10,156 matches
-
achitat nota de plată și s-a îndreptat spre statuie. În suflet i se instalase teama că exista posibilitatea să nu fie pictorul venit în parc. Spre bucuria sa l-a văzut de la distanță înconjurat de curioșii care îl asistau pictând. Apropiindu-se plină de emoție, ca un copil care a făcut o șotie și vine în fața mamei să-l ierte, italianul a și observat-o, întâmpinând-o jovial: Buondì,carinissima!che piacere! Forse ti sei decisoa fare un ritratto? (Buna
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
observă că sunt creațiile unui pictor talentat, un adevărat maestru al penelului în pictură. - Vă mulțumesc. Sunteți deosebit de generoasă în aprecieri. - Nu, nu, spun adevărul deoarece mă pricep. Am și o pregătire în acest domeniu. - Da? Pictați? Bravo! - Oo, nu pictez chiar în adevăratul sens al cuvântului. Doar desenez. Sunt designer de interioare și am o licență în această specialitate. Înfrumusețez viața unor oameni prin crearea unui habitat cât mai agreabil. - Congratulazioni! Che bello! (Felicitări! Ce frumos)! - Grazie! răspunse și Adriana
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
sa hotărâre. Așa că îl urmă pe bărbat, care galant o luă de braț și îi șoptea mieros cât de frumoasă este, cât de fermecat a fost de apariția ei lângă șevalet și cât de mult și-a dorit s-o picteze. Îi mai spunea cum că avea de gând să creeze un tablou mare în care să fie reprezentată în toată splendoarea. Ea emană în jur un spirit divin pe care numai artiștii dăruiți pot să-l perceapă și să-l
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
de invidiat. În cea de a doua încăpere în care se ajungea printr-o arcadă unde atârna o draperie din catifea groasă colorată violet, era un adevărat sanctuar. Într-un capăt al încăperii exista un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
iernat. I-am desenat, căci , poate, a uitat. Am colorat o ploaie, pe hârtie, I-am arătat-o cerului senin, Mă tot gândeam că a uitat să vie, Pește pământ cu picur cristalin, Am colorat visând un un șopot lin. Pictăm o iarbă verde că odată, Și-am îndreptat-o-apoi, înspre pământ, I-am arătat pământului, să vadă, O, cât era de viu și cât de sfânt! Să înverzească iar, măcar în gând. Am desenat pe vatra țării, oameni, Pe munții țării
AM DESENAT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382460_a_383789]
-
istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi împarte lumii binecuvântări cu ură. Craniul vechi, de timp abandonat, transformat parțial în pământ, din umbră mereu a guvernat necălcând din destin un cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Mai privi o dată prin geamul de sticlă al frigiderului aplicat pe sicriu și pe chipul celui mort i se păru că observă o ciudată expresie de severitate și hotărâre, la fel ca aceea pe care o observase pe chipul arhanghelilor pictați pe pereții capelei. Ca și cum cel plecat, se hotărâse să păstreze doar pentru sine secretul unei sarcini importante și doar de el știute, pe care avea a o duce la îndeplinire undeva, cândva, într-un mod ce scăpa înțelesului. Și contrasta
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Acasa > Impact > Istorisire > RONDEL DE TOAMNĂ Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
deschide o carte se rupe o filă O mană nevăzuta o închide la loc. De cealaltă parte dansează idei Alunecă secundele în ceas zilele în an Ochiul înghite noaptea Cu orologiu cu calendar. Am cules dintre îngeri filă îngălbenita O pictez cu cuvinte Scriu numele meu. Singură Lacrima caută ochiul Alunecă în cascadă Urca pe colina gurii Și urlă. În sfârșit se întorc stelele Că pui chemați de cloșca Fiecare pe cerul lor Întunericul își deschide cortina Aplaudam zori noi. Noaptea
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PICTEAZĂ-ȚI VISUL ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului pictează-ți cerul singur! spune visul îmbracă ramu-n tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul! dar
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PICTEAZĂ-ȚI VISUL ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului pictează-ți cerul singur! spune visul îmbracă ramu-n tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul! dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți visul ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
un lac și, în timp ce fiica cea mare se distra singură, am petrecut ziua, desenând-o pe fiica cea mică într-o lumină difuza... Acest tablou rămâne un etalon al unei după-amiezi fericite și o abordare total diferită de ceea ce desenez, pictez, creez în mod normal. O operă de artă care nu este de vânzare. Valentina TECLICI: Stilul tău artistic este, după părerea mea, original. Există însă vreun pictor cu care ți-ar plăcea să fii comparat? Ken SANDÖ: Categoric sunt influențat
DIALOG DESPRE CREATIVITATE CU ARTISTUL NEOZEELANDEZ KEN SANDÖ / DIALOG ABOUT CREATIVITY WITH NEW ZEALAND ARTIST KEN SANDÖ de VALENTINA TECLICI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382607_a_383936]
-
dor de plopul cel nătâng, Aș vrea să tac...dar tac și plâng... Mi-e dor de iernile copilăriei mele, De chipul mamei, plecat printre stele. Mi-e dor de tot ce a fost și nu mai este, Cu imagini pictate în cioturi de poveste. Mi-e dor de ceaiul dulce-acrișor, De pe vremea apusă, a bunicilor. Mi-e dor de dovleacul copt în cuptor, Cu aromă de parfum, dragoste și dor. Mi-e dor de renașterea altui anotimp, Când visele în
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
am făurit o armură împotriva spaimei și, când mă privește din subterane, o lovesc, așa e lumea, un deșert circular cu cerul închis și infernul pustiu, împreună cu speranțele cresc și iluziile optice, împreună cu iluziile, cresc și deziluziile, wels credea atunci când picta lumea că ar putea încape într-o singură palmă și totuși artiștii caută lumea într-o altă direcție, ca și poeții care caută cuvântul prin toate mizeriile vieții, numai dragostea le vorbește într-o limbă necunoscută... luni, 1 iunie 2015
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
artist plastic, realizator TV) Lecturând atent poeziile, se poate intui erudiția autoarei, simțul său artistic extins, unele dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa - pictată cu fluturi și nori albaștri - când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
dimensiunea reală a rolului educativ, religios și cultural, Mănăstirea Sucevița se constituie ca o perlă a ortodoxiei românești și este inclusă în patrimoniul universal. Împreună cu celelalte mănăstiri din Bucovina, ea se numără printre cele mai cunoscute mănăstiri cu frescă exterioară pictată din lume, mărturie a vremurilor medievale. Grupul nostru a vizitat mare parte din tot ceea ce înseamnă această mănăstire-cetate a Moldovei, inclusiv interiorul bisericii mănăstirii, dar asta nu înseamnă că a reușit să vadă totul. Numai pentru examinarea frescelor, în paralel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
copacul din vis Un trunchi crescut fără răni Fără păcat Fără moarte Dumnezeu doarme sub rădăcini. Să nu te scuturi, cineva ne visează să ne legăm cu-o funie de foc De curcubeu Într-o cascadă de săruturi Cineva ne pictează Îmbrățișați într-o piersica Dulce O minge, Moartea O rătăcește în șuturi. Referință Bibliografica: Copacul din vis / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan
COPACUL DIN VIS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383924_a_385253]
-
știam cum îmi va sta. Nu am purtat niciodată, dar doream să nu fiu recunoscut imediat. Silvia nu avea trusă de cosmetică. Nu folosește așa ceva. Aveam nevoie de un creion negru, din cel folosit de femei pentru ochi, să-mi „picteze” o mustață. Hotărât, am plecat să o caut pe doamna Violetta Petre. Nu admiteam ca ea să nu aibă așa ceva. Am aflat în ce cameră stă, în clădirea de la stradă, am urcat la etaj și am bătut la ușa domniei sale
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
pe Irina până la faleză. Se opri privind un timp pescărușii care pluteau în voia valurilor, le urmări zborul între ape și cer. Nimic nu părea să le tulbure chiotul triumfător care le însoțea zborul. Se gândi că dacă ar fi pictat un tablou cu pescăruși în zbor pe deasupra valurilor zbuciumate, l-ar fi intitulat pur și simplu: “Viața” Un zâmbet îi lumină fața. Începuse să picure și vântul se întețise. Se îndreptă spre centru cu gândul de a intra la ceainărie
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
ci unifică cioburile redând imaginea „jumătății” sale. Efortul creator amintește de iubirea tânărului Pygmalion pentru Galateea, copila sculptată de el în fildeș, de care s-a îndrăgostit: „te caut, din amintiri te recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am pictat”, „te-oi zămisli”, „te-oi dezmierda”, „te-oi finisa” (Rogvaiv de iubire). Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
împreună, nu pot fi despărțite în această viață, viața este un dar... „Nicăieri nu e ca pe canapeaua din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]