6,839 matches
-
la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pat și urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se scoală așa cum se cuvine. Tinerețea și sănătatea au învins bătrânețea și boala. Sophie aproape că‑și smulge din carne încheietura unui deget. Când Hans spune a cincea oară că totul se întâmplă din iubire, Sophie spune că puțin îi pasă de motivele lui, important e s‑o facă și își cuprinde gâtul cu palmele ca să și‑l răcorească. Hans muncește în continuare la propria pulă, de parcă ar vrea să treacă o sârmă printr‑un zid, când de fapt nu reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne-am Întâlnit data trecută țineai În mână un reflector. Faci videoclipuri? — Da, dar de obicei mă ocup cu vânzarea de produse video, am Început eu să-i explic, dar m-a Întrerupt brutal, cu o voce tăioasă: — Ce-mi pasă mie? Am Înghețat. Când m-a văzut așa Încordat, mi-a zis: — Relaxează-te, nu-ți face griji! Apoi a dat pe gât ce-i mai rămăsese din paharul de Frank Sinatra. — Nu-ți place să ridic tonul? Nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu există nimic mai bun pentru un masochist! Luat de valul de cocaină, i-am spus ce credea Keiko Kataoka despre el: că teama de a nu deveni masochist Îl făcuse să dispară brusc din viața ei. Și ce-mi pasă mie?, spuse el și-și mai comandă un Frank Sinatra. Chelnerița cu față asimetrică se apropie bucuroasă cu Încă un pahar, ca un câine care dă din coadă. Bărbatul Îi pipăi din nou fesele. — Eu am tras până acum cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noi trei nu puteam face nimic. Și, fără ca vreunul din noi să o spună, ne-am prins În joc invitând și alte persoane. Și tu ești una dintre aceste persoane, Înțelegi? — Asta nu are nici o importanță, am spus. Nu-mi pasă că e un joc. Cu o femeie precum Keiko Kataoka, orice bărbat ar face orice pentru a o face fericită. I-am promis că o să ascult toată povestea de la tine. — Da? Dar sunt prea obosit. Dacă vorbesc prea mult, ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cap ca doi nebuni! Umblam prin baruri de striptease, prin cluburi... Luam droguri și plăteam Împreună câte o prostituată, mergeam la concerte... genul ăsta de distracții. — Aș vrea să știu mai multe despre Reiko. Ia spune-mi. Ce-ți pasă ție de viața altora? E așa de interesant să știi ce fac, cu ce se ocupă alții? — Așa mi-a cerut Keiko Kataoka. — Keiko? Hmm! Ea oricum e ciudată, așa că nu mă mai miră orice-ar face. Încă de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
amorțite, că ți-ai putea pierde simțurile și nu ți-ai da nici măcar seama că nu mai ești lucid, toată spaima aceasta dispare În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
genul de om care să facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-ar putea fi acest ceva. Însă atâta timp cât Îl știu Încă În viață, nu-mi pasă dacă Maestrul e un vagabond; poate să și lustruiască pantofi, că totuna mi-e. Reiko era cea față de care reacționase Yazaki și ea nici măcar nu-și dădea seama. Yazaki devenise un vagabond ca reacție la Reiko. Poate aveau dreptate cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mea: — N-ar trebui să fumați, să știți. Nu știu dacă Kindermann e sau nu implicat, i-am zis. Speram să descopăr asta aici. — Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji în privința mea, zise ea cu duritate. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu el. Se ridică în picioare cu brațele încrucișate, cu gura strânsă într-o expresie și mai îndârjită: — Tipu’ e un nemernic. Știți, cu doar câteva săptămâni în urmă am muncit un weekend întreg pentru că nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mele furnizează în mod intenționat informații eronate, chestiunea nu va mai fi de competența tribunalului disciplinar, că-l omor chiar eu. Și asta e o informație pe care vă puteți baza. Aș vrea să mai spun și asta. Nu-mi pasă cine a făcut-o. Evreu, negru, homosexual, stormtrooper, fruntaș din Tineretul Hitlerist, funcționar public, muncitor de la drumuri, mi-e totuna. Atâta timp cât chiar e cel care a făcut-o. Ceea ce mă conduce la subiectul numit Josef Kahn. În caz că vreunul dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și scoase un oftat lung și obosit: Era unul dintre oamenii mei, care suna de la Berchtesgaden, zise el. Discuțiile lui Hitler cu premierul britanic nu par să meargă prea bine. Nu cred că mult iubitului nostru cancelar al Germaniei îi pasă dacă va fi război cu Anglia sau nu. El nu lasă de la sine absolut nimic. — Bineînțeles că nu dă doi bani pe germanii ăștia din Sudeți. Chestia asta naționalistă e doar un paravan. Toată lumea știe asta. Ce vrea el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de aici din Nürnberg. — Păi, domnule, e ăsta: mi-a trecut prin cap că cineva ar putea cineva să încerce să-i coasă pe evrei într-o nasoală husă pentru cadavre. Fu rândul generalului să ridice o sprânceană: — Chiar vă pasă ce se întâmplă cu evreii? — Domnule, îmi pasă ce se întâmplă cu fetele de 15 ani când se întorc seara acasă de la școală. I-am întins generalului o hârtie bătută la mașină, zicând: — Acestea sunt datele la care au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-a trecut prin cap că cineva ar putea cineva să încerce să-i coasă pe evrei într-o nasoală husă pentru cadavre. Fu rândul generalului să ridice o sprânceană: — Chiar vă pasă ce se întâmplă cu evreii? — Domnule, îmi pasă ce se întâmplă cu fetele de 15 ani când se întorc seara acasă de la școală. I-am întins generalului o hârtie bătută la mașină, zicând: — Acestea sunt datele la care au dispărut cele cinci fete. Speram că mi-ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plimbare jos la celule și în camerele de interogatoriu și vezi ce se întâmplă în locul ăsta. Pretențios în legătură cu cei care lucrezi?! Porc nenorocit. În clădirea asta, există oameni care sunt bătuți până mor. Probabil, chiar în timp ce vorbim. Crezi că-i pasă cu adevărat cuiva despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe un ton care chiar și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte despre evrei. O urăsc și nu-mi pasă că tatăl ei e mort. — Ajunge, zise tatăl ei cu fermitate, probabil neținând prea mult să audă despre tați care erau morți. Nu contează ce-a spus ea. Dacă știi ceva care l-ar putea ajuta pe Kommissar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lucrurile, i-am zis. Nu mi s-a părut că avea vreun sens să-i povestesc despre bănuiala mea că Heydrich pusese să fie omorât Klaus Hering cu scopul de a grăbi revenirea mea la Kripo. Clienților nu le prea pasă de scăpări, de micile chestii care rămân fără răspuns. Nici eu însumi nu mă prea dau în vânt după ele. Acela fu momentul în care ea își aduse aminte că Bruno Stahlecker își pierduse viața lucrând la cazul ei. Râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
campania de publicitate a lui Vogelmann, m-am gândit. Ca să atragă niște afaceri pentru comerțul paharului zburător. Și părea să fie o operațiune foarte îngrijită. Detectivul tău eșua în găsirea persoanei tale dispărute, după care, prin intermediul lui Otto Rahn, erai pasat unei puteri aparent superioare. Acest serviciu avea probabil efectul că plăteai de câteva ori mai mult pentru privilegiul de a afla ceea ce era deja evident: că persoana iubită se înălțase la cer. Da, într-adevăr, o piesă de teatru frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o lovitură zdravănă peste bot cu dosul palmei. — Bună, Heinrich. Frumoșii lui ochi albaștri mă priviră ursuzi: Presupun că dumneata crezi că mă poți face să încetez, zise el, doar pentru că ai fost prieten cu tatăl meu. — Eu? Nu-mi pasă deloc ce faci. — Zău? Atunci ce vrei? Am ridicat din umeri și i-am oferit o țigară. El luă una și le-am aprins eu pentru amândoi. I-am aruncat apoi cutia cu chibrituri: — Poftim, i-am spus, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o religie. Mai rău, ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică, încercau să păstreze cât mai mult în aer o minge de volei, pasând-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
stil pastiș ori pestriț. Stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai! Hai cu mine de îți pasă, Iancu, Ștefan și Mihai, Și cu spada limbii scoasă Să stârpim vrăjmașul, hai! Referință Bibliografică: Nu e limbă mai frumoasă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DOINĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului 6 Septembrie 2013 Doină, doină, frunză arsă, Cântec risipit în vânt, Știu că lor nici nu le pasă, Nu au vreme de cuvânt! „ Noroc bun!” ce vorbe sfinte Le-auzeam printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
mângâie cu milă, Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină. Frățiorul lui întreabă: "Ionuț când o să mai vină?" Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină? Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă... Pentru ce m-ai pedepsit și-ai fost tare nemiloasă! Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut; Singură să fiu de-acuma, și copilul în mormânt? Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]