2,501 matches
-
ultimă instanță, spre acea exaltare cvasi-mistică despre care vorbeam, sub semnul oricăreia poemul, scrisul În general devin un adevărat obiect de cult. Voronca vorbește atunci de religia Înaltă și abstractă a scrisului”, de „inspirația cîtorva religii, cîtorva poeme”, și invită patetic la o ferventă comuniune Întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mîncați, acesta e trupul și sîngele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar În curînd, peste toate rădăcinile smulse, apele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ați dresat să sfîșie plămînii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi Înfigeți În omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul Își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, În versuri adesea patetice, În care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de pînă acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungînd frecvent pînă la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrîngerea exterioară a „ideii”, Încît se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
volumul din 1930 un termen de referință major. Ele nu umbresc grav paginile lui Voronca, deoarece sub carcasa, ca să zicem așa, mai ferm desenată, o neliniște specifică, asociată cu reveria comuniunii fraterne cu semenii, ce fusese anunțată pînă la tonalități patetice ale vocii În, bunăoară, Petre Schlemihl, transpare tulburător, -și ea e foarte departe de geometriile barbiene ale imaginii și stărilor de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm că apare acum o ipostază, oarecum inedită la el, a eului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un limbaj al persoanei, un limbaj ce recuperează intimitatea și respectul de sine al individului, un limbaj care să poată denumi nu atât originile, cât proximitatea, care să exploreze ficțiunile și utopiile omului particular, adevăratul efort de a controla imaginarul patetic și dizolvant pentru individualitate prin practicile ironiei și autoironiei, l-au făcut însă Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu sau Emil Brumaru 371. Oricare ar fi miza, rămâne însă de natura evidenței faptul că, atât în cazul fenomenului postmodern din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori: „Ție, numai, crudo-ți place să omori fără sfîrșit”... Este sugerată, aici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A povesti amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă ridicolul unei confesiuni patetice. Caută complicitatea legilor morale, se ascunde după modele. Formula lui de adresare este se spune că... Unele CÎntece de lume vorbesc, totuși, la persoana Întîi singular și sînt mai direct jălalnice. N-am cercetat, neinteresîndu-mă problema, dacă sînt sau nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase și le prezintă, acum, bunilor creștini. Iată În ce stil patetic apără Pann cauza muzicii plînso-cuvîntătoare: „Întăriți-vă Întru nestrămutatele definiții ale muzicii, arătați-vă fii adevărați ai patrii și lucrați cele spre folosul neamului, ca nu numai În cele politicești să Înflorim, ci și În cele bisericești să Înaintăm, ca să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să te conduc până unde nu este nici un pericol pentru tine. . - Unde mă duc eu acum, noaptea, nu mă poți urma.- Și unde te duci? . Gavrilcea ezită un moment, apoi răspunse: . . - La cimitir. Pica crezu că Gavrilcea pronunță o vorbă patetică, sinonimă cu ideea morții, și se îngrozi. - Am crezut că mergi să te ascunzi undeva. Mai bine staiaici. - Asta și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica. Gavrilcea nuvoia să piardă vreme cu conversația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
legitime trebuiau să înfrunte primejdia morții. I-ar fi păstrat recunoștință în analele familiei ca unui servitor credincios. Cât despre Cioarec, Hangerlioaica "se anfișa". Un individ oarecare, bun pentru asemenea lovituri. Hangerlioaica, îmbrăcată ca o stareță violetă, trecu în ținută patetică pe la toți marii demnitari și șefi de partide, bineînțeles anunțîndu-se prin secretar și păstrând ținuta de comandă chiar și în implorație. Prin rudele cu acces la palat, duse lamentele mai departe. În fine, făcu ocolul ambasadelor și legațiilor. - Aidez-moi, mon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel mai mare interes. Avea un cornet de bomboane mici, foarte parfumate, din care oferea din când în când. Indolenta cânta și juca bine, deși s-ar fi putut face o observare: cânta prea declamator și juca prea rece. Gestul patetic înlocuia emoția propriu-zisă. Smărăndache o numea maestră de balet. Făcea gesturi perfect gimnastice, bune de prins în reflectoare. Totuși interpretarea era originală, și când, înaltă, solemnă, puse sfeșnicele cu lumânările aprinse lângă cadavrul ministrului de politie, aplauzele răsunară violent. Un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este vorba până la urmă decât de crearea unei diversiuni menite să ne ascundă pateticul situației de a ne afla singuri în fața absenței lui Dumnezeu. Suferind de un exces de sănătate, el termină prin a fi un mutilat pe dos. Prin natura lui chiar, Noica este incapabil să gândească spiritul în tensiunea pe care o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat. Traducerea, când e umilitate asumată, patetică intrare în tăcere prin supunerea la cuvântul altuia, seamănă cu muncile eroilor la grajduri de regi. " Se spun atâtea nerozii pe seama mândriei - iar creștinismul ne-a făcut să o resimțim chiar ca pe un păcat. De fapt: cine pretinde și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știu de ce, "Roumanie". Acum când recitesc această însemnare, îmi dau seama cât de nepregătite sânt cuvintele pentru a exprima destrămarea. Cineva ― și eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic și poseur sau, și mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate. Tocmai asta e neplăcut: cuvintele nu sânt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura. Îmi amintesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalți să simtă. Binefăcătorii omenirii sânt cei care au imaginația răului altuia prin har, fără nevoia prealabilă a experimentării lui pe propria lor piele. 10 mai Se poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice? Nu presupune oare geniul un anumit mod de a manipula emoția și de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă, putând fi "gustată estetic"? Cum se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime? Aceeași întrebare este valabilă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
afectivă" a societății românești, Befindlichkeit-ul ei, s-a ridicat cu câteva grade, asemeni febrei măsurate de un termometru. Corpul social colcăia de afecte: de spaime, de speranțe, de ură, de iluzii risipite. În acest context de paroxism afectiv, de coborâre patetică până la stratul ultim al ființei noastre sociale, până la crusta groasă de minciună, ticăloșie și duplicitate, am scris rândurile intitulate Apel către lichele și, apoi, vreme de doi ani, textele "patetico-politice" strânse într-o carte sub acest titlu. Tocmai pentru că emoția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce Dumnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte. Frisonul de atunci era acum la altă scară: ce Dumnezeu făcusem cu viața mea? 23 mai Am trăit toată viața cu infernul conștiinței mele. Lucrul acesta sună, desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de opt ani în Japonia. Este, cred eu, cineva, în orice caz un tip cu totul special. Indiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieții sale, trage după el ingenuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol și patetic în același timp ― pe care și le pune cu atât mai apăsat cu cât știe că nu există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte dintre noi și chiar și atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural, a citatului, a paradei, a discuției de salon, a etalării unor "lecturi" etc. Mâna aceea de oameni care își dezbracă sufletul în fața semenilor lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Monica, lui Virgil îi e rușine să-ți spună, dar se bucură că a apucat să te revadă înainte "să plece". Îmi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea." Și apoi adaugă pentru a descărca lucrul de patetic și excesiv: Știi cum spunem noi lucrurile: jumătate în glumă, jumătate în serios." 17 august Pentru că Mihnea și Catherine stau în inima Marais-ului, astă seară am ieșit să mă plimb pe străzile din cartier, în care turiștii, amețiți de locurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lungul anilor prin amânări repetate ale momentelor când trebuia să fac curat. Din acest punct de vedere jurnalul este soluția pe care am găsit-o pentru a putea continua să trăiesc. Dar când spun lucrul acesta, nu este nimic patetic în el. E vorba pur și simplu de un principiu de funcționare igienic la scara unei vieți. Am simțit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru. Trec săptămâni, trec luni și în jurul meu se adună hârtii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și reorientată în câmpurile de forță ale unei inteligențe care a întîlnit la timpul potrivit școala gândirii. De aici tonul înalt al scrisului lui. Fără ingredientul acesta al "gîndirii", Sorin ar fi împărtășit soarta scriitorilor talentați și inculți, care mor patetic în ograda metaforei și în sintaxă. Cultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte și l-a învățat declinarea ideii și arta de a face ca fiecare propoziție să poarte în ea zvonul unui gând. Mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obstacolele care ne-au închis drumul spre Occident în ultimii ani: corupția și foștii securiști. Ridic iarăși glasul ― pentru a câtă oară în acești ani? ― împotriva faptului că alde Păunescu și Vădim, în loc să fie puși la colțul istoriei ca susținători patetici și coprofagi ai unui regim criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după 12 ani, se lăfăie în Senatul României și pe ecranele televizoarelor sub privirile îngăduitoare sau indiferente ale concetățenilor. Nu numai că lumea îi suportă, dar la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci o irepresibilă nevoie de "a face balet" și, în ciuda faptului că nu-i cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv", toate locurile comune ale coregrafiei clasice. O clipă mai târziu, Andrei țâșnea lângă mine: "răpiți" de furorul propriului nostru joc, am dansat asemeni unui cuplu îndelung versat, trecîndu-ne unul altuia când partitura Prințului, când pe cea a Lebedei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
situație dificilă... cam ce fac oamenii la biserică, în armată și la pompieri. KARLI (obosit): Ferestrele mele sunt închise, toate ramele sunt lipite. Înăuntru abia dacă se mai simte ceva aer. Până și dracul a luat-o din loc. SCHWEINDI (patetic): Statul... și-a declarat singur război și tot singur și-a furat pâinea din cadrul statului... bucăți de pâine arzândă, lumină sumbră, făclii din cârnați și chiar și apa care se scurge începe să ardă. FOTZI: Moartea e îngrozitor de vie și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe chin (ea îl împinge brusc departe de ea) COMPOZITORUL: Aleasă alegere Căpățina proastă zvâcnește Căpățâna sfântă se rotește Nu se alege Nealegerea Căpățâna țipă fără păsări Craniul rostogolitor țipă după ciubărul de frică CEI ALEȘI țipă după spaimă PIANISTA (patetică într-un mod foarte special): EU Focul împerecherii atârnând în mijlocul nostru scroafă întâmplătoare.. EU Scroafa din mijlocul nostru Căutată cu semnul de pe capul munților Și care luminează cu precizie la mine MUZICA Acum putem să râdem MUZICA O ocazie de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]