1,594 matches
-
predomină imaginile vizuale (îndeosebi) și cele auditive; (!!) elementele constituente ale imaginilor: pete de culoare, plante, arbori etc.; sonorități, muzicalitatea etc. - dar nu lipsesc nici celelalte imagini (olfactive, tactile, gustative) (!!) rolul lor în conturarea unor impresii ale cititorului; (!!) sincretismul: îmbinarea elementelor picturale, muzicale, sculpturale etc. - momentul zilei (anului), durata, răstimpul în care este fixat, surprins tabloul; sau prezența omului în cadrul tabloului; relația om Ț natură;umanizarea naturii; rolul personificării; - rolul amănuntului (ne)semnificativ. Imaginea artistică realizată poate fi: a. statică; b. dinamică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
aceeași permanență a vieții omului; - se asociează aceluiași cadru natural: vegetație, izvoare, relief; dar este infiltrat într-un proces de gândire superior; astfel arderea sufletească este mai intensă;doinele încep de obicei, cu proiectarea unui cadru spațial și temporal emblematic; - picturalul este un element dominant; (!!) aproape din fiecare vers se poate realiza, sau, cel puțin sugera un tablou diferit; (!!) tablourile astfel realizate, sau sugerate, au un element comun: naturalul; - cadrul este nelipsit; relațiile dintre om și natură par firești; (!!) ca într-
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cadeței, diversitatea, bogăția rimei, etc.). PASTELUL - pastelul este specie a genului liric;descrierea unui peisaj ca pretext pentru a-și exprima discret propriile sentimente; - accentul se pune pe sentimentele de bucurie sau de tristețe ale autorului; - presupune o anumită tehnică picturală a limbajului, aplicabilă atât în zugrăvirea naturii, cât și a oamenilor; - predomină elementele lirice, dublate de descriere;pastelul nu este o simplă consemnare lexicală de impresii sau peisaje; este rezultatul supradimensionării de laborator a senzațiilor, în tehnica specifică a poeziei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
oră, minut, etc.; - pastelul are o fizionomie clară, însoțită de câteva linii tematice și moduri expresive; Teme: a. exaltarea în fața naturii; b. izolarea vieții câmpenești; c. seninătatea orgolioasă în fața morții, etc. - imaginile artistice, senine sau sumbre, se realizează prin tehnici picturale; au tonuri catifelate, lipsite de stridențe; - pastelul are, ori redă, o atmosferă euforică, ce tălmăcește legătura armonioasă a omului cu natura; sau, o atmosferă apăsătoare, natura părând doar ostilă și neprietenoasă; - colorit: grav, chiar întunecat, sobru, etc.; sau culori vii
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
numele cu relevanță istorică atribuite instituțiilor publice, ca de exemplu muzeelor, teatrelor, școlilor, spitalelor etc. în care este materializat nominal panteonul național al figurilor istorice românești; d) dimensiunea stilizată artistic și imortalizată iconic, dată de totalitatea operelor de artă (literar-poetice, picturale, muzicale, teatrale, cinematografice) care vehiculează sensuri și reprezentări ale trecutului românesc. Inclusiv în literatura didactică românească poate fi reperată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o "revoluție iconică" izvorâtă din introducerea imaginilor în corpul textual. Componenta grafică a manualelor școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autentică, o preferință pentru manierele populare (cu dezinvoltură în purtări) a straturilor de jos ale societății spaniole. Muzicalitatea liniilor, armonia mișcărilor, ritmul, gesturile pline de grație creează în operele pictorului spaniol o ambianță de suavă poezie. Marele creator de spațiu pictural, Hamenszoon Rembrandt se servește de gesturi și de mișcarea personajelor pentru a sublinia adâncimea sau înălțimea. În lucrarea ,,Îngerul părăsind familia lui Tobie", îngerul creează impresia de înălțime spațială, în ,,Răpirea lui Ganymede" zbaterea copilului creează impresia de vertij, iar
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI: Poezii, pref. Perpessicius, cu un portret de G. Tomaziu, București, 1945; Poeme, București, 1969; Evocări de călătorie, București, 1970; Castelul de apă, București, 1972; ed. Botoșani, 1998; Soare difuz, București, 1974; Din petece colorate, București, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
celui ce parcurge Întâia oară trupul unei femei. Și crezuse, până ce Olvido Ferrara intrase și ieșise din viața lui, crezuse că avea să supraviețuiască și războiului, și femeilor. S-a uitat atent la celălalt chip ori, mai curând, la reprezentarea picturală pură a acestuia pe perete. Fusese coperta mai multor reviste după ce Îl prinsese el, aproape din Întâmplare (Întâmplarea precisă, a surâs el posac, din momentul exact), Într-un lagăr de refugiați din sudul Sudanului. O zi cu muncă de rutină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se la ceva ce privitorul nu vedea, dar intuia. Ochii lui, care priveau fără să vadă, ochi de bărbat hotărât să intre În luptă, rezumau nenumărate amintiri profesionale ale lui Faulques, dar realizarea lor picturală datora mult mâinii maestre a clasicului care - printre mulți alții și mai presus de toți - Îl călăuzea, Încă din secolul XV, pe bărbatul ce lucra acum În turn: acel Paolo Uccello din cele trei Bătălii de la San Romano, expuse În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques asupra liniei orizontale care culmina cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină de copaci, masa bărbaților ce se Înfruntau În scena principală. Olvido avea ochii exersați Încă de mică, instinctul citirii unui tablou așa cum se citește o hartă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
munții și stâncile din fundal? Te duc cu gândul la peisajele geometrizante de la sfârșitul secolului XIX, la Friedrich, la Schiele, la Klee. Mă Întreb ce nume i-am putea da acestui tablou azi. Poate Malul ambiguu. Sau mai bine Teologie picturală pe o topografie geologică riguroasă. Cam așa ceva. Dumnezeule, Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luptă, la care Faulques lucrase toată ziua anterioară. Lumina soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de a muri, a comentat croatul, trebuie să plantezi un copac, să scrii o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lucreze la acea parte a frescei. A mers de la Întunecos la luminos, accentuând lumina naturală care venea de la ușa deschisă - soarele intra acum pe ea, luminând interiorul turnului de la intensul dreptunghi auriu care se târa lent pe dușumea - pe lumina picturală, roșiatică, Îndepărtată, a vulcanului În erupție situat mai la stânga, de cealaltă parte și pe câmpul de luptă unde cavalerii se Înfruntau În lănci ori așteptau clipa intrării În luptă. Între aceste două lumini, În fund și sus, În culori răcite
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Eu am să aștept afară. Dispui de toată noaptea. Crezi că-i bine? Până În zori. - Cred că-i bine. Lumina Înserării venea muribundă dinspre pini, Învăluindu-l pe Markovic Într-un aer roșiatic, ce părea să se amestece cu lumina picturală a scenelor reprezentate pe perete. Faulques l-a văzut surâzând, cu țigara În gură, luându-și rămas-bun de la pictura murală cu o ultimă privire prelungă. - Ce păcat că n-o poți termina. Deși, dacă am priceput bine, poate că tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război și-a privit opera pentru ultima oară. O să se vadă mai bine, și-a Închipuit, când lumina reală va intra pe fereastra dinspre răsărit și Își va pune, ca În fiercare zi, tonul auriu caracteristic pe efectele luminii picturale reprezentate pe frescă. Atunci, pe măsură ce razele soarelui vor avansa pe perete, vâlvătăile orașului vor fi mai roșii, vulcanul va fi mai sumbru, ploaia mai cenușie. Deși nu era o capodoperă, și-a spus, imparțial. Dădea molcom din cap, reflectând la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cunoașterea realităților prezente și a tendinților viitorului.Învățînd din greșelile trecutului, trebuie să nu mai facem greșeli În viitor. „Un pictor, terminîndu-și un tablou, socotindu-l că Îndeplinește condițiile desăvîrșirii și vrînd să se Încredințeze de vederile și cunoștințele sale picturale și prin ochii altora, l-a expus Într-o vitrină, vederii publice, iar el s-a ascuns după tablou,În așa fel,ca să nu fie văzut, dar să audă parerile celor care Îl vor privi. Într-adevăr, tabloul a atras
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de unii mai mult, de alții mai puțin, fără Însă ca el să fii tras vreo concluzie, Întrucît ce-i cel priveau, fie că erau singuri, și nu aveau cu-i să spună părerile, fie că erau necunoscători ai tehnicii picturale. S-a Întîmplat Însă ca mai tîrziu, să treacă și cunoscători ai artei, și nu unul singur, ci mai mulți. Cercetînd tabloul expus, au constatat că nu Îndeplinește condițiile unei arte desăvîrșite, arătînd În același timp, și greșelile de fond
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
văzut tabloul și și-au dat părerea asupra lui. L-a luat, a făcut rectificările cuvenite, l-a expus din nou și fiind văzut din nou de aceeași critici , aceștia l-au găsit Întocmit, după toate regulile tehnice și artei picturale.” Eu, pornind de la monografiile Învățătorilor Elisabeta Mărășescu,Vasile Marășescu, preot Virgil Mărășescu, mulțumindu-le pe această cale pentru efortul depus, preotului Murgilași de la biserica din Lupoaia, preotului Drăghia Elisei de la biseica Cătune completate cu documente culese din „Arhivele Naționale Turnu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
doar partea vizibilă a unei strategii infinit mai ample. Autoportretul e Însăși ținta finală a unei scrieri (jurnalul intim) dedicată aproape exclusiv cunoașterii sinelui. Autoportret și enciclopedie Michel Beaujour constată că autoportretul epuizează de la bun Început „limitele euristice ale metaforei picturale”18 și proclamă unicitatea formulei autobiografice. El vorbește chiar de „izolarea autoportretului În economia discursivă a culturii noastre”19, ceea ce constituie, totuși, o exagerare. În realitate, autoportretul este o formulă privilegiată, o sumă, un țel și un circuit textual În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
egalitate în ceea ce privește șansele de a intra în competiția politică sau economică. Dimpotrivă, așa cum atestă Sorin Cucerai, "regimul tradițional de stări se întemeiază (...) pe o grandioasă viziune ierarhică asupra lumii. Viziunea aceasta este una organică, generată de un mod de gândire pictural și analogic și nu de unul mecanic, raționalist. Este evident că un astfel de regim se bizuie pe principiul inegalității de drept dintre oameni. Conservatorismul dezvoltă, așadar, un tip specific de raționalitate, care se opune oricăror măsuri radicale ce nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri vrednice de a figura în cea mai exigentă antologie a genului. Modul poetic evoluează spre diafan și muzical. Începând de la Poeme cu îngeri, contururile priveliștilor tind să devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice sau exotice, construcția e plată, fără viață. Se distinge, pentru frumusețea unor pasaje izolate, Bertha, poem dramatic, elogiat de Macedonski, căruia îi vor fi plăcut imaginea picturală, atmosfera de puritate, de bunătate creștină, vraja momentului nașterii Mântuitorului. SCRIERI: Pe velociped cursa între București și Brașov, București, 1894; Bertha, pref. Al. Macedonski, București, 1899; Aripi de vis, pref. Mircea Demetriade, București, 1903; Din zborul bicicletei. București-Paris în 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe să funcționeze. Vedem în imagini un discurs în
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o distorsiune a sensurilor. Într-un fel oarecum asemănător comentariilor narativiste care promovează construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor, lucrarea accentuează perspectiva relativistă asupra picturii, promovează multiplul și construirea nu a unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, zidăria sau lemnăria edificiului românesc sau că narează în
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]