2,409 matches
-
sunt incerte. Se presupune că ar fi murit în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar fi murit din cauza unei boli, însă există și o variantă conform căreia ar fi fost otrăvit de familia persană Nawbakht, din cauza unei satire la adresa membrilor familiei. Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari poeți din Yemen: Imru’ al-Qays, Hassan ibn Thabit și Abu Nuwas. Ca formă, poeziile lui Abu Nuwas continuă tradiția literară arabă prin metrica rigidă
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
Abu Nuwas conține un întreg capitolde poeme cinegetice, care conțin descrieri ale animalelor. Poeziile au fost adunate după moartea poetului. Limbajul folosit este simplu, fiind folosite și unele vulgarisme aflate în circulație la vremea respectivă, precum și o serie de cuvinte persane. Stilul său este simplu, melodios, metrii sunt variați și scurși. Criticii clasici și moderni îl recunosc pe Abu Nuwas ca unul dintre cei mai mari poeți arabi din toate timpurile Se numără și astăzi printre cei mai apreciați poeți ai
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
georgiene din antichitatea târzie, Iberia în estul țării și Egrisi în vest, au fost printre primele state din lume care au adoptat creștinismul (în 337 AD și respectiv 523 AD). Iberia a devenit curând după aceea o parte a Imperiului Persan. Egrisi a fost de multe ori un teatru de război pentru două imperii rivale: Persia și Imperiul Bizantin, fiecare dintre ele reușind să cucerească vestul Georgiei de câteva ori. Ca rezultat, aceste două regate au fost dezintegrate în mai multe
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
antic prin care erau denumiți locuitorii din estul Georgiei era "Iberiani", de la numele regatului caucazian Iberia — aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest nume doar locuitorilor din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). "Gurj", numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul "gürcü" (pronunțat "gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). "Gurj", numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul "gürcü" (pronunțat "gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv "vir" și "Vrastan". (Sunt alte cazuri în care prefixul persan "gu-" este derivat din mai vechiul "wi-" ori "wa-"). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv "vir" și "Vrastan". (Sunt alte cazuri în care prefixul persan "gu-" este derivat din mai vechiul "wi-" ori "wa-"). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par să fie înrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui "i-" inițial și substituirea lui "w" sau "v" cu "b" în "Iberia". De
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv "vir" și "Vrastan". (Sunt alte cazuri în care prefixul persan "gu-" este derivat din mai vechiul "wi-" ori "wa-"). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par să fie înrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui "i-" inițial și substituirea lui "w" sau "v" cu "b" în "Iberia". De asemenea, după toate probabilitățile, există o legătură etimilogică dintre numele Iberia și provincia
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
metamorfozele care l-au adus în stadiul cunoscut nu sunt altceva decât amprenta culturii indiene. În schimb, „chitară” este derivat din ceartar - ipoteza este confirmată de faptul că primele chitare aduse în Europa aveau patru corzi, la fel ca instrumentul persan. La începutul Renașterii, în Europa, chitara cu patru perechi de corzi (corzile pereche fiind acordate la unison) era deja des utilizată de muzicieni, cea mai veche muzică scrisă anume pentru chitară datând din secolul al XVI-lea. Chitara cu cinci
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
recensământ, care pot fi diferite de la un stat la altul în dependență de informația care necesită a fi obținută în cadrul recensământului. Unul din cele mai timpurii recensăminte, atestat documentar, a avut loc în anii 500 - 499 î.e.n. de către militarii Imperiului Persan în scopul înregistrării pământurilor existente și impozitării. Roma o organizat recensăminte pentru a determina taxele. În Biblie sunt relatate istorii care cuprind informații despre câteva recensăminte. Se descrie un recensământ care avut loc când Moise a scos pe israeliți din
Recensământ () [Corola-website/Science/302403_a_303732]
-
(Miθra), (persană, مهر, میترا sau میثره) este zeul luminii din mitologia persană. Numele său înseamnă "Soarele nebiruit" și conform religiei zoroastriene este conducătorul grupului de zei Yazatas. Considerat uneori ca fiu al lui Ahura Mazda, el luptă contra forțelor răului conduse de Angra Maynu. Ca zeu al al sincerității și al loialității
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
ochi și de mâini apoi legăturile erau tăiate, semnificând eliberarea față de influențele negative ale lumii, apoi era încoronat cu coroana lumii, inițiatul trebuia să o refuze spunând că Mithra este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes al II-lea (405-362 î.Hr.). Cultul lui Mithra s-a răspândit și în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaților latini, cultul lui Mithra fiind un cult exclusiv pentru bărbați. Era cunoscut sub
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
Invictus". Împăratul roman Commodus a fost inițiat în cultul lui Mithra, sărbătoarea cea mai importantă în cinstea zeului fiind nașterea sa pe 25 decembrie. După convertirea lui Constantin cel Mare la creștinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzația de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulian Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariția completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithra a pătruns și în Dacia după cucerirea
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
fiului său, Cambyses al II-lea, spre cucerirea Egiptului. Războaiele medice, dintre polisurile grecești și , au arătat acestuia că nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe Regele Regilor în fața întregii lumi. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Perșii sunt un popor indo-iranian stabilit în Iran (Persia) în jurul anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
î.Hr.), una din cele mai strălucite personalități ale antichității, transformă Persia, în numai 3 decenii, dintr-o putere locală în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
eșec se termină și cele 2 expediții vizând cucerirea Greciei, din 492 î.Hr. și 490 î.Hr. Xerxes I (486 î.Hr. - 465 î.Hr.), fiul și succesorul lui Darius, încearcă în 480 î.Hr, cu forțe impresionante, să transforme Elada în provincie persană. Eroismul cetăților grecești, în fruntea cărora se aflau Atena și Sparta, face ca lumea elenă să respingă cu succes această ofensivă. Începând cu domnia lui Artaxerxes II (465 -424 î.Hr.), Imperiul Ahemenid alunecă pe panta declinului.Fiul său, Xerxes II
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
sprijină reconstrucția flotei ateniene care obține în 394 î.Hr. victoria de la Cnidos asupra celei spartane. Sprijină încheierea, la Susa, a păcii lui Antalcidas (387/386 î.Hr.), numită și "pacea regelui", care punea capăt luptelor din Grecia și confirma suzeranitatea Imperiului Persan asupra orașelor grecești din Asia Mică și a insulei Cipru. Artaxerxes al III-lea (358 - 338 î.Hr.) înăbușe în 343 î.Hr revolta Egiptului începută după moartea lui Darius al II-lea. Urmat la tron de fiul său mic Artaxerxes
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
să facă față impetuozității lui Alexandru, pierzând bătăliile decisive de la Issos (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Darius al III-lea este asasinat în Bactria de către un general al său care va fi torturat și ucis de Alexandru. Întregul Imperiu Persan este cucerit de Alexandru cel Mare, devenind o parte a lumii elenistice.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
între 489 (488) și 480 î.Hr. Faima lui provine din bătălia de la Termopile (480 î.Hr.) în care a condus 300 de spartani și 7000 de alți greci într-una din cele mai memorabile rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. Pe timpul domniei lui Darius I, Imperiul Persan ajunsese la apogeul puterii și întinderii sale. Stăpânea de la Indus, în răsărit, la Marea Egee, în apus. Prin supunerea Traciei, înainte de anul 500 î.Hr., "regele
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
care a condus 300 de spartani și 7000 de alți greci într-una din cele mai memorabile rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. Pe timpul domniei lui Darius I, Imperiul Persan ajunsese la apogeul puterii și întinderii sale. Stăpânea de la Indus, în răsărit, la Marea Egee, în apus. Prin supunerea Traciei, înainte de anul 500 î.Hr., "regele regilor" își netezise drumul spre Grecia continentală și pregătise armate, ce întunecau orizontul, pentru invadarea ei
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
strălucită a atenienilor, comandați de Miltiades, la Marathon, în anul 490 î.Hr., a amânat revărsarea asiaticilor peste trupul întregii Grecii. La numai câțiva ani de la urcarea lui (491-480 î.Hr.) pe tronul Spartei orizonturile s-au întunecat iarăși de valurile armatelor persane. Noile pregătiri de invazie ale lui Xerxes I, urmașul lui Darius I, au întrecut orice închipuire, stârnind o panică paralizantă în toată lumea greacă. Cu toate că Sparta era ostilă democrației din Atena, statul grec cu cea mai mare putere militară, s-a
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
război medic, ar urma să afecteze, chiar vital, existența Spartei. Excelent pregătiți pentru lupta terestră și cu posibilități de a rezista pe o linie de apărare pe Istmul Corint, spartanii și-au dat seama că nu ar putea împiedica flota persană să opereze oricând o debarcare în Pelopones, în spatele liniei lor de apărare. In plus, apariția perșilor în Lacedemonia putea da aripi unei răscoale a hiloților, supușii atât de sălbatic exploatați și de ostili stăpânilor spartani. Invazia inamică și răscoala supușilor
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
hotărât ca operațiunile decisive să se desfășoare pe mare, începând de la capul Artemision, din nordul insulei Eubeea. Pentru a apăra spatele flotei, respetiv porturile ei de retragere și realimentare, oștirea ligii panelene trebuia să împiedice pătrunderea pe uscat a forțelor persane, forțe ce se prelingeau dinspre nord, dinspre Macedonia și Tessalia. Trebuia stabilită o poziție de rezistență pe uscat, un aliniament unde să poată fi oprită mulțimea asiatică. Prima alegere a vizat ocuparea trecătorii Tempe, dar aceasta presupunea două riscuri. În
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
riscuri. În primul rând, la nord de ea, câteva trecători traversau munții spre apus, spre Tessalia, trecători prin care perșii s-ar fi putut strecura în spatele liniei grecilor. În al doilea rând, tessalienii erau suspectați de o înțelegere cu regele persan. Ambele riscuri, chiar luate separat, ar fi putut conduce la același pericol militar, respectiv la învăluirea armatelor ligii grecești. Pentru a evita orice situție defavorabilă, s-a hotărât în final ca Tessalia să fie lăsată în afara liniilor de apărare grecești
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
pe alocuri se lărgea până la cincizeci de metri. Defileul Termopile se afla mai la sud de trecătoarea Tempe, prima variantă propusă și își datora numele unor izvoare termale aflate în apropiere. Nu mai exista o altă cale accesibilă pentru armata persană spre Atica, spre Pelopones, sau spre Sparta. De altfel, pe parcursul istoriei, trecătoarea Termopile a primit și numele simbolic de cheia Greciei. Regele Leonidas, căruia i se încredințase comanda tuturor trupelor grecești și apărarea trecătorii, a preluat, în mod direct, comanda
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
din străfundurile Asiei Mijlocii și din țările supuse, mai mult de 300.000 de luptători divers înarmați, divers pregătiți, cu o mai mare sau mai mică motivare să lupte. Grație contribuției forțate a orașelor grecești din Ionia (Asia Mică), regele persan adunase o flotă de circa 1200 de nave de luptă și 3000 de transport. Trecând Helespontul în Europa, imensa masă umană a pătruns în Tracia de sud, în Macedonia și Epir, scurgându-se spre Grecia centrală, spre Atica și, mai departe
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]