KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decît de curînd. Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrîntitu ăsta care o hărțuia, așa că Bladesey a vrut să mă duc pe la ei și să-i susțin un pic. — Ți-a trecut vreodată prin cap ideea că el dădea toate telefoanele alea? Înghit intenționat Încet În sec. — Davie, sînt polițai de cînd mă știu și am investigat grămezi de cazuri ca ăsta. Pe atunci, trebuie să recunosc, nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o tîrfuliță de căcat cu tot rahatul pe care trebuie să-l Înghit? Mă vezi pe dracu! Noi facem față. El merită să moară, să-i vină să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
cum stă acolo, la suferința ei, doar pentru o clipă ne-am dori să fim mai puternici. Mi-aș dori să fiu altcineva, persoana cu care mă confundă, persoana cu care vrea să mă confunde. Persoana căreia Îi pasă vreun pic. — Îmi pare rău, Îi zicem noi. Nu văd ce-aș putea face. Trebuie să-ți rezolvi problema. Am lins-o În pizda bolnavă. Of Doamne. Apoi eu, noi, Începem să ne gîndim: În nici un caz n-ar trebui ca Stronach

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
la cazul ăsta pentru a-i face să mușamalizeze lucrurile. Mi-a luat un secol să caut o Jackie Trent ca s-o verific. Apoi mi-am dat seama că totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd pe Rossi. Îi cade falca cînd intru și, dacă m-ar fute vreun pic grija, aș spune că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună un diagnostic decît le ia lor să servească un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

ochelari de soare, nu am citit decât o singură carte din care Îmi amintesc și acum pozele: ,,Morcoveață,, se chema parcă. Mi-a fost ușor să țin minte cum se cheamă: de la morcov, ,,Morcoveață,,. -Se vede Împăiatule că n-ai pic de educație, te-am adus lângă mine să-mi ții de urât și să ai măcar bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sufeream că nu sunt puternic și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

atât de incredibil, o dragoste atât de totală. Dar acum suntem siguri. Oare nu sunteți amândoi cam prea în vârstă pentru jocul ăsta? am întrebat. Dă-o-ncolo de treabă! Antonia se uită la mine, privirea i se înăsprise un pic și ea deveni brusc mai trează și mai prezentă. Apoi zâmbi trist și dădu încet din cap. Gestul ei m-a mișcat, dar am spus: — Hai, iubito, chiar trebuie să luăm lucrurile atât de serios? — Da, zise Antonia. Vezi tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ar trebui să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Palmer rămase cu ochii la mine un timp, senin, detașat și blând, având în priviri doar o licărire de neliniște. Trase puțin de marginile halatului, în partea de sus unde se vedea cămașa albă imaculată, și-și eliberă încă un pic gâtul lung. Începu din nou să se plimbe încolo și încoace prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi testat ceva, spuse convingător: — Știam că ai să reacționezi bine, știam că ai să reacționezi minunat. — Nu prea cred că ți-am arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
putea să vorbim despre altceva? — Să știi că eu și Alexander suntem alături de tine, spuse Rosemary. O să căutăm un apartament pentru tine și o să te ajutăm să te muți, iar apoi, dacă vrei, am să vin să mă ocup un pic de gospodărie. Mi-ar plăcea să fac asta. În ultimii doi-trei ani ne-am văzut tare puțin. Chiar mă gândeam la asta acum două zile. Și de o menajeră chiar ai nevoie, iar una angajată te costă o avere. — Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii ei. Făcu o mică plecăciune crispată către Antonia care încep să se frământe pe loc, neștiind dacă să-i întindă mâna sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
asta este o cu totul altă problemă. Percepeam rigiditatea lui Georgie care o făcea asemeni unei marionete. Era rigidă ca o bucată de lemn în efortul ei de a fi onestă, corectă și precisă și de a nu trăda nici un pic de emoție. În fața strălucirii înrourate a Antoniei, Georgie era rece și închisă. Nu fi atât de aspră cu mine, copila mea, spuse Antonia. Încerca cu disperare să stabilească o relație cu Georgie. Căuta să descopere aici un contact uman cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o pot face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui să plec, rosti ea. Vii cu mine, Martin, sau mai rămâi? Drept să-ți spun, nu mă interesează ce faci. A fost foarte amabil din partea dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am fost atât de nefericită, m-am simțit atât de încătușată, încât a trebuit să fac ceva, să acționez ca un om liber. N-am făcut-o ca să te rănesc în vreun fel, ci numai ca să mă mai eliberez un pic. Și oricum, nici n-are prea mare importanță. — Acum tu ești de-a dreptul grosolană, zise Alexander. Știai prea bine că o să mă afecteze, am spus. Dar poate ar fi bine să continuăm discuția după ce va pleca iubitul meu frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o să mă afecteze, am spus. Dar poate ar fi bine să continuăm discuția după ce va pleca iubitul meu frate. Nu fi așa de irascibil, Martin, spuse Alexander. Dar ce, nu putem purta această discuție fără atâtea țipete? Uite, ia un pic de cafea. Adu-i o ceașcă, Georgie. Privește lucrurile în dimensiunea lor reală. — Te porți de parcă ai fi la tine acasă aici, în casa mea, am spus. — Asta nu e casa ta, interveni Georgie, turnând cafea într-o ceașcă. Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să mai exist. Trebuie să mă vezi, Martin. Eu sunt de vină. Alături de tine n-am fost niciodată eu însămi în totalitate. Situația în care mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor. Georgie nu răspunse. Am ridicat ochii spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Forța care mă trăgea acum spre Honor se impunea cu autoritatea unui cataclism; și, cum nu mă încerca nici o umbră de șovăială, nu aveam nici sentimentul lipsei de loialitate, nici frământări legate de lipsă de loialitate. Eu fusesem ales fără pic de milă și fără posibilitatea de a alege. Totuși această imagine îmi arăta cât de dementă era situația în care mă aflam. Fusesem ales, dar de cine? Sau ce? Cu siguranță nu de Honor, ale cărei ultime cuvinte, ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te întreb. O să mă ocup singur de ei, dacă vrei. Dar, te rog, nu pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
au așezat amândoi. — Peste puțin timp n-o să mai arătăm atât de vinovați, spuse Alexander. Ne bucurăm grozav că ți-am spus. Unde este Antonia? I-ai spus și ei? Sigur că da, e încântată, am răspuns. Se aranjează un pic. Coboară imediat, am spus, în speranța că așa va fi. Georgie se uita la Alexander. Își întinse picioarele lungi încercând să se relaxeze. Respira rar și adânc. Era mai slabă și mai palidă, purta un sarafan din stofă și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
eram doi părinți vârstnici care le făceam urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de azi. Era o problemă care-mi solicita inventivitatea din plin. Mi-am aruncat o privire spre fereastră și am văzut că tot mai plouă. Am tăiat sfoara pachetului cu cuțitul de pâine. Adevărul e că nu mai aveam nici un pic de vlagă în mine. Nu voiam să mai lupt, să mai primesc alte lovituri. Palmer reușise să mă zăpăcească de tot. Dacă și-ar fi propus să ridice în mod deliberat o barieră în calea dorințelor mele, nici că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
amintit de coșmarul sarcinii ei și de felul cum se terminase în îmbrățișări, șampanie și un sentiment de ușurare. Dacă avea să moară, va însemna că eu am omorât-o. Mi-a trecut prin cap acest lucru dar prostește, fără pic de sentiment. Trupul lui Georgie nu se compunea ca un întreg și nu-l puteam atinge. Mi se părea că aș fi pus mâna pe un cadavru. Și totuși, mânat de o nevoie de abandon total, din care nu lipsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
părul ei, am spus. Honor mă privi. Avea fața imobilă și inexpresivă. Apoi se uită la Georgie și spuse: Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]