3,143 matches
-
data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult fără să-i pese că o vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți, împovărați de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de stele căzute în nopțile de vară. Văd vara cum îmi atinge umărul și o aud cum îmi șoptește: visează! Zâmbesc, închid ochii și visez vise aburite în clepsidra timpului. E seară. O seară de duminică. O gară. Și multe peroane unde visele aleargă printre oameni. Privesc oamenii, încercând să le ghicesc poveștile, trecutul, prezentul și viitorul. Privesc cu drag chipuri îmbrăcate în trecut, cu greutăți purtate în suflete de-a lungul timpului. Sunt oameni care au în ochi ani, viață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aleg să îmi cumpăr bilet și să călătoresc mai mult, și mai mult, și mai mult. De cele mai multe ori mă urc singură în trenuri, tot singură aleg să cobor și să îl iau pe următorul. Timpul nu așteaptă pe nimeni. Peroanele rămân, trenurile pleacă și... Acum nu mai sunt copila care s-a urcat în primul tren. În timpul călătoriei am crescut, și am cunoscut alți călători, pe care am învățat să îi iubesc. În timpul călătoriei am învățat că zilele sunt așteptări
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai sunt copila care s-a urcat în primul tren. În timpul călătoriei am crescut, și am cunoscut alți călători, pe care am învățat să îi iubesc. În timpul călătoriei am învățat că zilele sunt așteptări, întâlniri, amintiri și despărțiri pe aceleași peroane. Am privit cum se naște o zi, cum moare un apus, cum cântă o noapte și tace o dimineață . Mă întreb când s-au scurs zilele, când am ajuns la destinația propusă și oare în ce tren trebuie să mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi un întreg de fericire, tristețe, zâmbete, lacrimi, lupte, eșecuri, victorii. Vom fi ceea ce gândim, ceea ce alegem să auzim, ceea ce simțim, ceea ce vorbim. Vom fi ceea ce acceptăm de la viață. Soare sau furtuni, alb sau negru, dulce sau amar. Dar... Dincolo de peroane se deschid visele... Trebuie să le privim, să le acceptăm, indiferent cine suntem! Dumitrescu Alina-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Jocul copilului, fără copil O lume moartă, încremenită în tăcere, înveninată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari - bănuia că așa se obișnuiește. Îi rămânea un sfert de oră ca să prindă trenul; Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă, dar nu aveau să se mai vadă niciodată. — Te simți bine la clinică? Întrebă Michel. — Da, da, n-am probleme, Îmi primesc regulat porția de litiu. Bruno surâse cu un aer complice. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă vede. Dacă stau pe loc... tot mă vede. Deodată, pe tabela electronică de la Sosiri încep să curgă informații de ultimă oră. Un grup de persoane care se uitau la ea își ia bagajele și ziarele și se îndreaptă spre peronul nouă. Fără să mai stau pe gânduri, mă alătur și eu. Merg ascunsă în mijlocul lor spre peronul nouă, prin barierele deschise. Mă sui în tren împreună cu ceilalți și înaintez grăbită pe culoar. Trenul pornește din stație și mă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curgă informații de ultimă oră. Un grup de persoane care se uitau la ea își ia bagajele și ziarele și se îndreaptă spre peronul nouă. Fără să mai stau pe gânduri, mă alătur și eu. Merg ascunsă în mijlocul lor spre peronul nouă, prin barierele deschise. Mă sui în tren împreună cu ceilalți și înaintez grăbită pe culoar. Trenul pornește din stație și mă las să cad pe un scaun, în fața unei familii ai cărei membri au cu toții tricouri cu grădina zoologică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
văd pe Guy și pe ceilalți parteneri stând în picioare și holbându-se la mine consternați. Cred că de data asta mi-am distrus definitiv orice șansă de a mă mai întoarce vreodată. Ceilalți pasageri încep să se evapore de pe peron, lăsându-mă singură. Singură cuc în gara Hitherton, singură cu valiza mea. Nici măcar nu știu unde se află Hitherton. Camera TV încă mai e focalizată asupra mea și, când trec pe lângă mine, oamenii îmi aruncă priviri curioase. Ce să fac acum ? — Însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a luat-o complet razna, spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet peste cap. Cine știe ce altă mișcare pripită va face în continuare ? Ăsta chiar vrea să m-arunc în fața trenului, așa-i ? O să-l ignor pur și simplu. Rămân hotărâtă pe peron, ferindu-mi privirea de aparat. — Fără nici o adresă și fără nici un sprijin, îl aud cum continuă, Samantha pornește într-o lungă și nesigură călătorie în căutarea bărbatului ce-a respins-o în această dimineață. Bărbatul care a plecat fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
până aud șuieratul unui tren în depărtare. Însă e pe partea greșită. E tot un tren către Londra. Când oprește, aud ușile deschizându-se și oamenii coborând și urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc, dorm, citesc, ascultă la iPod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să fac e să mă uit la trenul care s-a pus în mișcare și trece prin fața mea vagon după vagon, prinzând tot mai tare viteză... până când, în cele din urmă, dispare. Iar Nathaniel se află în picioare pe peron. E aici. Fără să-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pus în mișcare și trece prin fața mea vagon după vagon, prinzând tot mai tare viteză... până când, în cele din urmă, dispare. Iar Nathaniel se află în picioare pe peron. E aici. Fără să-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
există nimic inerent Într-un subiect dat care să ceară o formă de emplotment și numai una singură. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Iisus Hristos, melodrame despre Holaocaust (celebrul mini-serial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC În 1979; mai recent și mai faimos, filmul lui Steven Spielberg, Schindler’s List), spectacole de marionete cu Romeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și începe să se plimbe ușor de-a lungul peronului. Privește în sală și se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am ieșit cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sfârșit. Știam eu c-o să se sfârșească. CASIERUL: Dar... gândiți-vă... Puteți rămâne foarte bine aici, Vor putea discuta atâtea lucruri.. Deasupra magaziei este o cameră... Aici e chiar... bine... Serile sunt lungi și frumoase... HAMALUL: Vom sta pe acest peron, vom vorbi despre nori, despre iarbă... Nu vreți un fir de iarbă, domnule? (Se caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plimbă, vizibil încurcat în dorința sa de a începe o discuție; între timp s-a înserat ușor și continuă să se însereze.) ȘEFUL GĂRII (Se plimbă; după un timp.): S-a înserat... (Încep să aprindă, unul câte unul, felinarele de pe peron.) Aici se înserează al dracului de repede... (Pauză; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE își ridică, o clipă, privirile spre ȘEFUL GĂRII, apoi se face ghem în colțul băncii.) ȘEFUL GĂRII (Plimbându-se de-a lungul peronului, făcând mișcări de dezmorțire a oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]