1,728 matches
-
mângâie pe petale, Au dat drumu' la parfumu' Vrăjilor sentimentale. Omul și-a luat Femeia Și-au plecat prin Paradis Până ce-au ajuns la pomul Cel cu Rodul interzis. Pacea era... nedescrisă; Șarpele era în pom Distribuit ca să joace Rolul perfidului om. Eva a-nțeles mesajul, Cum stătea șarpele-n pom; Pantonima e limbaj, Dincolo de idiOM! Adam privea când la șarpe, Când privea la... ireal, Și când vru să se infrupte, I se-nfipse-un gând în minte Ca un junghi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le Întreținea mai mult dorința de a o lua din loc decât poarta aceea de metal care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie de oameni bine pregătiți profesional și cu un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna Vibert Încerca să o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei, iar tutorele să exploateze situația prin șantaj. În final, era demascat de o doamnă Vibert cu o moralitate renăscută și totul se termina cu bine. Era o comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era locul. Statuia mă scoate din sărite. Mă-ntreb și acum de ce am păstrat-o. Întruchipează un copil cu aripioare și cu un arc În mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și-ochii mei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
film etc.), dar și Într-un mod mai subtil, suprapusă vieții, ba chiar morții. Toate pot deveni - și chiar devin! - forme autentice de protest. În fond, ceea ce propune dandysmul ține de raportarea la un set de norme. Inițial, o simulare perfidă a acestora, pentru ca În mișcarea imediat următoare să Înceapă subminarea lor, iar În final - transgresarea. Puterea pe care o exercită În societate dandy-ul e și rezultatul acestui joc pervers cu un Întreg cod social. „Dacă ar adopta regulile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până la Înălțimea lor. Acolo unde cei mai abili s-ar fi pierdut, el s-a salvat. Îndrăzneala sa era fără greș. Putea lovi fără teamă de consecințe. S-a spus totuși că, În cele din urmă, arma aceasta cu tăiș perfid a sfârșit prin a-l lovi chiar pe el; că a atras spre propria-i pieire vanitatea unui dandy ca el, dar un dandy regal, Majestatea Sa George al IV-lea. Dar Împărăția lui Brummell era atât de puternică, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Lucrul cel mai grav, reluă Iscoditorul, e că individul ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui caută să-l înșele, mai ales cele mai tinere și mai frumoase. E de ajuns un denunț, o calomnie, un cuvânt perfid lansat de o rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
foarte bine. Eu sunt tu. Capitolul 3 Washington, duminică, 10.43 a.m. Nu era o surpriză. Și-a dat seama de asta imediat ce a menționat Africa și ONU. Povestea viața ei, ca și cum ar fi fost a lui. Era o șmecherie perfidă. Totuși, nu de asta era ea neliniștită: a mai avut de-a face cu lichele. Omul ăsta părea să știe totul despre ea. Inclusiv despre - cum o numise? - „greșeala“ ei. Nu sunt aici să te cert. — Dar nici pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vă vină să credeți, s-a suit în mașină și a plecat. Cu haina mea cu tot. Era evreu, șoferul ăsta? Maggie se împotmoli. Care era răspunsul corect? Ar fi fost o insultă să acuze un evreu de acest act perfid? Sau ar fi fost considerată o trădare mai mare angajarea din start a unui taximetrist palestinian? — Știi, nu l-am întrebat. Dar simt că am fost îngrozitor de naivă. M-am gândit că, ăsta fiind Pământul Sfânt și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ascultă, eu mă tem că noi am luat-o razna. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ n-am luat-o razna deloc. Gândim. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să se nască în fântână? Ai înnebunit? BĂRBATUL CU BASTON: Totul se poate. Natura e perfidă.. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumnezeule! Câinele trăiește pe lângă om... BĂRBATUL CU BASTON: Și ce-i cu asta? Toate animalele trăiesc pe lângă om. Și calul trăiește pe lângă om. Și iepurii trăiesc pe lângă om. Și uite că vine o vreme când nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL (Se apropie și el.): N-au nici o valoare... Sunt niște vechituri... Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai aplică... ARTUR: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt jalnici, că sunt subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au câte un rânjet perfid pe figură? Îți vine să-i iei la palme. ARTUR: Sunt respingători și înfumurați. E o rușine că există asemenea oameni. GUFI: Uitați-vă la grăsan... (Bruno.) E total hilar. Ți se întorc mațele când îl vezi. ARTUR: Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poate că m-au pândit... Poate că era să mă împuște... MACABEUS: Cine să te împuște pe tine? De ce să te împuște? (Îl îmbrățișează.) Tu ești cu mine... PARASCHIV (Îi cade în brațe lui MACABEUS.): Da, da.... MACABEUS (Îl mângâie perfid.): N-are cum să te împuște... Să nu te mai gândești la asta... Auzi? Nu te mai gândi la nimic... PARASCHIV (Lăsându-se în brațele lui MACABEUS, chinuit, amețit, înfricoșat, în transă lentă.): Da... da... MACABEUS: Când o fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mă doare urât... mă doare în gât... ar trebui să-mi pui ceva pe gât... PARASCHIV: Tssst! MACABEUS ( Se clatină de durere.): Huuu... Mă doare în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Să nu credeți că eu am vrut să vin aici! Și de altfel... domnilor... eu am să plec chiar acum... Se ridică de pe bancă.) (Personajele sunt speriate la gândul că într-adevăr CĂLĂTORUL ar putea pleca; se regrupează în jurul lui, perfide.) CASIERUL: O, nu, domnule! Să nu faceți una ca asta! N-are nici un rost să plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și mie îmi plac jocurile... dar... Știți, eu trebuie, trebuie să plec... Trebuie să plec imediat pentru că... trebuie să înceapă ploaia. Nu? Trebuie să înceapă ploaia. HAMALUL (Foarte încurcat, încercând să-și ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime de întrebări. O să vă descoasă... E un mare perfid... HAMALUL: Știți, o să vă spună că și el a fost, cândva... călător prin ploaie... Să nu-l credeți! E o minciună! Să nu credeți nimic din tot ce o să vă spună. CASIERUL: Mai bine veniți cu noi, la masă... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]