1,597 matches
-
și intră în apartamentul său unde miroase a vanilie. Rainer se duce din nou pe malul fluviului impunător, acest simbol al orașului. S‑a făcut șapte seara și el reușește să arunce armele crimei în râu, în dreptul restaurantului pescăresc Berger. Pijamaua însângerată o lasă în mașină. Apoi Rainer o sună, de la o cabină telefonică, pe‑o fată pe care n‑a mai văzut‑o de luni de zile. Fata e baby‑sitter la o pereche de medici din centrul orașului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune polițistul, căruia i s‑a făcut greață, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a făcut greață, deși a văzut destule în cariera lui. Cadavrul mamei și cel al surorii n‑au fost mișcate din loc, iar la vederea lor cei prezenți sunt profund mișcați. Curând se pune însă din nou întrebarea unde‑i pijamaua lui Rainer și unde e domnul Witkowski, fiindcă cele două cadavre de aici sunt de sex feminin. Să fie oare tatăl cel care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii lui au rămas pe alături și n‑au mai fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată de sânge și se află în portbagaj, sub roata de rezervă. Acum știți totul și, prin urmare, sunt la dispoziția dumneavoastră. Mare concern electrotehnic austriac cu numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cunoștință cu ea. Uitaseră cu totul de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de plăcerea dialogului. Blondul oferea în răstimpuri bruște precipitări de ritm. Celălalt zâmbea doar, masiv, prudent, și legăna jacheta de lână. Târziu, reveniră la hotel ; deschiseră fereastra, apoi cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se ridică, trecu în baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
procesul". Mă gândesc și eu așa: oare la ce s-or fi așteptat gazetarii aceștia, care au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bicicleta ca pe un pet oarecare! Apusă este și epoca Vanghelie cu „micul și muștarul" electoral! Pe toți adversarii politici, o să-i calce bicicleta lui Nuțy, făcând doar mici excepții cu cei din UDMR. Și aici, gândurile chelului încă în pijamalele de dimineață, se îndreptară galeș spre dragii membri fideli ai partidului său cel mai iubit, care să fim sinceri până la capăt, numai de cultură eco nu le arde lor. Modelul politic și social de succes, galopant asimilat de acești membri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întreprinzători sunt la suprafață, în Jeep-uri, foști securiști, acum businessmen. Mereu grăbiți. Sunt multe de furat, de vândut, de cumpărat. Oameni serioși, cu trei rânduri de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni, dacă aveți milă și înțelegere pentru un bătut de soartă, operat de trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Alo, noi? Da, noi! cine ne... Ascultă, sunt aici în bluzonul ăla bej cu mickey pe față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în cartier după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat fu luat ușurel de subțiori și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
schițat un semn de la revedere și am plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de paralizie a membrelor inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă lumea toată țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unul e Îmbrăcat cu un tricou de marinar și izmene care au fost cândva albe, altul are pe el o cămașă cadrilată și un șort negru și doar ultimul - cel care nici nu s-a ridicat din pat - are o pijama nouă, lucioasă și puțin cam mare pentru el. Păi bine, măi băieți, zice Grințu cu o voce binevoitoare, de ce nu vreți voi să m-ascultați, mă? Dacă s-a furat ceva din vreo cameră În timpul ăsta, ai? Cei doi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cei doi care au dormit Îmbrăcați stau În picioare, s-au proptit cu câte o mână de masa din mijlocul camerei și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface că vrea să se ridice din pat. — Mă, ce pijama ți-a luat tac-tu! Vocea lui Grințu e blândă și Înțelegătoare. El afișează un aer de bunăvoință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface că vrea să se ridice din pat. — Mă, ce pijama ți-a luat tac-tu! Vocea lui Grințu e blândă și Înțelegătoare. El afișează un aer de bunăvoință și cooperare. — Și ce ceas! - zice el descoperind pe mâna stângă a băiatului un ceas sovietic cu afișaj digital. Merge bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată toată apa din cană pe față. Saltul plin de furie și oprirea la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o sticlă de țuică acolo când i-am dat pe unii cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să punem de cafea. Ai Înțeles? — Da, zice Axente scurt În timp ce-și scoate bluza pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dup’ aici, din satele astea de pe vale, da’ am uitat cum Îl cheamă. Și zice: Hai, mă, la biserică să facem rost dă bani! Și-au dat jos halatele de pe ei și au intrat În biserică așa În izmene, În pijamale. Lumea care era acolo nu i-a văzut că era slujbă și erau toți cu spatele spre ușă. Ei s-au așezat În genunchi, s-au făcut și ei că se roagă acolo și s-au dus așa, d’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]