4,633 matches
-
anumită independență față de mediul social și natural. Antinomia individ-societate este rezolvată nu în sensul tranșării disputei în favoarea unuia dintre cei doi termeni, ci prin afirmarea dreptului și datoriei individului de a se realiza ca personalitate în cadrul „principiului social”, pe care pedagogul moldovean îl înțelege ca „armonia productivă cu mediul”. Această concepție despre personalitate, ca formă de realizare a omului în și prin societate, a fost formulată de C. Narly pentru întâia dată în studiul „Problema idealului pedagogic”, de fapt lecția de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un ideal eminamente moral, ca încoronare a oricărei străduințe social-educative”. Nu e greu de identificat aici - au trecut deja șapte decenii de la formularea acestor idei - o concepție modernă, chiar actuală, despre personalitatea umană. C. Narly a fost, fără îndoială, un pedagog care a înțeles sensul viitorului. Nu putem ignora nici valoarea unui răspuns dat de C. Narly problemei raportului profesor-elev. Comunitatea educativă la care participă cei doi poli ai educației, educatorul și educatul, constituie, în viziunea sa, o societate pedagogică cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nefigurând- pusă astfel - în sintezele de pedagogie ale timpului. Dacă remarcăm și faptul că „Pedagogia socială și personalitatea” a devenit capitol al sintezei din 1938 (Pedagogia generală), precum și insistența sa asupra necesității educației sociale și perseverența în popularizarea operei unor „pedagogi sociali”, ca Pestalozzi și Helvétius, vom avea o imagine a profilului său aparte între pedagogii români. Cei care au studiat opera lui C. Narly au remarcat însă și unele inconsecvențe: conceptul de personalitate, în concepția sa, se prezintă ca o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
remarcat însă și unele inconsecvențe: conceptul de personalitate, în concepția sa, se prezintă ca o formulă de compromis între „desăvârșirea individualității” și „maximumul de socializare”, o sinteză împăcând tendințele sale de „individualist întârziat” cu presiunea realității sociale, recunoscută de cei mai mulți pedagogi din vremea lui (vezi Stoian, 1976; Zaharian, 1971; Stanciu, 1983). „Există în prezent, scria el în Pedagogia socială și personalitatea, un fel de snobism al pedagogiei sociale.” Narly a păstrat o distanță superioară față de problemele concrete ale educației populare, nu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sociale, prin comparație cu pedagogia, insistând doar pe cultivarea individualității, rezultă din constatarea: „Toate valorile, pe care le numim valori ale culturii, își datoresc și originea, și dezvoltarea vieții sociale”. Deoarece „numai în societate avem atitudini filosofice, artistice, religioase”, conchide pedagogul român, „problema pare că se rezolvă în favoarea socialului”. Pedagogia socială nu încalcă însă drepturile personalității umane, ci oferă acesteia condiții cât mai prielnice de dezvoltare. Sub imboldurile acestei direcții, în științele educației s-a ajuns, crede I.C. Petrescu, la organizarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Stanciu, în anii noștri (1972). Partea a treia a acestui dens studiu este dedicată problemei culturalizării, a progresului social prin cultură. El a așezat factorul cultural la baza rezolvării tuturor problemelor economice, sociale, morale ale societății. „Problema culturalizării” izvorăște, credea pedagogul român, din „ideea despre rolul social al educației”. Precursori ai acestei orientări valorice, scria G.G. Antonescu, sunt Comenius (educația „pentru toată lumea”), Rousseau („transformarea radicală a societății” prin educație), Pestalozzi (educația condiționează progresul), Spiru Haret, pentru care școala este cel dintâi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
social al educației („o societate lipsită de cultură intelectuală și morală e tot atât de departe de idealul umanității ca și un individ lipsit de acea cultură”), rolul „intuiției metodice” și exercițiul în formarea deprinderilor și principiilor morale. Ideile lui Pestalozzi, credea pedagogul român, sunt deosebit de actuale (pentru societatea și școala românească a timpului său), ele sugerând următorul punct de vedere în demersul formativ: „Cultura e factorul dominant în opera de înălțare a maselor populare”. Ilie Popescu-Teiușan (1895-1984), director al Școlii Normale din
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
promovând echipa ca formă de antrenament social, comunitatea de muncă ca modalitate de educație integrală a tineretului. Stanciu Stoian (1900-1984) se caracterizează el însuși „sociopedagog”, lucrările sale fiind impregnate de ideea „esenței sociale a educației” (Stoian, 1976). Idealul educativ, socotește pedagogul bucureștean, îl oferă societatea în funcție de „tendințele ei de perfecțiune”. („Pedagogul va trebui să fie chiar mai întâi sociolog și apoi pedagog” - iată o frază adesea invocată de analiștii operei sale.) Pedagogia socială, crede, „are ca obiect mai ales menținerea și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ca modalitate de educație integrală a tineretului. Stanciu Stoian (1900-1984) se caracterizează el însuși „sociopedagog”, lucrările sale fiind impregnate de ideea „esenței sociale a educației” (Stoian, 1976). Idealul educativ, socotește pedagogul bucureștean, îl oferă societatea în funcție de „tendințele ei de perfecțiune”. („Pedagogul va trebui să fie chiar mai întâi sociolog și apoi pedagog” - iată o frază adesea invocată de analiștii operei sale.) Pedagogia socială, crede, „are ca obiect mai ales menținerea și promovarea diferitelor unități sau stări sociale, prin conformarea și atașarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
caracterizează el însuși „sociopedagog”, lucrările sale fiind impregnate de ideea „esenței sociale a educației” (Stoian, 1976). Idealul educativ, socotește pedagogul bucureștean, îl oferă societatea în funcție de „tendințele ei de perfecțiune”. („Pedagogul va trebui să fie chiar mai întâi sociolog și apoi pedagog” - iată o frază adesea invocată de analiștii operei sale.) Pedagogia socială, crede, „are ca obiect mai ales menținerea și promovarea diferitelor unități sau stări sociale, prin conformarea și atașarea omului de anumite valori izvorâte din nevoile societății înseși” (Stoian, 1943
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
după realitatea umană a unui timp și loc”). Trebuie să se pornească nu numai de la realitatea individuală, ci și de la viața socială în mijlocul căreia individul se dezvoltă; „aceasta formează și explică și formarea sufletească a lui” (Stoian, 1932). Școala, crede pedagogul bucureștean, trebuie „să se coboare în realitate, nu să vină cu o materie fabricată artificial. În realitatea vie ea va organiza doar rațional munca, pentru ca prin ea copiii să-și poată forma noțiuni și deprinderi utile” (Stoian, 1932, p. 85
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
trebuie să se desfășoare însă prin lăsarea cât mai multor inițiative celui „educat”, oferindu-i prilejul să-și valorifice practic potențele. O concepție apropiată de cea a școlii active, prefigurând orientările actuale ale școlii. Și C. Rădulescu-Motru, ca și alți pedagogi și sociologi români, vedea în cultură calea de a forma personalități atașate valorilor, mijlocul prin care se poate modela „puterea sufletească”. Între cultură și personalitate relația este biunivocă, iar viața socială mediază această interacțiune. „Cultura consistă în adevăr în manifestările
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cum a fost identificată în perioada interbelică pedagogia socială, a devenit, în deceniul patru, o „teorie a asistenței educative a tineretului din perioada postși extrașcolară oferită de stat și societate prin alte instituții de educație decât școala” (Bârsănescu, 1936). Încrederea pedagogilor timpului în posibilitățile formative ale instituției de „asistență socială” a fost astfel exprimată de profesorul Ștefan Bârsănescu (1936), acum mai bine de jumătate de secol: „Întemeierea pedagogiei sociale ca teorie a asistenței educative, prestată prin instituțiile sociale și de stat
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
la educația adulțilortc "De la pedagogia socială la educația adulților" Una dintre principalele axiome ale învățământului tradițional, aceea după care calitatea educației este dependentă de instrucția realizată în sălile de clasă, a început să fie pusă în chestiune. Această „trufie” a pedagogului, care substituie actului educativ „predarea” cu „competență”, este tot mai mult subminată de o nouă înțelegere a rolului formării: în școală se va pune accentul, tot mai mult, pe însușirea unor deprinderi de adaptare - a învăța cum să înveți -, mai
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
practice, antrenarea lui în dezbateri morale. Schimbarea personalității, crede el, nu poate avea loc dacă procesul interacțional formator-format nu se desfășoară într-un climat de încredere, într-o ambianță de experiență de grup. În ceea ce privește aportul curentului critic, ilustrat de contribuțiile pedagogului brazilian, specialist în pedagogia populară, Paolo Freire, formarea trebuie să devină un act de analiză critică a problemelor sociale, un instrument de cunoaștere prin abordarea critică a contextului. Educația adulților nu ar trebui să fie preocupată atât de învățare, cât
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și care a instituit un model scandinav al educației adulților (educația comunitară, centrarea pe rezolvarea problemelor social-economice ale regiunii). N.F.S. Grundtvig (1783-1872) a fost nu numai un om de înaltă cultură (poet, istoric), un înflăcărat patriot, ci și un talentat pedagog, știind să descătușeze energiile și să le dirijeze către un țel nobil: implantarea și răspândirea culturii în rândul maselor. El a conceput școala superioară populară ca un instrument de educație cetățenească și gospodărească post-elementară, menit să trezească și să înalțe
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
la transformările din jur, o „schimbare opusă schimbării”. Educația permanentă vizează nu atât sfera instrucției (oferirea de informații), cât posibilitatea de a forma, punând accentul îndeosebi pe nevoia de a avea oameni cât mai bine „educați”. Instrucția, crede filosoful și pedagogul Gaston Berger, trebuie să cedeze locul educației care înarmează omul cu entuziasm, luciditate și curaj. Educația permanentă înseamnă deci un continuum care străbate ca un fir roșu întreaga viață personală a omului contemporan și propune o nouă reașezare a diferitelor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
educare a oamenilor. Întregul său demers e orientat spre organizarea educației permanente ca un sistem coerent, integral, după logica internă a dezvoltării. Produce un sentiment stenic și faptul că se evită limbajul impregnat de formule propagandistice, care minează adesea textele pedagogilor epocii. „Educația permanentă - scrie Leon Țopa - semnifică diversificare, reluare la trepte superioare, restructurare a cunoștințelor, conversiune de deprinderi și transfer al acestora, și nu pur și simplu învățare pe tot parcursul vieții. Soluția e... de a învăța exact ce se
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
al istoriei”. Noi am întreprins prima încercare de a sistematiza preocupările lui Eminescu în domeniul psihologiei, grupându-le în trei mari secțiuni: psihologie socială și a popoarelor, psihologia personalității și psihologie pedagogică (Neculau, 1989a, b, c). Despre activitatea sa de pedagog și îndrumător al școlii au apărut, în timp, câteva lucrări mai întinse și numeroase studii, începând cu cele ale lui D. Mărăcineanu și Toma Chiricuță. Noi am încercat o lectură a operei pedagogice eminesciene din perspectiva pedagogiei sociale. Câmpul cultural
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ignoranți și rău plătiți, administratori superficiali” care, în nici un caz, „nu sunt condițiile normale pentru școli bune”. Concluzia? „Școala va fi bună, când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni care să știe administrație, finanțe și economie politică, învățătorii pedagogi; pe când adică va fi școala școală, statul stat și omul om, precum e în toată lumea, iar nu ca la noi - adică ca la nimeni.” Școala nu putea să funcționeze normal în situația în care „starea economică a populațiunii noastre rurale
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
revizor, se datorează superficialității, formalismului cu care a fost tratată această activitate, în anii trecuți, de către predecesorii săi. Pentru a șterge această imagine, Eminescu organizează conferințele cu o deosebită seriozitate: „prelegeri asupra metodei de-a propune diferite obiecte, ținute de pedagogi practici recunoscuți de la școalele din Iași”, demonstrații „ținute de învățătorii rurali înșiși”, precum și „convorbiri exegetice” asupra metodologiei. Constatând lipsuri serioase în pregătirea didactico-metodică a învățătorilor, propune - cu simț practic - schimbarea datei conferințelor, pentru a se putea beneficia de prezența în
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cunoștințelor”, faptul că singurele lor cunoștințe „consistă în genere în vorbe moarte, a căror realitate vie n-o pricep”, revizorul organizează altfel decât până atunci această acțiune de perfecționare: a) „prelegeri asupra metodei de-a propune diferite obiecte, ținute de pedagogi practici-recunoscuți de la școalele din Iași”; b) expuneri „ținute de învățătorii rurali înșiși”; c) „convorbiri exegetice asupra metodologiei”. Un program variat, punând în valoare forțele existente în rândurile învățătorilor, solicitându-le participare, angajarea activă în propria formare. Astfel se organizează - și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
enseignement et la pédagogie en Roumanie, vol. 7, Bibliothèque Centrale Pédagogique, București. Bordeianu, Mihai, 1977, „Cuvânt înainte” la M. Eminescu, Scrieri pedagogice, Editura Junimea, Iași. Călinescu, George, 1969, Opera lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, București. Chiricuță, Toma, 1927, Eminescu pedagog, Botoșani. Ghetea, Vasile, 1939, M. Eminescu - pedagog și revizor școlar, Editura Cartea Românească, București. Goras, I. Vasile, 1984, „Eminescu pedagog”, în Revista de pedagogie, 9. Eminescu, Mihai, 1977a, „Ilustrații administrative”, Scrieri pedagogice, ediție critică de Mihai Bordeianu și Petre Vladcovschi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
7, Bibliothèque Centrale Pédagogique, București. Bordeianu, Mihai, 1977, „Cuvânt înainte” la M. Eminescu, Scrieri pedagogice, Editura Junimea, Iași. Călinescu, George, 1969, Opera lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, București. Chiricuță, Toma, 1927, Eminescu pedagog, Botoșani. Ghetea, Vasile, 1939, M. Eminescu - pedagog și revizor școlar, Editura Cartea Românească, București. Goras, I. Vasile, 1984, „Eminescu pedagog”, în Revista de pedagogie, 9. Eminescu, Mihai, 1977a, „Ilustrații administrative”, Scrieri pedagogice, ediție critică de Mihai Bordeianu și Petre Vladcovschi, Editura Junimea, Iași. Eminescu, Mihai, 1977b, Scrieri
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Scrieri pedagogice, Editura Junimea, Iași. Călinescu, George, 1969, Opera lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, București. Chiricuță, Toma, 1927, Eminescu pedagog, Botoșani. Ghetea, Vasile, 1939, M. Eminescu - pedagog și revizor școlar, Editura Cartea Românească, București. Goras, I. Vasile, 1984, „Eminescu pedagog”, în Revista de pedagogie, 9. Eminescu, Mihai, 1977a, „Ilustrații administrative”, Scrieri pedagogice, ediție critică de Mihai Bordeianu și Petre Vladcovschi, Editura Junimea, Iași. Eminescu, Mihai, 1977b, Scrieri pedagogice, ediție critică de Mihai Bordeianu și Petre Vladcovschi, Editura Junimea, Iași. Eminescu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]