14,398 matches
-
Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu se învață, nu se explică se simte! Să faci copii, mă Vlădene, ai înțeles? Că voi sunteți de rasă... Hă-hă-hă!... Să faci și să-i crești tu... adaugă trist. Duce iar paharul la gură, soarbe îndelung, apoi, cu ochii pierduți, murmură: Uneori, aș da dracului totul, s-o iau de la capăt, cu una zdravănă, care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cercetare. Acum, e drept, lucrezi cu Ștefănescu, dar cine știe cît îl vor mai ține pe ăsta șef de secție?! Te descalifici, băiete! În doi-trei ani n-o să știi decît chestii de rutină și-i păcat, păcat de vremea pierdută, căci nu-mi închipui ca tu să fii din ăla ce se consolează cu: "timpul trece, leafa merge", căci, dacă trece pe banii statului, se scade din fondul tău de timp... Cum stai cu emoțiile? schimbă el vorba. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la primul nasture al bluzei. Te rog!... șoptește Maria pierdută, închizînd ochii, prăbușită pe spate în fotoliu, cu obrazul în sus, cu buzele tremurîndu-i iar mîinile, nervoase, pregătite deja să-l repeadă pe Mihai sau să-l cheme. Degetele lui Mihai mai fac un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i era elev la seral... Cînd am revenit acasă, mă așteptam la o mustrare cumplită; uitasem de timp și stătusem la Vicențiu pînă la prînz... Mama însă era total schimbată; zăcea pe canapea într-un fel de inconștiență, cu privirea pierdută; abia auzea ce-i spun; doar zîmbea uneori... Seara nici n-a coborît la masă; parcă se ferea de mine..., apoi traistele cu alimente, lemnele de foc..., primul om pe care l-a căutat cînd am fost dată afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu un decor halucinant. În cea de-a cincea zi, se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute undeva în largul mării, cu ochii goi ațintiți prin panourile mari de sticlă. Și Bull, și Alan se simțeau nelalocul lor fără etichetele cu nume prinse în piept. Ambii beau câte un pahar de bitter de prin partea locului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
in immaculate public places... („Toată nefericirea plicurilor maronii și mucozităților, / Dezolarea din imaculatele toalete publice...“) (n.r.). Grupare ecologistă americană (n.t.). Băutură energizantă pe bază de glucoză (n.t.). Aluzie la un episod celebru din romanul Proust, În căutarea timpului pierdut, privitor la rolul unor stimuli externi în declanșarea memoriei afective (n.r.). T.S. Eliot, Sweeny Erect (n.r.). Remembrance Sunday: duminica cea mai apropiată de ziua de 11 noiembrie, când se celebrează armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial (n.r.). Plante cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
120 miliarde de yuani. Eroziunea solului Potrivit datelor furnizate în 2010 de Ministerul Apelor, suprafața terenurilor afectate de eroziunea solului din China a ajuns la 3,5692 milioane km2, cifră care reprezintă o treime din totalul suprafeței teritoriului. Cantitatea solului pierdut, anual, prin eroziune, depășește 4,5 miliarde de tone. Suprafața terenurilor arabile pierdute, anual, este de aproximativ un milion de mu (aproape 67.000 ha). Pierderile economice produse de eroziunea solului echivalează cu aproximativ 2,25% din PIB-ul Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Apelor, suprafața terenurilor afectate de eroziunea solului din China a ajuns la 3,5692 milioane km2, cifră care reprezintă o treime din totalul suprafeței teritoriului. Cantitatea solului pierdut, anual, prin eroziune, depășește 4,5 miliarde de tone. Suprafața terenurilor arabile pierdute, anual, este de aproximativ un milion de mu (aproape 67.000 ha). Pierderile economice produse de eroziunea solului echivalează cu aproximativ 2,25% din PIB-ul Chinei, iar daunele aduse mediului ecologic sunt greu de estimat. Terenuri mlăștinoase Din anii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
transporte pe toate timp de 30 de zile. Ulterior, jefuitori veniți din nord-estul Chinei au furat un sicriu de bronz din mormânt. Scrierile mai arată că un păstor ar fi intrat întâmplător în complexul funerar pentru a-și căuta caprele pierdute și, din neglijență, torța sa ar fi declanșat un incendiu de proporții care ar fi durat 90 de zile și ar fi distrus tot mormântul. Cercetătorii spun însă că în cunoscutele Însemnări istorice ale lui Sima Qian, cărturar din dinastia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
recrutați cu forța, au crezut că avangarda a pierdut bătălia și au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros de brânză. Poate o să vi se pară straniu, dar acel Rahan din apartamentul 40 eram eu. Și cum naiba să nu vi se pară straniu, când până și eu m-aș cruci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la etajul trei. Luni dimineața, în zori, tipul rotofei cu skodiță bej, inginerul agronom care înnoptează la ea sâmbăta și duminica, ajunge lac de transpirație (și pachet de nervi) tot dând la pompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]