14,466 matches
-
aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă ea. Ar fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de a-l folosi drept momeală... E respingător! Inuman, criminal și respingător... Oberlus, care pusese cu mare grijă doi pești Încă vii Într-o găleată cu apă de mare, o privi cu dispreț: - N-o să Înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu ne tragă Înapoi curentul... CÎteva minute mai tîrziu dormea profund, sub privirile Niñei Carmen, care În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făgădui Iguana. - Ce vei face cu mine? O privi fără interes. - O să te las să pleci, răspunse În cele din urmă. Dacă te Îndrepți spre nord, pe lîngă mal, mai devreme sau mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză. Poți să iei cu tine banii și bijuteriile. SÎnt furate și Îți vei da seama dacă trebuie să-ți spui povestea sau să taci pentru totdeauna. Ridică din umeri. Nu-mi pasă ce faci, pentru că la vremea respectivă eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum, cînd am ajuns și ești În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar Înainte de asta, spune-mi un lucru: era băiat sau fată? Iguana Oberlus ridică din umeri: - Nu știu, zise, și nu mințea. Nu m-am uitat decît la fața lui. Se auzi o bubuitură și căzu pe spate, cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în Orașul Migrenei. Pușca încă se rotește pe jos, dar tot mai încet. Brandy zice: — Nu așa voia Brandy Alexander să-și încheie viața. Trebuia să fie celebră mai întâi. Știi, înainte să moară trebuia să apară la televizor în pauza Super Cupei, goală, filmată cu încetinitorul în timp ce bea o Cola dietetică,. Pușca se oprește din rotire și nu rămâne îndreptată către nimeni. La Evie, care plânge cu sughițuri, Brandy strigă: — Taci! — Ba tu să taci! strigă Evie. În spatele ei, focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ci și umilit. Din păcate lui i s-a întîmplat pentru prima dată acest lucru mult mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de pauză, i-a spus cu voce egală "cînd termini, îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cînd a simțit că e gata să drăcuie și să trîntească aparatul a intervenit cu un ton de scuză mincinoasă "Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strânși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă asupra chipului prizonierului. Mă întreb dacă lumea e așa de mare încât să adăpostească rase atât de oribile. Din câte văd eu, lumea e foarte mare, concluziona Vetéa Pitó, cu siguranta celui care are dovada în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după ce-i analiza cu atenție pe toți cei prezenți, începu cu o voce gravă: Suntem o mică și pașnică insula, căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind că oceanul este imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsi în acel moment vârful Unditei lui Maui? întreba iarăși Navigatorul-Căpitan. La miezul nopții va trebui s-apară deasupra Rairateei. Un gest aproape insesizabil de încuviințare îl făcu să-i bată inima mai tare ca oricând și, după o scurtă pauză, interlocutorul sau îl întreba din nou: — Ce vânturi vei avea în iulie, daca te afli la nord-vest, dincolo de Primul Cerc? — Până la amiază, nici unul. Apoi ar trebui să se ridice un slab Maoa’é dinspre răsărit, care, după apusul soarelui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și în cazul acesta. Este o expediție mult prea importantă, iar responsabilitățile mele nu încep decât în clipa în care vasul va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația mea este să mă supun. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă, apăsând cuvintele: Că și a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-o lungă călătorie. Făcu o scurtă pauză. Trebuie să ne purtăm ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, căci nimeni nu trebuie să afle că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai e-n toate mințile, propuse kahuna, fără prea multa convingere. — Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va șterge, daca Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au fost cei care ne-au obligat s-o facem. Cine i-a pus să ne omoare regele și să ne răpească fiicele? Făcu o pauză plină de amărăciune. Nu pot să știu ce le-or fi făcut, dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dormeau. Se pare că asta dorea acuma și Miti Matái, căci, deși era imposibil să-l audă cineva, coborî și mai mult vocea când începu să-i vorbească noului său discipol: — E timpul să-ți începi ucenicia... Făcu o scurtă pauză și arată cu mână de jur împrejur. După cum știi, orizontul se împarte în patru puncte cardinale, și între fiecare dintre ele există câte opt subdiviziuni, care formează, la un loc, cele treizeci și două de puncte de bază ale Hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorbi tuturor cu vocea lui gravă dintotdeauna: — Sper să nu dăm peste nimeni, dar, dacă se va-ntâmpla asta, să nu uitați nici o clipă că, de acum înainte, nu mai suntem de pe insulă Bora Bora, ci de pe Marara. Făcu o pauză scurtă și îi privi cu atenție, parcă asigurându-se că realizau importantă celor spuse de el. Nimeni, adaugă, nimeni, sub nici un chip, nu trebuie să afle de unde venim, căci dacă ar afla, și-ar da seama imediat că Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu o nouă pauză. Mara’ amú s-a oprit de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să mai vină dinspre sud-est. Ești de acord? Dacă zici tu... —Zic, pentru că eram atent la mare și la vânt, nu-mi pierdeam timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lungă, navele lor trebuie să fie foarte grele, îi explicase lui Roonuí-Roonuí, în prezența majorității oamenilor de pe vas. Și, în plus, trebuie să se oprească din loc în loc, ca să atace câte un sat sau ca să răpească femei. Făcu o scurtă pauză, apoi adaugă convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]