3,569 matches
-
o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile sale de cauciuc. Locotenetul zăcea pe podea, ținându-și mâna sănătoasă la ochi. — Te omor! Cum apuc să văd din nou, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lungul țevii. — Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. Je connais beaucoup des șobolani de l’eau. — Dă-mi pușca, spuse Fontan. Sunt niște sălbatici. Trag unul În celălalt, Îmi explică din nou. André ținea arma strâns. — On peut piedică. On ne fait pas de mal. On peut piedică. — Il est nebun pour tras, spuse madam Fontan. Mais il est trop jeune. André băgă pușca la loc În bufet. — Când mă fac mai mare o să Împușc șobolani de mosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eau. Je connais beaucoup des șobolani de l’eau. — Dă-mi pușca, spuse Fontan. Sunt niște sălbatici. Trag unul În celălalt, Îmi explică din nou. André ținea arma strâns. — On peut piedică. On ne fait pas de mal. On peut piedică. — Il est nebun pour tras, spuse madam Fontan. Mais il est trop jeune. André băgă pușca la loc În bufet. — Când mă fac mai mare o să Împușc șobolani de mosc și iepuri, Îmi spuse În engleză. O dată m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care sunteți dotați. Pentru a vă utiliza gândirea, vă propun următoarea experiență: seara, înainte de a adormi, planificați pentru a doua zi activitățile: spuneți-vă „mâine am să fac următoarele activități și le enumerați; nu vă gândiți la nici un fel de piedici posibile”. O să constatați a doua zi, ce ușor realizați activitățile planificate, bine înțeles, activitățile să fie spre binele personal și nefăcând rău nimănui. Sănătatea oamenilor este determinată de propria lor competență, instrucție și educație. În primele două cărți (22): „Vânătoarea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a realizat diverse emisiuni culturale, sportive sau informative. A colaborat la ziarele locale care au apărut în Vaslui după 1990: Semnal, Adevărul, Obiectiv, Monitorul, etc. Și-a susținut examenele pentru obținerea gradelor didactice, al II-lea și I, în ciuda unor piedici și atitudini vădit răutăcioase din partea unor așa-ziși prieteni. Din 1996 a fost consilier editorial la Editura „Cutia Pandorei”, Vaslui și în această calitate a îngrijit volumul „Poezii” de Mihai Eminescu. Un tragic sfârșit: fiind în „mare trecere” către emisiunea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ne-am strâns toți psihiatrii, asistentele și psihologii clinicieni specialiști și am organizat un grup care să ia măsuri împotriva acestui sindrom. De la început am vrut să mă implic și în atacul cu sarin. Dar, se pare că întâmpin multe piedici. — La primul interviu mi-ați spus că tratamentul dumneavoastră se bazează în special pe discuții. A intervenit vreo schimbare? Nu, folosesc aceleași metode. Sunt persoane care nu pot spune: «Îmi este frică.» Există cazuri în care pacienții zic: «Îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în grup căruia să-i pot destăinui problemele mele. Am fost total deziluzionat de izolarea Maestrului față de credincioși. - În acel stadiu, ce v-a ținut de fapt în Aum? Acolo era Asahara Shōkō, doctrina și credincioșii. Care dintre ele era piedica? Nu mă ținea nimic acolo. Aveam din ce în ce mai multe dubii în ceea ce privea secta și liderul ei. Mi-am investit toată încrederea în Inoue Yoshihiro. Aș putea spune că el era singura mea legătură cu secta. Eram singur, izolat acolo. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi cunosc interlocutorul. Îi făceam un fel portret în minte. În acel moment treceam la următorul pas, la ziua cu pricina. Discuția decurgea fără probleme în direcția atacului. Tactica asta nu a mers. Kawai: E normal să mai întâmpini și piedici. Nu contează sarinul, ci până unde s-a ajuns. Mi-a lăsat un gust amar: „Iar au făcut-o japonezii!“. Murakami: Așa e. Este subiect de discuții și acum, continuă și acum de nu știu câți ani în fiecare zi. Cu toate că inhalaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Căci îi va lua vîntul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara, și va stăpîni muntele Meu cel sfînt." 14. Și El zice: "Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
model de umanitate în afară de condiția umană, așa cum poate fi ea descifrată în diversele situații istorice. Omul se făurește pe sine, și nu ajunge să se făurească întru totul decât în măsura în care se desacralizează și desacralizează lumea. Sacrul este prin excelență o piedică în calea libertății sale. Omul nu va deveni el însuși decât în clipa în care va fi în întregime demistificat, și nu va fi cu adevărat liber decât după ce-l va fi ucis pe ultimul zeu. Nu ne-am propus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultimul război au apărut atât de puțini totipotenți; probabil că îngrijirea medicală a fost mai bună dar... să lăsăm asta. Noi toți am văzut multe, ne-am gândit la multe. Și avem convingerea sinceră că noi am fi doar o piedică pentru rasa omenească dacă nu o putem influența cumva să înainteze pe calea progresului. În acest scop trebuie să avem o conducere mai puternică, mai capabilă decât cea de care am fost noi înșine în stare până acum. Noi... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de zi al casei ei. (Un incident comic: o fată de peste drum, o fată crezând că ea este scopul plimbărilor mele, îmi zâmbea și cred că se înamorase de mine. Și, fără să vrea, acea fată îmi devenise o piedică mare în afacerile amoroase, căci o găseam veșnic la geam, ca o spioană fără voie.) "Iubita" mea a început să vadă că o urmăresc. Acum știa. Făcusem deci un pas mare. Aveam o mare satisfacție că... știe! Și atunci începu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în trăsură. Acum era și mai întuneric. Abia bănuiam fața Adelei. Stătea sprijinită cu umărul în colțul ei, cu picioarele pe scăunașul dinainte. Simțeam cum îi radiază viața prin ușoara-i îmbrăcăminte. Când coboram valea spre Bălțătești cu hârșcâituri de piedică primitivă, un landau bine încărcat cu trupuri omenești, unul dintre acele care culeg la întîmplare tot felul de pasageri, trecu spre Târgu-Neamțului, cu zgomot mare de clopote. Dar peste mai puțin de un minut, rămaserăm iarăși singuri în tăcerea nopții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să te însoțesc și eu. Pentru prudență, m-aș fi dat drept sora matale. (Atingea, pentru întîia dată, fără nici o necesitate practică, problema raporturilor noastre prea libere și prea strânse - și atât de prețioase din cauza caracterului lor tulbure și a piedicilor sfidate). De ce-ai renunțat la excursii?... Mata nu vrei niciodată ceea ce vrei... Cuvintele ei se raportau la părăsirea programului meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tartorul miliției Capitalei, rămase perplex. Carevasăzică, omul pe care-l ura de moarte, care Îndrăznise să-l reclame ministrului, se infiltrase fără știrea lui În perimetrul tuturor secțiilor de miliție, unde În mod sigur Își putea face unele relații punând piedici În ce privește arestarea lui. Isteria lui binecunoscută explodă cu o forță de penetrație Încât depăși orice limită a bunului simț! „De necrezut...! Oare În toată Capitala un alt constructor nu putea fi găsit...? Cum ți-ai permis să colaborezi cu acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acești indivizi te puteau acosta și legitima, iar În lipsa buletinului de indentitate ce fusese predat În schimbul pașaportului, se descoperea intenția de evadare...! De comun acord, stabiliră ca Tony Pavone să meargă primul, lucru ce-l făcu fără a Întimpina vreo piedică la ridicarea pașaportului, totul fiind arânjat iar pașaportul Îi fu Înmânat fără alte de prisos Întrebări dela camera unde scria pe ușa dela intrare - Serviciul Populației. Mai rămânea ca Atena să fie calmă, să nu pună Întrebări inutile, să ridice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
beton ce se terminau la o mică platformă de relaxare, continuând În profunzime făcând un unghi de nouăzeci de grade. În momentul când ajunse la platforma intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia de departajare a spațiului și unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
știți. Doar tăcerile-se-aud în tempo infinit... Dincoace de Dincolo de Mai - Dincolo Și de Nu - mai - e - nici - nimic e Un - Fel - de - Soare unde din dragoste se moare. Trei povești de buzunar basmelor lui Vladimir Colin Motto: Coadă de mătură Piedicile-nlătură Du-mă Furtună Cu iuțeala vântului La capul pământului Vladimir Colin pășind cu mâinile să urci Muntele cel Prăpăstios unde Greul - Pământului stă răsturnat cu susul în jos pe creștet într-o liniște mare lumea ciudată a celor care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]