4,896 matches
-
Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
2 iulie 1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar. --S-o auzim. --“Către preacinstitul Divan a Cnejii Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașovenu, neguțător... are o dugheană... pe locul mănăstirii Sfeti Savii, lângă zid, din care dugheană este și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să să întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar, fiule. --S-o auzim, părinte. --“Către preacinstitul Divan a Cnejiei Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașoveanu neguțător... are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vede, mănăstirea Aron Vodă nu era deloc săracă. La cele știute mai adaugă și - după cum spune „pisariul domnesc” - că mai este o „Carte de la Duca vodă, 7174 (1665) dechembrie 13, ca să aibă călugării de la Aron Vodă tot locul de pădure pin pregiurul prisăcii, care prisacă este în pădure la Hlincea” În „sărăcia” lor, călugării de la mănăstirea din łarină aveau și două dughene în Târgul Făinii, cumpărate de un oarecare Stati, dar fără încuviințarea egumenului mănăstirii. Constantin Cantemir voievod însă intervine și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
boiererști, la negustori „sau alți pământeni și orășeni de aicea din Ieși”. Și care-i baiul? Păi nepoftiții musafiri „îi scotea de prin casile lor totdeauna. Și câtu ce mai mare greu îi scotea și la vreme de iarnă de pin casă. Și osăbită supărare că le lua și așternuturile de pin casele lor. Și unele se prăpădeau de rămânea orășenii păguboși”. Cunoscând în cele din urmă aceste necazuri ale târgoveților, voievozii, Scarlat Ghica și apoi Ioan Theodor Calimah au cercetat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ieși”. Și care-i baiul? Păi nepoftiții musafiri „îi scotea de prin casile lor totdeauna. Și câtu ce mai mare greu îi scotea și la vreme de iarnă de pin casă. Și osăbită supărare că le lua și așternuturile de pin casele lor. Și unele se prăpădeau de rămânea orășenii păguboși”. Cunoscând în cele din urmă aceste necazuri ale târgoveților, voievozii, Scarlat Ghica și apoi Ioan Theodor Calimah au cercetat lucrurile „și au aflatu un loc de casă aicea în Ieși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
după care le-a trecut prin părul lui blond. —Offf, a spus el. Acum înțelegi de ce i se spune saună. — Asta e sauna? am întrebat eu cu vocea tremurândă. — Da. M-am uitat de jur împrejur. Unde erau pereții de pin suedez, băncile de pin suedez, prosoapele mari și pufoase, porii care se deschideau și eliminau toxinele? Nu vedeam decât camera asta minusculă, cu pereți de piatră, cu podeaua de ciment pe care se găseau câteva coșuri de rufe din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecut prin părul lui blond. —Offf, a spus el. Acum înțelegi de ce i se spune saună. — Asta e sauna? am întrebat eu cu vocea tremurândă. — Da. M-am uitat de jur împrejur. Unde erau pereții de pin suedez, băncile de pin suedez, prosoapele mari și pufoase, porii care se deschideau și eliminau toxinele? Nu vedeam decât camera asta minusculă, cu pereți de piatră, cu podeaua de ciment pe care se găseau câteva coșuri de rufe din plastic roșu. — Nu prea arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost salvată. Unde e Antonio’s ? spune Jack, când taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mână, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo când locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mâncare de nota zece, canapele și tot tacâmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi când vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zâmbește, iar eu Îi Întorc zâmbetul, extrem de mândră de mine. OK. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
respect în cea mai pură formă, atunci ce reprezintă? se întreabă fata. Cum ar putea ea să nu fie mândră de pasiunea ei pentru Mao? La vremea când următoarea lună nouă se ridică pe cer, actrița dă mâna cu Lao Pin. Promite să trimită scrisoarea de acceptare a regulilor înainte de ziua nunții. * Viitoarea mireasă își face griji că prea i s-a făcut accesibilă lui Mao. Îi e teamă că el nu va ține minte sacrificiul ei. Sacrificiu pe care intenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre orizont. Dincolo de terasa din piatră de calcar, e un braț al lacului Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o pereche de pantofi noi din piele. Își amintește că el urăște pantofii noi. Îl întreabă dacă nu vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei talent politic. Mișcările bătrânului sunt rigide, mâinile lui tremură și îi lipsesc jumătate din dinții din față. Cu toate astea, el este încă o dată fermecat de soția lui. E impresionat, mai ales, de chipeșul Wang Hong-wen, mândru ca un pin. Purtându-se ca față de un fiu, îl trage pe Wang lângă el și îl mai invită acolo, să petreacă timp împreună. După câteva luni, Mao îl numește pe Wang vicepreședinte al Partidului Comunist, în locul lui Lin Biao. Mao anunță promovarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întrebare în timp ce eu învârtesc cheia în broascè, ceva mai jos pe stradè, cu jumètatea dreaptè pe trotuar și cu cealaltè, îi deschid poartă invitând-o sè între, o iau înainte pe alee indicându-i drumul, sus, în coroanele celor câțiva pini subțiri care strèjuiesc aleea pietruitè, un vânt rece, de noiembrie, face ca acele verzi sè-și încrucișeze tèișurile în exerciții neîntrerupte și foșnitoare de scrimè, vine pentru întâia oarè la mine! Explicându-i în timp ce intrè în holul mare, aici în dreapta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cumpèrat mașină asta? sublinind asta, așteptând rèspunsul meu, Afarè e frig, eu am ieșit într-un tricou subțire și în slapi, e o noapte întunecoasè și asprè, un vânt rece de iarnè înverșunându-se cu încèpèțânare împotriva umbrelor dese ale pinilor ce strèjuiesc aleea, Ea știind de ce Matei a cumpèrat mașină roșie, dar având nevoie de cuvintele lui, ca și cum, rèspunzându-i la aceastè întrebare, Matei ar justifica, în ciuda recomandèrii imperative de ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din tăcerea ta că nu mă crezi, dar... Chiar ți se pare posibil să greșească cineva permanent ușa? Gărdulețul de leandri care taie În două autostrada, culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest decor familiar care face să i se pară și mai neverosimil ceea ce povestește. —De ce complici inutil? Neatenție! Se Întâmplă... Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului din mâna ei. Un pin răsucit, cascade înspumate, câteva creste îndepărtate de munți și un stol de caractere chinezești zburând prin iradierea vibrantă a apusului, ducând cu ele un înțeles care îi rămânea cu totul necunoscut. În dimineața aceea își înfipsese acul de păr între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ori, nu contează. Bine le face, tal’arilor de Măneni - i-or fi făcut ceva fetișoarei. Un copil. Iese pe calidor și mama. Și Mătușa Domnica la călcâiele ei. Bătrâna tresare, Închide ușa, Îi șoptește mamei: - Ș’ dacă fuge pin dos? Îi tare mare, nimeni n-o poate opri dacă... - Nu fuge, zice mama, dintr-o dată foarte Înaltă, deși nu-i mai Înaltă decât bătrâna moșului. Fii pe pace... - o bate pe umăr. - Un’ să fugă? - Moș Iacob a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge cu mătura. Numai că o evitau cu ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe spate și întreb cu un interes neașteptat, care mă surprinde chiar și pe mine, cum arăta locul acesta atunci? Iar el zice, cam ca acum, nu s-a schimbat foarte mult, doar chiparoșii aceia nu erau, în locul lor erau pini și stejari, și roșcovi, iar eu privesc în jurul meu, deci asta vedeau ochii tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când prin gropile de pe cărare, făcând să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că era unul și același autobuz care pleca și venea, lăsând în urmă satul neglijat, uneori Udi cobora acolo, mic și slăbuț, cu bretonul căzându-i pe ochi ca o coamă de cal, iar eu mă sprijineam de unul dintre pini și îl priveam dezamăgită, aproape rușinată, nu așa ar trebui să arate primul băiat de care m-am îndrăgostit, dar pașii lui erau siguri, ca și când ar fi știut că la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
culegeam portocale iarna, le decojeam și plângeam, iar toamna struguri roșii și albi, cu sucul gros curgându-mi printre degete, și vara prune, și când Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză, apoi ne amestecam pașii până ce ajungeam în camera mea, acolo mă întindea pe pat, se cățăra pe mine ca și când aș fi fost un prun, iar eu îl auzeam pe tata bântuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scos o vorbă. Sunt mai derutată decât poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil că nu se gândea la nimic special. Ia ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]