2,160 matches
-
ale bucătăriei. Barbara a spus că, acum că se gândește, Își amintește că a simțit ceva trecându-i peste picioare: trebuie să ia imediat o aspirină și să se ducă să se Întindă. Nimeni nu a mai avut chef de piersicile mele cu amaretto și sos de zmeură. Brusc, am avut un presentiment foarte rău legat de grămăjoarele de stafide care tot apăreau pe podeaua bucătăriei. — Nu te isteriza, mi-a zis Richard după ce a dat șobolanul pe ușă afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la Evin, târâseră cu o seară în urmă taburetul de lemn al morții, dar nimeni nu bănuia că ar fi pentru Shahla. Nici măcar ea nu crezuse până atunci, când o aduseseră în curte, sub un cer rozaliu ca miezul de piersică, de pe care dispărea noaptea. În lumina din zori, îi zări pe Nasser, în cămașă neagră, pe Malek Saharkhizan, pe nevastă-sa și pe fiica lor, iar în spate, acoperiți cu pleduri de lână, pe cei doi părinți ai nefericitei Laleh
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în întregime cu mochetă într-o nuanță caldă de culoarea piersicii. Ușa din dreapta dădea într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și cu tâmple cărunte, ca niște slujitori respectabili. Când era confruntat cu niște note de plată surprinzătoare și de neînțeles sau când se pomenea că dintr-odată s-au evaporat căpșunile de grădină sau piersicile de seră, tata, care era jurist și politician, se simțea rănit În mândria lui profesională fiindcă nu era capabil să țină piept economiei propriei gospodării; dar de câte ori ieșea la iveală câte un caz complicat de tâlhărie, diverse scrupule sau Îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
satul Koreiz. Totul mi se părea complet străin; mirosurile nu erau rusești, sunetele nu erau rusești, răgetul de măgar al muezinului care psalmodia În fiecare seară din minaretul satului (un turn zvelt, albastru, care se profila pe cerul de culoarea piersicii) era categoric un sunet al Bagdadului. Și iată-mă stând pe un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a unui râu, În care peste pietrele ovale șerpuiau niște firișoare de apă - iată-mă acolo, ținând În mână o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un timp și, cum și eu tac puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar te văd foarte rar acum. Treabă multă, obligații fel de fel. Dar n-ai echipă? Ba am o echipă și încă ce echipă, dar ce, te freacă grija? Ce sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nostru că Dumnezeu ne-a permis să vedem doar atît cît este necesar ca viața să fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul, acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină după 3-4 luni. Da. Oarecum stînjenit, iese pe coridor și se îndreaptă spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar răspunde soția: I-au furat coșulețul cu piersici din grădină. Era recolta de pe 13 copăcei. Să le stea în gît. Doream să vă dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și cînd Tina Turner, cînd și cînd Llosa, Süskind, Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tristeții În acest lăcaș al durerii. Ochii Îi străluceau, Își lăsa capul pe spate și rîdea dezlănțuit și fericit. Cred că asta se Întîmpla cu un an Înainte de a muri, aveam vreo optsprezece ani: eram o frumusețe... aveam culori de piersică și de lapte... În zilele cînd juca, Îl așteptam după spectacol și mergeam undeva să mîncăm. Era un tip formidabil: tot ce se putea găsi mai bun de-abia dacă era destul de bun pentru el. Pe vremea aceea New Yorkul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob și Rufus Alexander și Fate Patton, vorba mamei, ziceai că n-au mai avut parte de-o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doctorul“ - am zis... dar de cîte ori nu mi-a venit cu munți de porumb copt și de roșii, și de fasole, și cartofi, și ceapă, și ridichi, și sfeclă, și napi, și tot soiul de legume și de fructe, piersici, și pere, și mere, și prune, cînd aveam grădina noastră și o livadă mare În spatele casei, unde creștea tot ce ne trebuia. Și ce-mi mai băteam capul să văd cum să fac să nu se strice și-i ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care eram făceam conserve cît mă țineau puterile și el era În curte și scotea slănina. Doamne, cum mai mirosea, mirosul ăla de grăsime, Îți dai seama... și pusesem pînă atunci o sută treizeci și șapte de borcane și vișine, piersici, mere, struguri și gem de prune, peltea de gutui, pere conservate, suc de roșii, castraveți murați și multe altele, de n-aveai loc nici să intri În cămară, stivuite pînă-n tavan, dar drept să-ți spun el mînca, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de prînz și de seară cîte două-trei feluri de carne, ficat și friptură de vacă și de porc, și pește, și pui, și tot felul de legume, fasole și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-am spus lui Wade Eliot. „Își sapă groapa cu mîna lui.“ „Și-o sapă cam de mult, nu-i așa?“ - a zis și-a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doar să susțină niște examene. Imediat după Revoluție prețurile erau mai normale, așa că își permitea să stea la Hotel Dorobanți, lângă Piața Romană. Acolo pusese ochii pe ea un italian venit cu afaceri în țara ce se desfăcea ca o piersică sub degetele hotărâte ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o Lolită a cireșelor, ale cărei date îmbină vegetalul cu sfințenia, încât imaginarul poetic creat de Virgil Diaconu e de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu lună a trupului tău; contemplă picioarele lungi de piersică (laitmotiv la nivelul întregului ciclu) sau simte că picioarele tale îmi alergau prin creier / și strugurii tăi îmi cătau setea. Femeia sa e arhetipală, poetul e un nou Pygmalion, creator al unei noi Galatei, care devine, pentru el axis mundi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și își eliberase sânii exact, cu precizia unui metronom în mâinile mele. Așa potriveală n-am mai întâlnit... nici nu ne-am mai sinchisit de ceilalți și-am început să o ling pe buze. Erau moi și dulci cu aroma piersicilor prea coapte. Ne-am luat în brațe fără să ne mai intereseze nimic. Mimi, a înțeles... s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu, unde mirele și-a surprins mireasa cu un splendid cadou: hidroavionul ei personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câțiva ani profitasem de o înțelegere reciproc avantajoasă cu un anumit sergent detectiv, care, din păcate, a fost transferat în nord-vest. Era o frumusețe de bărbat; Herbert parcă îl chema...Vreo doi metri de mușchi și un fund ca o piersică pârguită... Oftă și tăcu câteva clipe. Iartă-mă, se pare că am pierdut șirul. — Afacerea mergea bine... — Exact. Și apoi, într-o după-amiază... pe la începutul lui 1961, cred că era... a apărut Produfoot, avocatul de care-ți ziceam. Imediat ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roman. În orice caz, sînt multe. Pentru că-l iubesc toate de pică din cîrje. Gabriela, Jeana, Liliana, Ruxandra și celelalte. Orfeu În infern la Apaca. Mariana semnează frumosul articol de politică externă, „Rondul”. CÎnd era mică, ea vedea colo „o piersică roșie”, colo o fîntînică „În care broscuțele sperioase cădeau de bună voie, tivind liniștea cu un plici mic”. E frig și bate vîntul. Cu un plici mare au fost achitați cam toți membrii CPEX. Peste puțin se va descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]