3,006 matches
-
voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu seamă că mâine avem o mică sărbătoare de familie. Ceea ce Hideyoshi numea „o mică sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săvârșire împărăteștilor poronci, nu s-au putut a să mai însărcina iarăși țara și cu plata acestor bani”. --Un an mai târziu, adică la 24 iulie 1796, Alexandru Ioan Calimah confirmă o danie din 15 martie 1761 “cu iscălitura și pecete răposatului întru fericiri părintele domniei meli Ioan Teodor voevod”. Locul dăruit se întindea: “din gios supt Curte domnească, undi au fostu și heleșteul domnescu,... cu iazul și cu vadul și dimpreună cu tot șesul... Bahluiului... și din iaz în gios
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se știi nimele... Deca va fi iași în alte țara, atunce se știi toți cum am cununat... Sintem, se știi toți am merturisescu, cu adevărat martur: nitrăpolit Gorghi Suceava... Se știi toți, am schiris cu mena me și am pus pecete nostru, mai mari marturiia, se știi...” --Cum ți se pare, părinte? --De ce mă pui să păcătuiesc acum la bătrânețe, fiule? --Adevărul spus nu este un păcat, prea cucernice părinte. Tăgăduind un adevăr, ne adăugăm păcate noi la șirul celor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tocmală” din 16 decembrie 1668 (7177): “În târg în Ieși, pe Podul Vechiu” unde a fost de față și “Popa Cozlea, egumen de Aron Vodă”, care glăsuiește mai departe, egumenul “nimeriiu la această tocmală și văzând plata deplin am pus pecetea; fiind bătrân nu pot scri eu, ce-au scris uricariu;...” --Oare trebușoara asta n-o fi semănând cu știința de carte dovedită de <nitrăpolit Gorghi>, cel care la <Ai 7099, luna ghin(arie) 17 zili, duminec(ă) sara 3 ceas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
loc de casă, care... l-am vândut lui Chiriiac calfii de chetrari”. La sfârșitul cercetării, hotarnicii au conchis: “Și nerămânând pricină nici de vreo parte am făcut... această mărturie hotarnică la mâna lui Chiriiac calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din averea părintească, păzită ca de o stăpână de maică-sa, domnița Elina, și, la nevoie, gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând a se înțelege, prin cuvinte și inițiale, că socoate cu putință restaurarea sa constantinopolitană”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, p. 247 footnote>. În nișa sepulcrală sudică este pictată scena Deisis, Iisus Hristos încadrat de Sfânta
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
eu vorba din gură bătrânului. Bătrânul mă ascultă cu lumina bucuriei în ochi. Apoi continuă: „Și la aceasta a noastră bună tocmală și dare au fost oameni buni și bătrâni”. Care „Toți acești oameni buni ș-au pus ale lor peceți” - completez eu spusa bătrânului. Află, fiule, că pe mărturia acestor târgoveți se întocmeau și „drese domnești”. Îl privesc pe bătrân și mă întreb cum de le știe el pe toate. Călugărul, însă, ca și cum nu ar fi băgat în seamă privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Iacub, ficiorul lui Sefer armanul”. Și acum să nu-mi spui că de față nu erau oameni „buni și bătrâni” de prin preajmă. Ba erau, părinte, și aceștia spun că „Pentru mai mare credință, noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile ca să fie dumisale ocină și cumpărătură...și să aibă a-și faci drese domnești pe acestu zapis,...ca să să știe”. Ar mai fi ceva de adăugat, fiule. Aici m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu prea mă duce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu prea mă duce capul la ce te-ai gândit sfinția ta. Apoi n-ai băgat de seamă că acei megieși despre care vorbeai își spuneau cu mândrie: „Noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile”? Este drept că pentru prima oară întâlnesc așa o numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu semne...ca să să știe pre unde iaste și l-am vîndut Mariei giupînesei lui Vasilie și l-am împreunat cu locul ei să hie tot un loc...Și pentru mai mare credința, noi, bătrânii târgului, armenii, am pus și pecetea Tîrgului Armenilor ca să să creaze”. După cum vezi, armenii se simt aici ca la ei acasă, din moment ce locul unde s-au așezat îl numesc „târg”. Dacă nu ar fi așa, astăzi am vorbi doar de o uliță a armenilor și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Mare, care loc l-am cumpărat cu casă cu tot după cum mă adeverează scrisorile și zapisele vechi ce am cu prefecturii de la Biserica Catolicească și din giudecata ce am avut mi s-au dat și anafora întărită cu iscălitura și pecete răposatului Grigorie vodă Ghica și tîmplîndu-se de s-au schimbat logofeția...și neodihnindu-se prefecturii catolicești cu judecata ce-am fost avut, de iznoavă au jăluit răposatului domnu. Și fiind rînduiți la dumnealui Ioan Cantacuzino, au cercetat...pricina între noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nepotu mieu, lui Apostol ce-au fostu sulger”. Până aici e bine, dar nu ai spus că pe lângă alți martori s-a aflat de față și „Gavril șoltuzul cu 12 pîrgari”. Și apoi că: „Pre mai mare credință pusu-me-am și pecetea mea ș-a marturilor și ca să aibă a le scrie la catastiful târgului”. Văd eu bine, părinte, că îmi cauți pricină, da’n-am să mă las și am să-ți spun că Măricuța, fata lui Ionașco Prăvălie, a avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul către bătrân. El îmi face semn că zvonul vine de la Curtea domnească...Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de cele citite despre o „hotarnică cu pecetea porții gospod de la Tanase Meleghi vornic de poartă” care „din poronca domnului Grigorie Alexandru Ghica voievod au ales și au hotărît (la 8 martie 1765) un loc de casă...Tomii mehter gospod (muzicant)...care loc este în gura Căcăinii, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spun și acest lucru, pentru că scrie Drăgana: „Și această tocmală s-au făcut denainte dumilorsale boierilor celor mari și altor boiernași de curte, mai de gios, și neguțitori și oameni de frunte, care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit să-i numească pe boierii mai mici în grad ca fiind „boiernași de curte, mai de gios”, dar spune cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
car și locul giumătate de uliță, pîn unde se face pod în Ulița Chervăsării; și acesta loc l-au vîndut Marco unui jidov, anumi Manoil”. Și la sfârșitul hotărârii de judecată scrie vodă: „Deci dovedindu-să într-acesta chip scris...supt pecetea tîrgului...le-am întărit jidovilor...ca să aibă a-și ține locul școalei și cu ulița, pînă în Podul Chervăsăriei” care „acum se numește Ulița Podului Vechi”. Ai văzut cred cât de însemnat este și „Catastiful târgului”. De văzut am văzut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
uiți în jur, cu un ochi cât de cât critic, începi să te întrebi dacă nu cumva cuvintele lui Badea spuse cu năduful corespunzător, au ajuns dintr-o vorba din aceea românească, de a face haz de necaz, într-o pecete păguboasă, a tot prezentă, a timpurilor ciudate pe care le trăim azi. Trăim vremuri moderne, în care timpul ni-l umple televizorul, unde vedem zilnic vreo câțiva oameni, mai mereu aceleași figuri, abonate la imaginea de pe sticla ecranului, cum ne
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vorbele. Acolo el spune: „Adecă eu, popa Chicuș, mărturisesco com amo dat 2 vii mănăstirii (Aron Vodă), ca să scrii la pomelnec... Și-u fost staroste de negoțotori și alți negoțotori. Cine va întorci să cie proclet. Și mi-am pos pecete”. Pentru a nu-l necăji mai mult, am rămas tăcut pe mai departe... Până la urmă am îndrăznit să vorbesc totuși: Dacă nu-i cu supărare, aș vrea să amintesc de o nouă danie primită de această mănăstire. Ca trezit dintr-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la Balica în fața lui vodă precum „privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întâmplat cu ea în lunile astea, de când am lăsat-o pe mâna rușilor. Multe nu mi-a spus, și vârsta ei e o enigmă, nu din pricinile care le împing pe toate femeile să o pună, de la un timp, sub pecetea tainei - amintește-ți scena din gară și ai să vezi că nu era dintre acelea care se dau fete mari când nu mai e cazul... Anii ei au început efectiv să se numere de când a adus-o Țârțâc, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de limbi învățate și încă multe altele, înțelesese ce înseamnă, de fapt, a te trezi dimineața, a privi în jur și a te privi pe tine însuți în oglindă. La despărțire, maestrul, pentru că asta fusese pentru el, îi dăruise o pecete inelară cu deviza a avea pentru a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de acolo un sul mare înfășurat cu un șnur roșu de care atârna pecetea Văcăreștilor. Îl desfășură pe măsuța de la fereastră. Și în gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia veche, aproape arsă de trecerea timpului, ci și multă considerație, chiar pioșenie. Acela era arborele genealogic, singurul document care atesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de argint și, înmuind-o în călimara de la brâu, îi scrise mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia mărturisirile primadonei și dănțuitoarei Nanone într-o lungă epistolă adresată unei bune prietene din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și clătinându-se în goana lui nebună pe ulițele pustii. Chiar dacă primise ceva de acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]