18,182 matches
-
supusă permanent schimbării. Chiar și sunetele ținute au o viață proprie, ele pulsează. Totul este gândit pe mai multe straturi sonore. Avem impresia mai multor planuri, ca în artele plastice. Titlul “Cheia visurilor” derivă dintr-o serie de tablouri ale pictorului suprarealist belgian René Magritte. Pictorul caută să trezească în contemplator asociații, prin atribuirea unor denumiri false obiectelor expuse (de exemplu un pantof de damă devine o “lună”). Acestea ar apărea ca într-un vis, care nu se aseamănă însă cu
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
sunetele ținute au o viață proprie, ele pulsează. Totul este gândit pe mai multe straturi sonore. Avem impresia mai multor planuri, ca în artele plastice. Titlul “Cheia visurilor” derivă dintr-o serie de tablouri ale pictorului suprarealist belgian René Magritte. Pictorul caută să trezească în contemplator asociații, prin atribuirea unor denumiri false obiectelor expuse (de exemplu un pantof de damă devine o “lună”). Acestea ar apărea ca într-un vis, care nu se aseamănă însă cu cel din somn, pentru că este
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
curat ca o farmacie, exact ca un ceas și apetisant ca un tort de ciocolată, unde-mi petrec o parte din concediu (respectiv Zürich), m-a vizitat un bun prieten. El nu este muzician, nu este balerin, nu este nici pictor sau actor, dar știe despre ele mai mult decât noi toți la un loc, fiind un mare cunoscător și devorator de artă. Nu-i scapă nimic, mai ales din domeniul operei și baletului, pentru care are o adevărată slăbiciune, chiar
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
atare tendință s-a reflectat și în scurt-metrajul regizat de Ana Niță, cu muzică de Sabina Ulubeanu, intitulat Vacant. Într-un interior somptuos, dintr-un edificiu arhitectonic amintind de grandoarea Palazzo-ului florentin, cu coloane și grupuri statuare - teme predilecte pentru pictorii curentului metafizic, de talia unui De Chirico - se perindă o serie de personaje aristocratice, în prim-planuri, cu vestimentații și îndeletniciri stranii. Axată pe flageolete, deci pe sonorități imateriale, muzica întreține stranietatea și misterul momentelor, astfel încât, la sfârșit, ai sentimentul
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Defuncta se numea Elena Bibescu, născută Elena Kostachi-Epureanu, persoană foarte importantă, notează Cornelia Ștefănescu, pentru că în salonul ei din Paris, frecventat de muzicienii Liszt, Wagner, Gounaud, Débussy, Saint-Saëns, Fauré, de scriitorii Lecont de Lisle, Pierre Loti, Jules Lemaître, Maeterlink, de pictorii Bonnard, Vuillard, cât și de diplomați străini și francezi, Proust și-a găsit un câmp larg de observație. Scriitorul n-a ajuns în România, dar s-a simțit atașat de țara prietenilor săi, îndepărtată și enigmatică pentru el, cunoscută numai
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
camerele pensiunii în care locuiește, s-ar afla un mort. Iar căutarea detec-ti-vis-tică în care se angajează pe cont propriu, eșuează cu fiecare pas întreprins. Un altul, omonim și omolog (dar nu mai mult decât atât) cu prietenul lui Eminescu, pictorul Epaminonda Bucevschi, trăiește, în momentele de extaz, cu senzația continuă a unei vizite străine, abia perceptibile, pe care o consemnează cu arguție în jurnalul său. Felul în care literele rapide ale acestui ma-nuscris cresc și descresc, se intersectează și se
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Ioana Vlasiu Tonitza este unul dintre pictorii români despre care s-a scris cel mai mult, de la nenumărate articole la monografii de serioasă ținută științifică și până la biografii aproape romanțate. Scrierile lui Tonitza însuși care se ridică la impresionanta cifră de 754 de articole și îl recomandă
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
romanțate. Scrierile lui Tonitza însuși care se ridică la impresionanta cifră de 754 de articole și îl recomandă drept gazetar profesionist, au fost antologate, iar o parte importantă din bogata lui corespondență, riguros adnotată, a fost publicată. Artist multiplu dotat - pictor, desenator, zugrav de biserici, critic de artă, jurnalist și nu în ultimul rând profesor, bântuit de contradicții și inconsecvențe, Tonitza s-a implicat febril în evenimentele culturale și politice ale timpului său. Pictura sa, mai ales după 1924, entuziasma, provoca
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Luchian, vor institui iluzia unui univers senin. Aproape tot ce desenează sau pictează Tonitza până către 1930 poartă amprenta unui spirit de revoltă, vehement inițial, apoi tot mai stins, mai voalat de efluvii sentimentale și spleen. Mai mult decât alți pictori, Tonitza este marcat de dramatica experiență a frontului. Pictează prizonieri, răniți, dezertori, orfani, femei la cimitir, imagini din azile și ospicii, orbi, cerșetori. Tonitza are o acută conștiință a marginalității și ca și Luchian se simte, ca artist, parte acestei
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
pregnant ilustrată la sfârșit de secol XIX de Van Gogh, solidar cu "dezrădăcinații" și "victimele vieții", pentru care "dezlegarea problemei vieții" nu era în nici un fel desprinsă de vocația sa artistică. Nu întâmplător atât Tonitza cât și van Gogh admirau pictori ca Daumier și Millet. În 1921 Tonitza deschidea o expoziție al cărei catalog are un motto semnificativ luat din Henri Barbusse: "Celui qui veut creuser jusqu 'a la vérité doit simplifier", cuvinte ce rezumă foarte exact crezul său existențial și
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
monocromie în uleiurile sale, în intenția similară de a provoca în spectator o reacție morală. Oricât ar părea de curios admiratorilor de astăzi ai lui Tonitza, ceea ce i s-a contestat cu ocazia acestei expoziții a fost tocmai calitatea de pictor. Referințele critice puse în joc pentru înțelegerea lui erau - pe lângă Daumier - Puvis de Chavannes, Forain, Steinlen. Ultimul atinsese o notorietate care se întindea de la Barcelona, unde îl entuziasma pe tânărul Picasso, până la Viena. Am putea adăoga, până la București. Monocromia picturii
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
și-a petrecut verile, dar uneori și iernile pentru a scăpa de năvala vilegiaturiștilor, îi erau realități profund familiare, pe care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei românești în istoria sa din 1928 asupra picturii europene, Henri Focillon, cel mai influent istoric
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
pentru totdeauna ca celebrul lor predecesor, orașul și tumultul lui. Exodul spre natură se întemeia însă în egală măsură și pe convingeri cézaniene care la începutul secolului se bucurau de o audiență extraordinară. Cézanne e cel ce îi convinsese pe pictori că educația ochiului se face în contact cu natura și că arta rezidă în dezvoltarea logică a ceea ce vezi și simți studiind-o. Primele tablouri din arta românească pictate la Balcic datează din jur de 1913-1914, când orașelul, cândva sortit
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
la Balcic datează din jur de 1913-1914, când orașelul, cândva sortit unei promițătoare dezvoltări economice, nu mai era decât un mic port cu depozite de grâne părăsite, dar care-și păstrase intactă atmosfera orientală, exotică și totuși familiară pentru ochiul pictorului român școlit la München sau Paris și hrănit cu un alt fel de exotism - cel breton de pildă. Jean Al. Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Al. Satmari, Dimitrie Ghiață, Cecilia Cuțescu-Storck, care pot fi socotiți "membri
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
München sau Paris și hrănit cu un alt fel de exotism - cel breton de pildă. Jean Al. Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Al. Satmari, Dimitrie Ghiață, Cecilia Cuțescu-Storck, care pot fi socotiți "membri fondatori" ai exodului pictorilor spre Balcic, apoi Rodica Maniu, Nicolae Petrașcu, Vasile Popescu, Iorgulescu-Yor, Tonitza, Ștefan Dimitrescu sunt numai câteva din numele importante ale artei românești legate de Balcic. Peisajul fizic și uman al Dobrogei era spectaculos în toate privințele. Lumina strălucitoare îl făcea
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
câteva din numele importante ale artei românești legate de Balcic. Peisajul fizic și uman al Dobrogei era spectaculos în toate privințele. Lumina strălucitoare îl făcea comparabil cu zonele meridionale care după părerea lui van Gogh constrâng în mod salutar paleta pictorului, obligându-l să izgonească griurile și să exalte culorile. În natura mai degrabă aspră și săracă decât luxuriantă, redusă la confruntarea între cer, apă și pământ, artiștii intuiau un sens al originarului. Nu întâmplător Tonitza își intitula una din imaginile
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
celebru dramaturg francez, a inventat cuvântul "balcism" când in 1937, adică la mai mult de două decenii de la descoperirea Balcicului, scria: "Balcicul a devenit nici mai mult nici mai puțin decât un soi de anecdotă, repetată până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic, dincolo de inevitabilul moment al decadenței, te
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Pérez-Reverte... Traducătoarea cărții, Ileana Scipione, specialistă în "Secolul de aur" spaniol și în ficțiunile pérez-revertiene, mereu se întreba de ce autorul păstrează pentru sine experiența de jurnalist, când o va converti într-o carte. Ea se concentrează, iată, în romanul recent, Pictor de război, considerat de mulți critici drept cartea cea mai bună a lui Arturo Pérez-Reverte, oricum cartea sa de actualitate incendiară. Și de un autobiografism care îți dă fiori. Povestea este simplă: un fotograf de război a cucerit gloria în
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
hrănesc televiziunile și ziarele, care satisface instinctul vărsării de sânge, fie și prin simpla privire a jurnalelor de actualități. Observațiile se transformă în reflecții despre condiția umană, despre legătura posibilă dintre inteligența și cruzimea animalelor și a oamenilor, despre tentativele pictorilor de a zugrăvi marile bătălii și despre șansa fotografiei de a surprinde milimetric războaiele de azi. Pe rând, cei doi pun întrebări și caută răspunsuri, până ce le devine clar amândurora că sunt victime ale aceleiași terori care distruge individul. Și
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
fotograf și croat, prin reflecții ce au ca punct de pornire tot fotografiile, narează căutarea obsesivă a lui Faulques analizând imaginile fotografiilor și pictura circulară din interiorul turnului său. Ce țintește căutarea disperată a lui Faulques, fotograf de război și pictor de bătălii, dacă nu ordinea ascunsă a lucrurilor, geometria secretă a haosului, liniile ascunse care explică de ce bătăile de aripi ale unui fluture într-un punct al globului produc o tornadă într-un alt punct. Ce urmărește Olvido care fotografiază
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
de unde vor începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și de ruine ghicite. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
cu care realitatea în cauză acționează asupra mediului. Într-un fel arată lumea din perspectiva pietrei și în altfel arată ea prin prisma ochilor unui cerb care boncăluiește în căutarea perechii. Într-un chip arată universul văzut cu pupila unui pictor și în alt chip dacă e judecat de interesele unui politician. Fiecare din aceste raportări sunt implicit interpretări. A interpreta nu înseamnă decît în ultimă instanță a atribui sensuri și a descoperi semnificații. În realitate, a interpreta e totuna cu
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
ne dăm seama și noi de "avarierea" limbii române, lovită de termenii unei iuțeli pseudopoliglote , precum "tocșoista", "politi-cheza", "semesizata", "ca și cum am fi o populație de sîsîiți"? Mai aflăm cu ajutorul vigilentei Magda Ursache că există pentru unii"o regină Nefertati, un pictor Corneliu Baba cu accent pe ultima silabă (și cei 40 de hoți), un Gheorghe Guevara". De asemenea că o "realizatoare" de la Antena "a încercat să ne dovedească generalizarea pluralului în -uri : telefonuri mobile, ceea ce mă face să presupun că o
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]