8,421 matches
-
chelfăneală. Femeile lui I.L. Caragiale sînt dornice așadar de muzică sentimentală precum citatul menuet, romanța Portretul pe versuri de Sion, pe care Veta coase mondirul lui Chiriac sau (Alla) Stella confidente. Această romanță de Vincenzo Robaudi (1819-1882) e cîntată la pian și vocal de domnișoara Pavugadi logodnicului său Mache Preotescu în prezența cumnatului ei, Lache. Ștefan Cazimir o trece în rîndul kitschului care ar caracteriza personajele caragialești. Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
în rîndul kitschului care ar caracteriza personajele caragialești. Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
adică a dănțui fără ritm, eventual în stare de ebrietate. Revenind la dra Pavugadi, să notăm că ea este o amatoare, poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
ea este o amatoare, poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvîrșită e
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvîrșită e doamna Alice Deleanu care are pian La Medeleni și primește par--tituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cîntă de asemenea la pian. Se cîntă muzică fină
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Alice Deleanu care are pian La Medeleni și primește par--tituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cîntă de asemenea la pian. Se cîntă muzică fină în lumea cultivată. Personajele rurale cîntă și ele de-ale lor. Un vocalist notoriu în sat, dar neremunerat ca atare, este Birică din Siliștea-Gumești, satul Moromeților. Viitorul socru, Bălosu, îi atrage atenția fiicei sale că nu
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
românești și din lumea întreagă, granițe stilistice și de gen, tipuri de sursă sonoră (de la instrumente acustice, voci, ambient sonor natural, la efecte obținute în studio) - totul servind inventivității, rafinamentului muzical-estetic". În același booklet, referindu-se la Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și big-band, Florian Lungu surprindea caracterul sintetic al acestui opus "demn de a figura printre cele mai reușite pe plan mondial, în care sesizăm faptul că autorul nu a amestecat haotic genurile implicate în discurs, ci
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
pe Quincy Jones și Herbie Hancock. Întotdeauna însă a fost el însuși. Original. Autentic. Onest. Pe parcursul celor aproape două decenii de producție componistică a fost mereu bântuit de puseuri cameleonice, oscilând între genul cameral-simfonic și cel de divertisment. Concertul pentru pian, șase suflători și trei bateriști, Variationen '71, Antiphonien, Cvartetul de coarde, cohorta de piese de muzică ușoară o demonstrează din plin. Dar mai presus de toate Oschanitzky a fost un mare pianist. Fie că restituia Bach, Beethoven sau Bartok, fie
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
culturii române în mediul lusitan, devin tot mai conștient de importanța acestui factor. Să dau câteva exemple recente: programul de muzică românească al ansamblului condus de violonistul Laurențiu Ivan-Coca, avându-i ca soliști pe Liliana Bizineche/voce și Constantin Sandu/pian, a atras aproximativ 700 de spectatori în somptuosul Muzeu al caleștilor din vecinătatea Palatului Prezidențial. Concertul de Crăciun, prezentat de grupul de muzică bizantină Theotokos și de cvartetul baroc Codex, a umplut cu melomani magnifica Basílica da Estrela (edificiul lisabonez
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
Alla turca" din Sonata în la major de Mozart, dobândește la Dan Grigore tenta șăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuințelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvențe deloc șarjate, de bună inspirație. în adevăr, culminația serii a reprezentat-o această evoluție a muzicianului nostru pe parcursul unui program de miniaturi muzicale din care nu au lipsit
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
s?fie ?dr?oștit?de concerte (particip?chiar la unele repetiii), de literatur?i teatru, av?d o mare capacitate de a se bucură de art? ? ascult?adesea c?ț?d pe Cella Delavrancea i George Enescu. Acesta execut?(la pian) opera Oedip Rege, care i se pare "grandioas?. Nu o dat? exclam?entuziast: "Eu eram ? culmea fericirii ? privina muzicii - la punctul maxim". Ăă cum se ție, ea ?s? scriitoare, care "iubea nespus cuvintele" i publicase recent o carte ? America, The
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
și extazul Brăilei de altădată. Muzica lui Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica și agitația din locul exterminărilor vin după ce învolburarea pianului s-a plimbat în urechile mele. Fragmente de mici simfonii, căutări, strigate
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica și agitația din locul exterminărilor vin după ce învolburarea pianului s-a plimbat în urechile mele. Fragmente de mici simfonii, căutări, strigate către oameni, către izbîndă, bîlciul în care singura șansă este să te arunci, pînă la capăt, în aiureala clipei. Mi se pare că ce am ascultat în spectacolul
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
prieten de-o viață, compozitorul Theodor Grigoriu. Fusese ca un stop-cadru. Ședeam opriți pe strada Washington, sub arborii ocrotitori ai verii, unde ne întâlniserăm întâmplător. Și cum avusese el un mare succes la Slobozia, cu o cantată a lui pentru pian și voce, piesă muzicală intitulată Scrisoare către păsări, după Francisc din Assisi. Că mă citise și el pe mine în România literară, unde scrisesem și eu despre cultul sfântului italian - ce coincidență pe noi, care nu ne vedeam decât cu
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
locul casei dărâmate în alt secol și de o cameră cu un pat dublu în care s-a născut tata și încă doi frați și o soră care au fost odată ca niciodată și au visat și au cântat la pian și s-au jucat cu copiii vecinilor - ce banalități sănătoase și și-au luat largul precum corăbiile în afară de sora cea frumoasă Silvia Aberfeld considerată de a fi o a doua Iulia Hasdeu care a absolvit Magna Cum Laude trei facultăți
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
urmă, a dominat ideea asta, de a ajunge un scriitor important ca să plac femeilor, să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați scris un roman pentru cineva anume... N.B.: Nu, nu. La început, cîntam la vioară și la pian, vroiam să apar în redingotă pe scenă, să mă aplaude domnișoarele și doamnele parfumate, adică vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian și Diana Moș la vioară - și Cvartetul consonanțelor, op.19 în execuția cvartetului "Profil", în timp ce concertul- portret Ștefan Niculescu - 24 noiembrie - a inclus lucrări restituite de ansamblul "Archaeus": Sincronie 1, Echos 1
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian și Diana Moș la vioară - și Cvartetul consonanțelor, op.19 în execuția cvartetului "Profil", în timp ce concertul- portret Ștefan Niculescu - 24 noiembrie - a inclus lucrări restituite de ansamblul "Archaeus": Sincronie 1, Echos 1, Triplum 2, Monophonie, Solo, Echos 2 și Sextuplum
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
interiorității violentând-o pe cea publică. Consecințele nefaste nu întârzie să apară. Povestea de dragoste curge, fără investigații psihologice intense, respirând însă aerul specific acestei perioade. Ea, Catinca Bălăceanu, timidă, sensibilă, gingașă, isteață, visătoare, iubitoare de singurătate, romanțuri, poezie și pian, îndrăgostită de Paris, pierdută între oamenii peste care privește cu gândurile prinse într-o lume numai a ei, dar căsătorită cu Alecu, boier muncitor, însă imun la astfel de finețuri, pe care îl acceptase din simplul motiv că se putea
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
George Enescu" își amintesc că un alt ministru, Ion Caramitru, a stat la Tescani ore bune, înțelegând perfect rosturile și necazurile instituției, iar de Crăciunul acelui an 1999, așezământul a fost înzestrat, între altele - mare și fericită surpriză! -, cu un pian nou-nouț, sigilat, de mare performanță, plasat în Sala "Oedip". Inaugurată cu un recital extraodrinar, dăruit de Valentin și Roxana Gheorghiu. Și-acum, acestei bijuterii muzicale i se spune "pianul lui Caramitru".) Și, iarăși, de ce să ne mirăm dacă, pe tot
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
a fost înzestrat, între altele - mare și fericită surpriză! -, cu un pian nou-nouț, sigilat, de mare performanță, plasat în Sala "Oedip". Inaugurată cu un recital extraodrinar, dăruit de Valentin și Roxana Gheorghiu. Și-acum, acestei bijuterii muzicale i se spune "pianul lui Caramitru".) Și, iarăși, de ce să ne mirăm dacă, pe tot parcursul desfășurării ultimei ediții a Festivalului "George Enescu", în acest așezământ nu a călcat picior de invitat. Când, firesc, ar fi fost ca la Tescani să se facă măcar
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
grup contrastele de temperament individual se armonizează între parteneri: timbrul de catifea al violei (așa "răsare" singură în lucrarea lui Ravel), la Krzysztof Chorzelski eleganța discretă, eficiența violoncelului - Antoine Lederlin. La acest ultim concert, alături de cei patru, Mihaela Ursuleasa, la pian, și-a alăturat participarea "extraordinară". Vine de la Viena. "Pe Corina o cunosc de când eram mici", își amintește Mihaela, a cărei biografie senzațională (pianistă performantă de la 5 ani) este bine cunoscută. "Am cântat amândouă la Radio, la vârste fragede (...). Agentul meu
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
vârste fragede (...). Agentul meu din Germania m-a contactat spunându-mi că "a descoperit cel mai bun cvartet de după �cvartetul Juillard'". Ar trebui neapărat să cânt cu ei"... Acum, la Ateneu, în suita energică de acorduri care deschide Cvartetul cu pian în mi bemol de Schumann, individualitatea proeminentă a Mihaelei Ursuleasa a impus - alături de coarde - dominanta acestei opere: virilitatea. Și imediat elanul romantic, melodia tipic schumanniană cu ascensiunea interogativă și răspunsul simetric, imediat preluat de violoncel. Dualitate în personajele imaginate prin
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
în povestea de demult. Vîrstele se succed, ca și experiențele, corpul preia tensiunea și încărcătura lor altfel. Îmi pare mai dramatic. Mai tulburător. Performanța atinge acute în confesiunea ei. Pe scenă, umăr la umăr, solidar, elegant, rafinat, Mircea Tiberian. Și pianul său. De data asta, muzica se cîntă live și amplifică creația ce se naște, ușor, în fața noastră. Un mare actor, un traseu deloc ușor, un destin asumat. Nu mai mi-e frică. Decît de mine. Și de ce e cu mine
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
care îi salută, și ei, întoarcerea. E cald în sală. Foarte cald. Melonul și bastonul, fracul negru, chipul alb. Și zîmbetul. O imagine de teatru mare, în care maeștrii își au conținută aura. Tradiție și modernitate. Expresivitate. O enormă emoție. Pianul și Pianistul său. Însoțirea lor. Credința pînă la capăt că formele teatrului sînt variate, că poezia cuvîntului și poezia corpului se însoțesc, devin, pe rînd uneori, protagoniști, și nu contenesc să vorbească despre vocație, valoare și artă. Despre ce înseamnă
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]