5,114 matches
-
a sărit de-a dreptul, cu capul înainte, prin gardul viu al împrejmuirii fermei, făcându-se nevăzut. În urma lui paznicii și-au descărcat până la ultimul glonț încărcătoarele pistoalelor-mitralieră. Mulțimea deținuților căpătase dintr-odată glas. S-au auzit strigăte și huiduieli. Paznicii s-au întors împotriva ei, renunțând să-mi urmărească prietenul. Poate norocul lui Martin acesta să fi fost!... ...Herr Kapitän, am prins un spion! Cu cuvintele acestea am fost prezentat unui personaj grotesc, obez din cale afară, cu fălcile răsfrânte
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
și alte chestii. Prizonierii recalcitranți i-am pedepsit pe loc, conform ordinului. Cu ăsta ce facem? Spânzurați-l! a dispus Porcul, fără să contenească din masticație. Dar, Herr Kapitän..., am încercat să mă disculp. Gura! m-a plesnit unul dintre paznici peste obraz. Și-a făcut apariția și Feldwebel-ul Johann, avea un ochi tumefiat și dintr-o buză spartă i se prelingea sânge. Mopsul a scrâșnit din dinți când m-a văzut. Nu mai vrei să dai telefon, hai? a
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
de altă parte, începusem să mă amăgesc cu gândul că totul nu putea fi decât o glumă de prost gust. Fusese scornită numai așa, ca să mă bage în sperieți. Nu purtam și eu uniforma Reich-ului la urma urmei?... Distracție de paznici stupizi! Culmea a fost că în tot acest răstimp nu m-am gândit nicio clipă la moartea lui Rudi și, bineînțeles, nici la ideea ispășirii acesteia, cu care mă mângâiasem în multe seri după trudnica instrucție de zi cu zi
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența pericolului. M-a apucat un tremur atât de cumplit, când m-au târât spre scăunel, că unul din paznici m-a și încurajat, spunându-mi: Hai, mă piftie, că nu durează mult, ’te dracului! Dar am început să mă zbat și l-am mușcat de mână, încât mi-a dat drumul și s-a pus să urle, apoi mi-
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului CARPAȚII de Nicolaie Tony DINCĂ Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume- Bătrânii munți și marea, Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor, se spune Că ne-am găsit cărarea, Ne ducem cu mândrie Spre viitor lumina
CARPAȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374084_a_375413]
-
e ca un arc de cerc! Amintiți-vă acum de Ianus zeul cel cu două fețe glorificat de Numa Pompilius pe arcadele Romei! Eu personal cred despre cultul acestui zeu că a fost cumva demonetizat când se spune că e paznicul ușilor și al balamalelor! Arcadele pe care e sculptat chipul său cel cu două fețe opuse, pare să mai spună însă și altceva. Aș spune deci că una din fețe e îndreptată spre trecut, iar cealaltă spre viitor...Ceea ce toată
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci atingând cu puterea lor zgomotele, simțind fiece aripă de căldură ori de răceală dinspre sortiții tărâmului ăstuia... * Uns paznic de când se știa la rădăcina Copacului Lumii, de puțină vreme aici, de mai multă dincolo, încălcase deavalma opreliști, mereu setos de neînțeles și primejdie, strecurându-se înspre oameni, căutând lumea lor. Prevăzătoare, Muma îl trecuse de trei ori prin țărâna
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
aceia nu băga de seamă că nu lasă umbră Copacul Lumii! Muma îi spusese că cei de dincolo n-au cum să vadă lipsa, poate doar aleșii! Cu glas răspicat îi lămurise că nici asta nu-i posibil decât dacă paznicul de la rădăcina Copacului ar slăbi vraja învăluitoare. Sub povara adevărului, se făcu a înțelege spusele Mumei, împăcat... * Și iată cum azi ajunsese de dincolo un ghem de freamăt. Da! Se-ntâmplase! Pentru întâia dată intrase în vorbă cu el un
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
de aer dintre el și om îl împresurase cu miresme de apă-fier-tare, de scoarță putredă de copac, de pământ aspru, fărâmicios, umed... Și atât îi plăcuse, încât l-adusese acasă ca pe-o adevărată și minunată pradă! Fiindcă dintre toți paznicii avuți de Copacul Lumii el se dovedise a fi cel mai vrednic, nu fu dojenit că se grozăvește cu fleacuri, că-și pierde vremea... Atâtea rotiri de apă-fier-tare pe sub pământ nu le schimbase cu nimic rânduiala! Nu-i trecu Mumei
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din struguri când ajungeau să fie copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărcă cu paie de orz o saltea făcută special de mama din pânză de cânepă, țesută iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic și îi arunca în căruță, apoi lua
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
planurile noastre... Arhiereul îi tolera secretarului său acest gen de intervenții pentru că în alte ocazii Serah se dovedise lucid și anticipase corect anumite incidente. -Din această cauză s-a și grăbit să ne urmeze sfatul și să suplimenteze numărul de paznici, întări cele spuse socrul lui Iosif Caiafa, arhiereul Anna. -Ah! de ar fi fost acest Iisus ceea ce ne-am fi dorit noi să fie... -Adică cum prealuminate? nu vă înțeleg prea bine, spuse Serah. -Romanii erau de mult afară din
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
era harnică și o ajuta mult pe mama ei, care muncea din greu cât era ziulica de mare. În chiote și veselie, mătura, ștergea praful, spăla podelele, ba mai spăla și geamurile, dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui. Într-o zi, mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Flutură ușor perdeaua, Vântu-ți suflă peste pleoape Praful auriu din steaua Strălucind în joc de ape. Dormi! Pe ușa din odaie N-or să intre gânduri rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești prin somn
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
totul. Nu era necesar să îi spună nimeni acest lucru, îl știau cu toții, de la ultimul îngrijitor de grajduri și până la contabilul-șef. Problema lui era că furturile, începute odată cu numirea lui în funcție, nu încetaseră nici după ce mai angajase doi paznici. Îl vedeau tânăr, îl credeau fără experiență și îi puneau bețe-n roate cu toții. O simțea pe pielea lui de fost student eminent și proaspăt director de fermă. Fermă era a partidului. Totul era proprietatea partidului: animalele, pășunile, clădirile... angajații
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Trebuia să-l găsească pe hoțul care îi punea în pericol cariera, cu orice preț. Câteva zile urmări cu atenție întreaga activitate din fermă, de la primele ore ale dimineții când soseau îngrijitorii și până la ultimele ore ale zilei, când soseau paznicii. Începuse să cunoască fiecare animal după culoare, forma greabănului, a capului său a urechilor. Într-una din zile fusese vândut un lot de animale unei firme străine, iar el închisese ochii când sesizase cum îngrijitorii strecuraseră în seara dinaintea vânzării
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
materialului seminal. Preda îi era dator, tehnicianul era mai mult plecat pe câmp să supravegheze culturile... chiar nu putea raționa corect din acest punct de vedere. Rămase surprins văzându-l pe milițian așteptându-l la poartă după ce angajații plecaseră iar paznicii își împărțeau sectoarele de supraveghere. I se strânse inima ghem și îi coborî în stomac, cu toate că omul părea destul de pașnic. Opri mașina în dreptul lui și îi făcu semn să urce. Milițianul părea că tocmai acest lucru îl aștepta. Se așeză
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Opinii > PICHETUL DE GRANICERI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului PICHETUL DE GRĂNICERI - La ieșirea din Coronini spre sud-est, pe drumul ce merge spre Orșova, a fost cândva pichetul de grăniceri. Paznic de nădejde a graniței cu vecinii noștri sârbi, ochi magic al statului nostru în zona de sud vest. Aici erau cartiruiți grănicerii care vegheau ca nimeni să nu privească cel puțin spre malul fost iugoslav, unde foarte mulți români își
PICHETUL DE GRANICERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371228_a_372557]
-
versului: “pomii își înghit limbile până la rădăcini / să nu-i doară nodul crescut în frunte de atâtea / frunze îngălbenite / cerul se agață de un felinar stingher și el / de cât întuneric poate încăpea între două tăceri / timpul lup flămând / stă paznic la turma de vise”(într-un august de miere). Sau: “lumina urcă treptele schiopătând” (Dragostea aproapelui) și: “inima scorbură / sparge toamna în dinți ca pe-o alună” - și alte asemenea sintagme proprii Mihaelei Aionesei. Poemele Mihaelei Aioanei sunt strigăte-n
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
zdrențe. La capătul unui hau, unul manipula cu-n ecran în mână, o cuvântare. Va fi dreptate? Oare voi nu știți că ehilibrul nu vine de nicăeri, decât din noi și voi sunte-ți o balanța strâmba? La ușă sălii, minciunii, paznici adunați de pe ogorul sărăciei, păzeau ușile morții cu tupeul uniformei. Unul cocoțat pe clădire, strigă ca să audă întreaga cetate. Aici este Înaltă Curte a Minciunii! În mână ținea batjocoritor, organul ușurării, si stropea cu sârg și-n veselie, întreaga lume
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
zice că tata deja era priceput în albinărit. Prin urmare, niște gospodari din comună care aveau mulți stupi, au organizat o colonie de albine, undeva în pădure aproape de locul unde erau multe parchete cu zmeură. Tata s-a angajat ca paznic la stupi. Dar, ziua, ne trimitea pe câte unul din noi, băieți, să stăm la stupi, el avea treabă multă acasă. Doar seara venea să preia schimbul, noi plecam acasă, în noapte neagră, prin plaiuri întunecate de pădure, peste un
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
Mântuirii celei din veac, a Neamului Românesc cel DREPT-CREDINCIOS/ORTODOX. Pentru că, da, cum dumnezeiește spunea tribunul Octavian GOGA - numai AICI, în Grădina Maicii Domnului, este Raiul Cel Adevărat (dar pe care tocmai noi, CEI ALEȘI DE EL, CA GRĂDINARI ȘI PAZNICI, nu-l știm, l-am uitat, nu-i auzim glăsuirea sfântă! - ...și, tocmai de aceea, trăim vremi în care, deocamdată, ne încearcă și TREBUIE SĂ NE ÎNCERCE! - mai mult lacrima căinței, a conștientizării neîmplinirii Misiunii noastre Sfinte, decat Lumină Biruinței
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
la intersecția aleei principale cu cea care duce spre podul de la „Grand Hotel Napoca”. Un popas de câteva minute pe banca din fața ei este bine venită. În fața intrării boltite placată cu cărămidă aparentă și protejată de un grilaj metalic, doi „paznici”, două arătări realizată din fier forjat și tablă își petrec singurătatea, roase de rugină. Ce o fi însemnând? Nu știu. N-am înțeles mesajul pe care îl transmite artistul prin intermediul lor. În prezența acestora, mă simt ca în anii de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
rușinea mea - nu i-am înțeles niciodată și, drept consecință, nu am apreciat acest gen literar greoi, exclusivist și excesiv de intelectualizat în viziunea mea. Poposesc, pentru câteva clipe pe banca din fața clădirii, iar apoi, cu gândul la semnificația celor doi „paznici” care o păzesc, cotesc involuntar la dreapta, pe aleea care duce spre Splaiul Independenței, în dreptul podului de peste Someșul Mic, de lângă Grand Hotelul Napoca. Dacă tot sunt aici, e păcat să nu arunc o privire. Horea, Cloșca și Crișan la Grand
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
fost botezat de Henrieta. Mihai Eminescu s-a interesat de el când era elev la Pomârla, vizitându-l. Iată câteva rânduri din depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.” Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă blondină, tânără, care
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]