1,679 matches
-
cu gustul fad al cernelii pe buze. Ceva, ca un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor epuizate. Prin oraș bântuia prevestirea uriașei chindii. Nervii vitrinelor păreau încordați la maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Henric al III-lea (n. 28 octombrie 1017, d. 5 octombrie 1056, Bodfeld, Harz), numit cel Negru sau cel Pios, este cel de al doilea membru al familiei de Sfinți Împărați Romani Salici. A fost Rege al Romanilor ("Rex Romanorum") din 1028, Rege de Burgundia din 1038, rege de Italia din 1039 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1046
Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304365_a_305694]
-
în istoria culturală a lumii apusene. Între anii 794 (moment în care Carol cel Mare începe construcția palatului de la Aachen) și 877 (anul morții lui Carol Pleșuvul) se poate remarca faptul că atât Carol cel Mare, cât și Ludovic cel Pios au simțit nevoia de a se alipi puterii spirituale, reprezentată prin clerici, din dorința de a păstra cu ajutorul acestora omogenitatea statului franc, în condițiile în care acesta își marea granițele de la o perioadă la alta. După ce a conceput o mai
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și bătrân și nu mai putea reacționa cu vigoarea de altădată. În 810, moare Pepin, iar în 811, Carol. Astfel, Carol cel Mare a fost determinat să-l încoroneze la Aachen, în septembrie 813, pe singurul fiu rămas, Ludovic cel Pios, și să-l asocieze la domnie. Câteva luni mai târziu, pe 28 ianuarie 814, Carol cel Mare a murit la Aachen, trupul sau fiind înmormântat în catedrala de la palat. Carol a acordat trei sferturi din metalul prețios strâns în tezaur
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
acordat trei sferturi din metalul prețios strâns în tezaur să fie distribuit la 21 de biserici mitropolitane din regat, iar fiilor săi le-a fost oferit doar 8% din tezaur, precum și săracilor și slujitorilor credincioși din palat. Sub Ludovic cel Pios, Aachen a rămas reședința principala, deși mergea deseori la reședința de la Compiegne, unde a întrunit adunările generale din 816-820. A depus eforturi pentru a face administrația și legislația să fie mai eficiente. A mărit numărul missi-lor în 825 ce aveau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
(c. 1003 / 1004 - 5 ianuarie 1066), fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, a fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa. Eduard a fost văzut ca o persoană pioasă, iar domnia sa a fost notabilă datorită dezintegrării puterii regale în Anglia și a avansului puterii familiei Godwin. Biografii săi, Frank Barlow și Peter Rex, îl prezintă pe rege ca fiind unul de succes, energic, plin de resurse și uneori nemilos
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
Ibrahim a decis atunci să nu insiste asupra chestiunii. Dar din acel moment clerul Mormântului a încetat să creadă în coborârea miraculoasă a Luminii Sfinte. Porfirie continuă: „... mitropolitul a adăugat că numai de la Dumnezeu însuși așteaptă ei încetarea minciunii (noastre) pioase. După putință, el va calma oamenii care acum cred în minunea focului din Duminica Sfântă. Dar nu putem nici măcar să începem această revoluție în gândire. Am fi dezbinați chiar lângă altarul Mormântului. L-am informat pe patriarhul Athanasius, care trăia
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
încheiate” pînă la bolțile de sus din pronaos,naos și altar formând un tot unitar, arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale. Ctitorii bisericuței de lemn din Dorohoi sunt pioșii „poporăni” care în frunte cu preoții lor și-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foarte modestă ;stăpânirea turcească prin „uneltele” lor fanarioții îi „înglobeau” și pe fumul care ieșea pe coș. La construirea bisericuței i s-
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
VI-lea a murit de dizenterie; Ludovic a devenit rege al Franței sub numele Ludovic al VII-lea. El și Eleanor au fost încoronați ca rege și regină în ziua de Crăciun în același an. Deși Ludovic era un om pios, curând el a intrat într-un conflict violent cu Papa Inocențiu al II-lea. În 1141, arhiepiscopia de Bourges a devenit vacantă și regele l-a desemnat candidat pe sfătuitorul său, Cadurc, dând vot de veto candidatului Pierre de la Chatre
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
mergând din 1928 până în 2006, acoperind toatele palierele de vârstă. Intepretarea sociologică a fenomenului Nu există nici un factor de ordin teologic care poate explica fenomenul transcultural al religiozității mai pronunțate la femei. Nici o religie nu prescrie femeii să fie mai pioasă, mai practicantă și mai credincioasă decât bărbații. Din contră, atunci când există diferențe de prescrieri în ritualul public, ca în iudaism și islam, bărbații sunt acei care trebuie să-și asume un rol mai mare din punct de vedere ritual. Toate
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de al doilea nivel, cu o înălțime de 14 metri până la baza crucii, iar la sud-vest, la circa 80 m, se află corpul de chilii. Situată într-un decor specific, Mănăstirea din Mălăiesti este o oază de liniște îndemnând la pioasa reculegere.
Mănăstirea Mălăiești () [Corola-website/Science/311696_a_313025]
-
promulga în 964, o lege specială contra creșterii marii proprietăți ecleziastice, unul dintre momentele cele mai îndrăznețe ale legislației bizantine. Marea proprietate religioasă se dezvolta aproape la fel de repede ca și marea proprietate laică, încontinuu alimentată de donațiile și legăturile bizantinilor pioși din toate clasele sociale. Noi mânăstiri se întemeiau, cu atribuirea de pământuri corespunzatoare. Fără îndoială, proprietatea pământească era în principiu subiectul impozitului, dar statul nu putea să aștepte aceleasi prestații ca și de la alte forme de proprietate, derogând de la principiul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
o epocă în care se făcea simțită lipsa de teren arabil, creșterea marii proprietăți religioase era prejudicioasă pentru stat, în masura în care ea se mărea în detrimentul unei proprietăți mai productive. Aceste considerații nu erau singurele care inspirau aceste măsuri; piosul împărat avea motive religioase și morale. El "biciuia" fără milă lăcomia, care transforma viața mânăstirilor într-o existență de teatru, dezonorantă pentru numele lui Christos. Atribuirea de pământuri mânăstirilor, instituțiilor ecleziastice, ca și persoanelor religioase trebuia să înceteze. Era interzisă
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
o țară majoritar catolică s-a industrializat mai rapid și profund decât una protestantă, Marea Britanie însăși încorporând paradoxul scoțian, o regiune protestantă care a eșuat industrializarea reusită de Anglia. Max Weber, un german născut din părinți protestanți, cu o mamă pioasă și un tată liberal, a fost influențat în mod evident pe tărâm profesional de propria istorie de familie și de valorile epocii în care a trăit, anume perioada unificării Germaniei sub impulsul liberalismului dar sub mâna de fier a aristocrației
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
și alți nobili de seamă pe care regele reușise să îi atragă și care se lăsaseră convinși, spre deosebire de restul armatei plătite, de plăcerea de a călători. Ei erau însoțiți de soțiile lor și multe doamne de la curte, întrucât anturajul regelui pios se transformase într-un cortegiu jumătate galant, jumătate războinic. Principele Eduard, fiul regelui Angliei, viitorul rege Eduard I, primise o sumă de bani din partea lui Ludovic al XI-lea și, în ultimul moment, strânsese o armată de mercenari, recrutați, mai
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
slăbiciunii lui Filip - că "nu are încredere în el și ascultă de alții prea mult" - rămâne existentă. Deși convingerile catolice ale lui Filip nu mai atrag critici din partea scriitorilor de limba engleză, Filip este încă perceput de a fi fost "pios în mod nejustificat" în viața sa personală. În special, din 1640 încoace el a solicitat sfatul unei starețe, María de Ágreda, cu care a schimbat mai multe scrisori. Acest lucru nu l-a oprit pe Filip de a avea numeroase
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
(portugheză: "Joăo III," AFI ʒuˈɐ̃ũ) (7 iunie 1502-11 iunie 1557), supranumit "o Piedoso" („Cel Pios”), a fost al cincisprezecilea rege al Portugaliei și al Algarve. Născut în Lisabona, a fost fiul regelui Manuel I al Portugaliei, și a reginei consoartă Maria de Aragon (a treia fiică a lui Ferdinand al II-lea de Aragon și
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Karidis (1841)."" În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare, se află pictată o lungă inscripție în limba greacă, pe care profesorul Nikolaos G. Dossios a tradus-o astfel în lucrarea sa ""Studii greco-române"" (Tipografia H. Goldner, Iași, 1902): ""În timpul Domniei prea piosului Domnitor și Principe al Moldovei întregi, Mihail Grigore Sturza, arhiereu fiind prea Sf. Mitropolit Veniamin, s-a construit din temelie și s'a rîdicat această prea frumoasă și Dumnezeească biserică, care este închinată memoriei glorioase a prea slăviților și corifeilor
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
romano-german Maximilian al II-lea și a împărătesei Maria a Spaniei. Mai târziu, Filip al III-lea s-a căsătorit cu Margaret de Austria, sora împăratului romano-german Ferdinand al II-lea. Deși a fost cunoscut în Spania ca Filip ce Pios, reputația politicii lui Filip în străinătate a fost în mare parte negativă - un "om mediocru și nesemnificativ", un "monarh mizerabil", pentru a cita istoricii C.V. Wedgwood, R. Stradling și J. Elliot. Dependența lui Filip de ministrul lui corupt, Ducele de
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
personalitatea individului de la o vârstă fragedă, cu scopul de a oferi un rege care nu era nici tiranic, nici excesiv sub influența curtenilor săi. Prințul Filip pare să fi fost, în general, plăcut de contemporanii săi; "dinamic, blajin și serios," pios, având un "corp plin de viață și o dispoziție pașnică", deși cu o constituție destul de slabă. Comparația cu Carlos cel neascultător era pozitivă pentru Filip, deși unii au comentat că prințul Filip părea mai puțin inteligent și competent politic decât
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
după ce a devenit rege. Margaret, sora viitorului împărat Ferdinand al II-lea, va deveni una dintre cele trei femei de la curtea lui Filip care vor avea o influență considerabilă asupra regelui. Margaret a fost considerată de către contemporani a fi extrem de pioasă - în unele cazuri, excesiv de pioasă, și prea influențată de Biserică - "abilă și foarte pricepută" în relațiile sale politice, deși "melancolică" și nefericită din cauza influenței ducelui de Lerma asupra curții soțului ei. Margaret a continuat să lupte cu Lerma pentru influență
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
sora viitorului împărat Ferdinand al II-lea, va deveni una dintre cele trei femei de la curtea lui Filip care vor avea o influență considerabilă asupra regelui. Margaret a fost considerată de către contemporani a fi extrem de pioasă - în unele cazuri, excesiv de pioasă, și prea influențată de Biserică - "abilă și foarte pricepută" în relațiile sale politice, deși "melancolică" și nefericită din cauza influenței ducelui de Lerma asupra curții soțului ei. Margaret a continuat să lupte cu Lerma pentru influență până la decesul ei în 1611
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
Paul se stinge din viață în anul 1966 la București. Picturile sale au fost achiziționate de către Ministerul Artelor și Cultelor, Pinacoteca Bucureștiului și de către Muzeul Toma Stelian. Tudor Verona le aduce în cartea sa „"Monografia familiilor Verona și Kazimir”" un pios omagiu: Picturile realizate de Arthur Verona se regăsesc în colecții private și o mare parte prin muzeele din România. După anul 1990, când s-au reînființat casele de licitații de artă, lucrările sale au făcut obiectul vânzării - cumpărării. Valoarea lor
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
defect este învățătura cu privire la păcatul originar. Schnädelbach crede că învățătura paulinică a corupt concepția din Vechiul Testament. În vreme ce ideea de "humanitas" provine de la stoici, din tradiția iudaică vine ideea omului ca o creație a lui Dumnezeu. Dar, adaugă Schnädelbach, pentru evreul pios păcatul nu este „originar“; fiecare om are posibilitatea să fie drept, orice păcat este individual. Creștinismul, subliniază Schnädelbach, califică această concepție drept fariseism; nu există oameni drepți, ci numai oameni păcătoși. Din pricina acestui prin defect, ideea de drepturi "naturale" ale
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
de o bărbie ascuțită. Prin alăturarea Madonei, chipul ei pare mai curând idealizat. Un înger ține o coroană bogată deasupra ei. Interiorul, pare a face parte din locuința cancelarului, unde, Fecioara Maria i se arată acestuia ca în fața unui om pios și respectabil. În planul secundar păunii sunt simbolul nemuririi, iar virtuțiile madonei sunt simbolizate prin grădina cu flori și trandafiri. Magnificul peisaj al citadelei, aflat după colonadă, este asociat de către unii cercetători cu orașul belgian Liège. Prin itermediul unor geamuri
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]