1,856 matches
-
forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din urmă. În momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celelalte, care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu, atâta timp cât Sidonia cunoștea realitatea, o vizitase de curând și în felul ei, diplomat, printre asigurări ce priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi specială, așa că putem sta până mai târziu. Nu ne-am văzut de atâta vreme și vreau să stăm de vorbă. Hai, spune-mi ceva. — Mai devreme, cât am stat singur, mi-au venit în minte tot felul de evenimente petrecute demult. Îți amintești când te-am vizitat cu Kizuki, la spital? La spitalul de pe malul mării... Cred că eram în anul II de liceu. — Da, când m-am operat la piept, spuse Naoko, zâmbind. Normal că-mi amintesc. Ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
distanță, iar alteori Îl Împușca atunci când pășea În lumina soarelui. După ce-și pierduse soțul, mătușa Cevriye Își vânduse casa și se alăturase celorlalte fiice care ajunseseră să accepte faptul că trebuiau să trăiască sub același acoperiș. În primele luni petrecute acolo n-a făcut nimic altceva decât să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă, mai plină. Se uită la brațele ei care fuseseră musculoase, cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă un duș. Sub jetul de apă făcu o descoperire uluitoare: contuziile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
amestec În viața sexuală a nimănui. — Of, Harry! făcu Beth cu reproș, așezându-se la masa laboratorului. — Ei bine, să știți că arătați cu siguranță schimbați. — Adevărat? se interesă Norman. Da, mai ales Beth. Am impresia că, cu fiecare zi petrecută aici, devine mai frumoasă. — Și eu am remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În timp ce stăteai lipit cu pap de ușa baronesei, poetul din Catamarca l-a atacat pe Goliadkin. I-a mers ca vai de el: Goliadkin l-a azvârlit din tren. Înfuriat, rusnacul se tot foia În pat. Se gândea la cele petrecute și la cele ce aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de preot despre cei ce-și pierd sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încâlcită, din care am presupus că, În 1922, un eretic a furat juvaerul care Împodobea statuia cum nu se poate mai făcătoare de miracole pe care știți să o venerați În țara voastră. Popii, care se cruceau la auzul celor petrecute, au trimis un misionar ca să-l pedepsească pe eretic și să aducă relicva Înapoi. Doctorul a spus că misionarul era, după propria sa mărturisire, chiar Tai An. Dar eu mă mărginesc la fapte, cum ar zice Înțeleptul Merlin. Misionarul Tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare, Savastano s-a Închis Într-o imensă tăcere vestitoare de furtună. În sfârșit, l-am descusut, pe o Salutaris, despre cele petrecute. Mi-a explicat: — Nu ie zi să nu apar cu garoafe la etaj. Cum zice mereu popa Carbone, istoria să repetă. Donșoara nu dășchide decât după peste o juma dă oră; dă cum mă recunoaște, Îmi și trântește ușa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sfîrșea înlăuntrul ei, chiar dacă începutul se afla cine știe unde, în afară. Odată intrat în Vladia nu mai puteai ieși, așezarea te sorbea ca o apă adîncă și primejdioasă. De aceea Radul Popianu nici nu-și mai pusese problema, după prima iarnă petrecută acolo, de a mai pleca din Vladia. Singurul lucru pe care îl dorea, îl pretindea, celor de afară era să-i adauge lîngă sporul de vechime și pe cel de izolare. Și, desigur, să recunoască public, dacă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuei să știe cine conduce viața în Vladia și cu ce scop. Viața nu poate fi lăsată la întîmplare, la bunul plac al fiecăruia, viața fiecăruia este folositoare așezării, deci nu este la dispoziția celui care o trăiește. Ea trebuie petrecută chibzuit, cu folos pentru interesele generale. Fericirea sau nefericirea personală poate fi, cel mult, consemnată la recensământ, dar, altfel, nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru asta am venit la dumneavoastră. Pentru bietul Leonard Bîlibîie, pentru mine a fost un moment îngrozitor, dar n-am putut face nimic, absolut nimic pentru el. Nu fusesem în cele mai bune relații, aș putea spune, după o iarnă petrecută împreună la Vladia, la conac, în urmă cu cîțiva ani. Știți cum se întîmplă, un spațiu restrîns face să crească agresivitatea oricărei ființe, cu atît mai mult cea umană, să trecem, domnule director, să trecem peste asta, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Laurence nu părea să răspundă acestei revărsări de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca o piatră prinsă în mijlocul unui vârtej. Privindu-i, Fran își aminti de cuvintele pe care le rostise el în prima noapte petrecută împreună. Cum poți să te crezi chipeș și plin de succes dacă nu te simți iubit? Și totuși Camilla părea să-l iubească, ba chiar prea mult. Se agita în jurul lui, fără să observe că fiecare mângâiere, fiecare cuvânt măgulitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
știi. — Cum așa, Murray, întrebă Jack candid, nici măcar tu? Un chicotit înfundat venind din redacția de știri îl făcu pe Murray să se ridice în picioare, la impresionanta lui înălțime de 1,50 metri, și să-și încheie nasturii costumului petrecut care, cu toate că era scump și făcut la comandă, nu reușea să ascundă originile de care încerca cu disperare să se lepede. Ar trebui să ai mai multă grijă cu el, să știi. Jack ridică privirea și o descoperi pe Miriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrînesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a bolii pșihice, durând ani de zile, fiind condamnată fără a executa pedeapsa. În urmAșacestui caz am rămas buni prieteni cu familia Iancu Dumitru, prietenie care durează până în ziua de azi. Neam vizitat reciproc amintindu-ne deseori de momentele plăcute petrecute împreună. Toată familia Iancu a participat la nunta băiatului nostru Liviu, mai ales Nuți care între timp s-a căsătorit cu un băiat tare bun ,Puiu, fiind absolvenți ai facultății de arhitectură. Cu toate că Dumitru nu mai este printre noi, totuși
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai odihnit. Să fi visat? Posibil. Știu, însă, - am citit parcă asta undeva, nu-mi mai amintesc unde, ori mi-a spus-o cineva - că, pe parcursul unui singur vis, îți este dat să vezi o singură întâmplare, o singură scenă, petrecută, de regulă, într-un singur loc. În cazul meu, însă, a fost vorba de mai multe imagini, fiecare petrecută în alt timp și în altă parte. Cine să le fi înșirat, oare, atât de măiestrit pe firul trainic al neuitării
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de la Direcția Muncii, Asigurări Sociale, ori cum se mai chema...” “Ei, ce să-ți mai spun? Să vorbim, să-n-adormim! Ți ai adus și tu aminte de... Nu puteai, de exemplu, să fi vorbit despre copilăria noastră, de anii de școală petrecuți împreună, de ceilalți, mult mai numeroși cât am lucrat alături.” “Iar îți place să te dai mare, soro, că, adică tu, fiică de popă, eu de simplu plugar, tu premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
funcționa” anticul ornic când, deodată, ca la o comandă misterioasă, am auzit sunând deșteptătorul. Jumătate din trupul meu se trezise, partea cealaltă refuzând să-i urmeze exemplul; lucrul acesta făcea imposibilă trezirea cea deplină, adevărată, cu toate că realizam că fiecare secundă petrecută încă în pat putea avea efecte dintre cele mai nedorite. După un timp, s-a auzit cântecul pițigăiat și pătrunzător al ceasului electronic. Asta m-a trezit definitiv. Oare, cât să fie? Oho, destul de târziu! Am pierdut, deja, prima oră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
destinul meu. Literar, îți doresc să-l întreci cu mult și, ca să fiu drept, cred c-ai și început s-o faci...” “...Despre ce anume vorbiți?...” “...Poate despre unul pentru care opera mea poetică a rămas neterminată, neînchegată. Despre anii petrecuți departe de cărți, de atmosfera intelectuală care-mi era familiară...” “... Amănunte absolut ignorate de către marele public...” “... Cred că, mai degrabă, necunoscute. Pentru că, în fond, n-am fost decât un nume obscur, un condei ca multe-atâtea. Dacă m-aș fi numit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bonom; chiar cult, atât cât poate fi de cult un secretar județean UTC. Secretar cu propaganda. În vis, însă, multe lucruri par altfel decât în realitate. De ce, oare? Poate pentru că subconștientul reține una sau câteva laturi din faptul de viață petrecut și, după aceea, prelucrează totul într-un fel anume, după un "proces tehnologic" greu de explicat și cu atât mai greu de anticipat. Dacă m-ar auzi vreun psiholog sau vreun psihiatru sunt convins că ar sări imediat să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]