2,222 matches
-
peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În fiecare săptămână pentru a fi golite de măruntaie și transformate În fileuri. Puteai câștiga bani frumoși dacă suportai frigul și mirosul. Containere uriașe din plastic albastru, pline cu măruntaie și oase de pește, erau Îngrămădite pe stradă, ploaia neîmpiedicând pescărușii să se năpustească din Înaltul cerului pentru a se Înfrupta cu vreun cap de pește sau să plece măcar cu ciocul plin cu măruntaie. — Ce crezi? Întrebă Watson, Înfundându-și mâinile adânc În buzunare și Încercând să se Încălzească. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ceea ce aruncau În fiecare zi sute de mii de locuitori ai Aberdeenului. Rebecca Johnston, de opt ani, a fost cea care l-a văzut prima. Un picior stâng ieșind dintr-un maldăr de saci negri rupți. Cerul era plin de pescăruși - păsări uriașe, umflate, care se năpusteau și țipau una la alta Într-un balet haotic. Unul dintre ei ciugulea dintr-un deget Însângerat. Acesta a fost primul lucru care i-a atras atenția Rebeccăi. Și la ora patru fix, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minuscul, recită răspunsurile standard la Întrebările ce, când și cum și se apucă de treabă. Avem un picior de om: stâng, ieșind de la genunchi dintr-un sac de gunoi. Degetul mare a suferit un fel de ulcerație, probabil post-mortem... Un pescăruș mușca din el, spuse Watson, fiind recompensată cu un zâmbet glacial pentru efortul ei. — Mulțumesc, agent, spuse Isobel și se Întoarse către piciorul țeapăn. Degetul mare arată urmele unui atac din partea unei păsări de mare. Atinse carnea palidă, fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit banda Înainte ca ambele picioare să fie imobilizate În totalitate. Ăsta era și motivul pentru care stângul atârna afară din sac, dându-i prilej unui pescăruș norocos să se Înfrupte din el. Își scoase telefonul și sună la bază, Întrebând dacă exista vreun anunț despre vreo fată dispărută, cu vârsta Între trei și patru ani. Nu exista așa ceva În baza de date. Înjurând cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe gură. Clădirile fermei erau pline cu pisici moarte și cu câini morți și cu arici și cu pescăruși și chiar cu vreo doi-trei cerbi. Tot ce putea să meargă, să zboare sau să se târască era aici. Era un fel de arcă a morții. Doar că erau mult mai mult decât două exemplare din fiecare animal. — Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mațele. Avea să se Îmbete În ultimul hal după ce se termina chestia aia! Cu asemenea gânduri fericite În minte, Matthew Înfipse lopata În mormanul de carne și blană intrate În putrefacție. Mormanul se mișca și aluneca. Pisici și câini și pescăruși și ciori și naiba mai știe ce. Strângând din dinți, ridică mormanul de mortăciuni cu lopata. Și atunci o văzu. Matthew deschise gura să spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de duhoare. Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se afla aici. Descompunându-se Încet. O gaură din morman era izolată. Acolo o găsiseră pe fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o idee privind cum o lopată plină de rămășițe examinate e Îndesată Într-unul din containere. Nu era prea ușor să alerge cu ghete Wellington prin zăpada grea, dar Logan reuși să ajungă acolo chiar când era aruncat Înăuntru ultimul pescăruș. — Stai așa, zise el, apucând lopata omului. Nici bărbat, nici femeie. Era greu de spus din cauza costumului de protecție fără formă. Unde ai pus ce era Înăuntru? Omul Îl privi de parcă era nebun, În vreme ce zăpada viscolea În jurul lor. — Ce? — Conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei de raze. Încăperea n-avea pereți, doar o fereastră spre un ocean infinit. Se auzeau valurile și pescărușii, undeva... și foșnetul paginilor cărții pe care o păstra Libertatea. Am știut eu că o să ajungi dincolo, mi-a vorbit ea de după perdea. De ce stai după perdea? Și unde am ajuns acum? O să afli fără să-ți spun eu... Și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aveau ceva tainic și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau pe nisip, din loc în loc și trecând pe lîngă pereții unde algele, scoicile și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii care luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vremurile săpaseră sculpturi, lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva dincolo de pereții de piatră pe care scoici uscate și alge desenau amestecuri de culoare... Imediat ce am trecut dincolo de intrarea ascunsă printre stânci am văzut ceva care strălucea în mijlocul pasajului. Deasupra, pescărușii pluteau în rotocoale, ca și cum ar fi observat sau ar fi păzit obiectul sferic, din înălțimile lor. Era un glob transparent, un fel de sferă care iradia lumină în jur. Am luat globul în mâini și în momentul în care am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Sais. — Se numea Me-se-ket, Augustus, zise Imhotep, și am cunoscut mai mulți oameni care, cu ochii în lacrimi, au văzut-o arzând. Vâslele ei erau atât de lungi și de subțiri, încât, atunci când se ridicau deasupra apei, păreau aripile unor pescăruși. Napolitanul Euthymius, genialul inginer naval cu chipul ars de soarele din Misenum, contempla lacul și colinele care îl împrejmuiau. Spuse: — Un templu pe apă... Tot învârtea în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vostru e cu adevărat inteligent. Nimic nou, își spuse în sine Rhyme. Bell povesti apoi cum fusese acostată și ce se întâmplase după aceea. Rhyme o întrebă pe Kara: - Îți sună cunoscut? - Ar fi putut hipnotiza un porumbel sau un pescăruș. L-a aruncat spre cal la momentul potrivit și apoi a folosit un dispozitiv pentru a menține calul agitat. - Ce fel de dispozitiv? întrebă Rhyme. Cunoști care ar putea fi fabricanții? - Nu, e probabil făcut în casă. Magicienii foloseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cadru nu lipsește sportul, devenit un bun al maselor, În zilele noastre. Tu nu te afli pe câmpia Bărăganului și nici În munții Maramureșului. Tu te afli În closetul de la etajul doi al liceului nr. 38, 23 August, de pe strada Pescărușului și fumezi o țigară cu un repetent pe care Îl cheamă Pește. Îți povestește din filmul cinemascop Pădurea spânzuraților, cum Îl spânzură pe condamnatul la moarte care este dezertor și că Apostol Bologa o pățește la fel. Tu Îi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Hei! „Fata cum te cheamă?” Vreau să-ți spun un lucru pe care să-l știi numai tu. Eu sunt pasăre. Sunt o pasăre de mare care nu se deosebește cu nimic de celelalte păsări de mare. Eu sunt un pescăruș banal pentru cei care mă văd pierdut În vreun stol și mă deosebesc puțin de ceilalți pentru că vreau să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se desprinse de pe umărul ei, se ridică Încet spre cer și se gândi că toată viața lui și-a imaginat cât de greu este să fii om. Fu sincer cu el și Își spuse: „eu pe ea o iubeam, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată. Stabilimentele balneare erau aliniate mai jos, dincolo de vărsarea fluviului în mare și de uriașele plase de pescuit atârnând în aer ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru a ajunge pe acest suport plutitor. Nu pare deloc blândă, aproape că sperie. Scrutează marea cu ochi hrăpăreți, bordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pas înaintea lui Hitler? Dar tot la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost o altă poveste. Soarele revărsa lumină de pe un cer alb și trimitea scânteieri în apa unsuroasă a râului. Pescărușii țipau ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele, puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și Bergen-Belsen. Erau chiar și scene de acolo, dar fuseseră tăiate la montaj. Citisem undeva că regizorul filmase scena finală într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau ceva de genul ăsta. — Încetează să-ți bați și tu joc! Nu Înțelegi că mă doare? De ce nu vorbești puțin cu el despre asta? Poți să-l Întrebi de ce e nevoie să mă insulte tot timpul? —Trebuie să fie pescăruș, spuse Fima. Pasărea din opt litere care se termină În S. Dar de ce te Încurci tocmai cu monstrul ăsta care urăște toată omenirea În general și femeile În special? Tamar spuse: —Înțelege, Fima. Nu depinde de mine. —Eliberează-te, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]