12,831 matches
-
Anonimul"), am sentimentul că dacă-mi voi continua activitatea publicistică săptămânală, va trebui să-mi fac neapărat rost de un costum de scafandru perfect etanș, pentru scufundările în haznaua compactă care-a ajuns viața publică din România. Probabil că emblema perfectă a ceea ce-am pierdut se află în povestirea unui prieten care are nervii suficient de tari și-o viață garantată suficient de lungă pentru a și-o pierde urmărind elucubrațiile postului de televiziune condus de Dan Diaconescu. Prima secvență
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
cu o bună doză de umor și de arbitrar, poate fi suportată numai de scriitorii pentru care contează cititorii, chiar și cei care merg la cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
de a descoperi un sens ascuns. Nu la fel de potrivită în context e forma de indicativ prezent: ginel-ginel = "știe, știe" sau "(el) descoperă, descoperă". Contextul pragmatic ar presupune mai curînd o formă de imperativ - ca în "ghici! ghicește!". Soluția nu e perfectă nici în ceea ce privește diferențele fonetice, dar dificultățile ridicate de acestea nu sînt majore. Oscilațiile între consoane nazale (n/m) sînt frecvente, și nimic nu dovedește că forma cimel ar fi precedat pe cinel, lucrurile putînd sta la fel de bine și invers. Iar
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
adică (cu termenul care unora le dă fiori) străine: formarea structurilor gramaticale de bază, a deprinderilor comunicative etc. La fel, nu mulți își dau seama de importanța studiilor contrastive și de avantajul de a avea instrumente didactice bazate pe o perfectă cunoaștere a diferențelor dintre limba maternă și limba străină în curs de învățare. Nu orice vorbitor de română poate preda româna ca limbă străină - și nu o poate face nici măcar orice absolvent al unei facultăți de litere, dacă nu se
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
în cele din urmă de un bilet, dar la un avion poștal, care ducea corespondența în capitală. Era un aeroplan sovietic, vechi, dar trainic, cu viteză mică, la înălțime mică, care te ducea mai încet la București, dar sigur, în perfectă siguranță, se zicea în lumea specialistă a aviației. Se interesaseră dacă o puteau lua și pe Zizy, aia de la teatru, care juca și biliard. Sigur că da! exclamase pilotul, flatat de companie. Era pentru el, singur pe micuțul biplan, o
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
de metri de "Shed" - copertina imensă care găzduiește concertele faimosului ansamblu, cu peste un deceniu în urmă a fost construită o sală din lemn, de un aspect cvasirustic, cu o capacitate de aproximativ o mie de locuri, o incintă acustică perfectă destinată prioritar muzicii de cameră. Aici l-am ascultat pe neobositul Andre Previn care la cei 78 de ani cântă jazz în formație de trio, în compania unor eminenți colegi de generație. Este pianistica unui jazz cvasitradițional ce dezvoltă spiritul
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
a existat, într-un singur exemplar. Eram student la fizică și, neavând cursurile litografiate, petreceam câteva ore pe săptămână în biblioteca facultății. Veneau acolo să citească studenți, dar și profesori sau cercetători de la institutele de fizică, într-o liniște aproape perfectă - se auzeau numai hârtiile foșnind și câte-o tuse reținută. Când, într-o bună zi, am luat din raft cursul de mecanică și acustică, n-am observat decât că, în loc de hărtănitul exemplar broșat dintotdeauna, țineam în mâni o carte legată
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
să aflați că faimosul Onișoru a găsit prilejul de a lovi din nou, după dezastrul lăsat la CNSAS și după indescriptibilul duplicitarism moral de care a dat dovadă. Ajuns, în fine, într-un context unde experiența sa își găsește un perfect debușeu, Onișoru ilustrează din nou talentul unic de-a răspândi ceață, de-a face din noapte zi și din zi noapte. În aceste condiții, cred că o demisie în bloc, de la Iliescu la ultimul membru al așa-zisului "consiliu științific
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește decît
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
treacă timpul, tocmai pentru că nu mai așteaptă nimic de la fiecare zi și pentru că "îți ia o groază de timp ca să îmbătrânești". Dar capitolul meu favorit este al 8-lea, cel cu demersul administrativ pentru schimbarea de cap, o mică piesă perfectă, de sine stătătoare, din mașinăria acestei lumi opresive. Nu știu dacă generațiile care n-au trăit comunismul vor decoda la fel ca noi, cei care l-am trăit, acest mic roman amar. Dar cred că el poate fi citit și
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
foarte obscure, ale căror cuvinte sunt acompaniate de o muzică la fel de stranie: dialog ce, permițînd trecerea de la cuvinte la sunete, ne antrenează într-o lume a originilor, o lume secretă a forțelor inițiale, a începuturilor. Un autor își descoperea astfel perfecta împlinire teatrală. Vocea spectacolului și vocea textului se confundă aici. Și, uimiți, noi le ascultam. Dincolo de zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață, avîndu-l în centru pe marele actor, Mefisto for ever, Mefisto pentru totdeauna, spirit al răului sfîșiat și incapabil să repete altceva decît un "Eu... eu... eu...", expresie perfectă a inaptitudinii definitive de a se împlini. A găsi un loc pentru arta sa era important, dar ceea ce a uitat el e că a se găsi pe sine e și mai important. însă, soluție admirabilă, actorul se rătăcește nu numai
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
o sumă de bani, care poate lua orice valoare între 0 și 100 de lei. Ambii își vor păstra veniturile doar dacă Ana va fi mulțumită de valoarea sumei primite. Predicția teoriei non cooperative a jocurilor, bazată pe asumpția raționalității perfecte, va fi următoarea: Andrei îi va oferi Anei suma minimă , iar Ana va fi mulțumită cu aceasta dat fiind faptul că valoarea sa depășește oricum suma deținută în momentul începerii jocului. Rezultatele experimentale (vezi, spre exemplu, Binmore et al., 1995
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Andrei 3 lei. În acest caz, Andrei decide dacă jocul continuă, fiind implementată aceeași procedură. Jocul continuă (în cazul în care nimeni nu decide să îl oprească) până în tura n, ambii jucători având această informație . Predicția bazată pe asumpția raționalității perfecte și realizată prin inducție inversă este că Ana va decide să încheie jocul în prima tură, obținând astfel doar 2 lei, în condițiile în care ar fi putut obține o sumă mai mare dacă jocul ar fi fost încheiat oricând
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
atât indivizi, cât și entități colective, precum state, firme, ONG-uri etc. Una dintre diferențele fundamentale dintre CADI și modelele clasice din teoria jocurilor este tipul de raționalitate al indivizilor. Astfel, în CADI, indivizii nu sunt caracterizați de o raționalitate perfectă, ci de o raționalitate limitată (Ostrom, 1998, p. 9). Indivizii „încearcă să se descurce pe cât de bine pot date fiind constrângerile cu care se confruntă, sunt capabili să învețe euristic norme și reguli și să întreprindă schimbări cu scopul de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Învățătorul numește un elev care să înceapă jocul. Acesta stă în fața clasei. În timpul jocului nimeni nu are voie să facă cel mai mic zgomot. Elevul chemat face semn cu mâna unui jucător să vină la el. Acesta, în cea mai perfectă liniște, se ridică în picioare și se îndreaptă spre cel ce l-a chemat. Dacă se aude un zgomot cât de mic, o trosnitură sau un scârțâit din picioare, învățătorul îi face semn cu mâna să treacă la loc. Dacă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
atâta nemângâiere sunt copac spuzit de iască. răbufni-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe baze cât mai corecte. Încercările de apropriere de către boieri și alți actori externi au crescut coeziunea internă, unind participanții împotriva unor dușmani comuni pentru lungi perioade de timp, ceea ce a întărit identitatea și a crescut capitalul social. Deși dau perfectă dreptate tezei lui Stahl, în sensul că expansiunea capitalismului a provocat presiunile și procesele numite anterior, cauzele proxime ale disoluției aranjamentului trebuie căutate și în altă parte. În acest capitol am completat teza sa, adăugându-i încă două elemente care
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare, ca intruziunea lui în mintea omului să poarte sugestii desăvârșite. Oroarea este însă că tot ce poate, ca prezență, este schizofrenia, boala spiri tuală. Prezența neantului, deci germenele schizofreniei, le purtăm cu toții în noi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în care adevărul este ceea ce transformă bucuria în durere, întâlnirea în singurătate, mărturisirea în minciună, temeritatea în spaimă, credința în îndoială, eliberarea în boală, rugăciunea în imprecație, iubirea în dispreț. V. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă (M-aș fi gândit mai degrabă la confortul amoros al trandafirilor sub soarele de vară, dacă nu aș fi căzut pradă transei care mi-a întunecat după-amiaza aceea...) 1. Energia obiectivă care alcătuiește lumea este o stare de existență care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie adevărul ca argument al faptului că replica socială a lumii, ca lume distinctă a omului în interiorul lumii, are drept energie obiectivă morala, efortul de a concepe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate de creație a unei lumi morale, înzestrate cu sens. O lume morală nu este o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu poate fi înzestrată cu înțeles. Creația unei lumi morale, înzestrate cu sens, nu va fi însă niciodată o necesitate pentru omul transfigurat în energie subiectivă, în existență
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu mai amintim de relativ recentele Rimelări, transplantate din paginile Dilemei Vechi în cele ale Editurii Cartea Românească. Poate că, la absolută rigoare, aceste volume și ritmurile în care ele se succed fac dovada unei teribile mașinării de instrumentat versuri. Perfecte prozodic, dar susceptibile - cu un termen imprecis - poetic. De ce nu aflăm nimic despre autor, în schimb înțelegem totul despre fractali, Caragiale, Isadora Duncan, și alții, și altele? Pe unde să răzbată profunzimile și trepanațiile în cazul unor asemenea forme impecabile
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
o întrebare pe marginea căreia s-ar putea organiza congrese de literatură: Poate fi tradusă poezia? Și, eventual, în cazul unui răspuns pozitiv, cui aparține noul produs, autorului sau traducătorului. Dacă există un domeniu în care expresia Traduttore-traditore are acoperire perfectă, acesta nu poate fi altul decât poezia. Este aproape imposibil ca, trecând dintr-o limbă în alta, să se păstreze și semnificația, și metrica, și sonoritatea unui poem. În traducere îți poți face idee despre univeresul liric al unui poet
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]