2,058 matches
-
mai elevat spus, era un spirit cu vocația ideilor. Această vocație îl situa nu pe un punct extraterestru, dar oricum dincolo de vântul turbat al oricărei actualități. Ca să se aplece asupra câte unui scriitor, acel scriitor trebuia să fi ajuns cu piscul lui până la înălțimea netulburată unde se situa el. Așa că toate lucrările lui de critică sunt întreprinse numai pe seama scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim" . Tudor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
n-a fost niciodată o măgură de Bărăgan. El s-a ridicat încă de copil de lângă Eminescu și Macedonski dintre poeții români, iar dintre cei străini de lângă Baudelaire și Hugo, pentru ca la glorioasa lui maturitate să se vadă înconjurat de piscuri românești ca Bacovia, Blaga, Barbu și alții, ca și de culmi europene, acestea mai albăstrii în perspectivă, ca Valéry, Esenin și Rilke. Numai relieful muntos, cu concurența lui de creste, a peisajului care îl cuprinde, îi declară adevărata altitudine." Voce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
este un spațiu comod de plimbare cu mâinile la spate; e o ascensiune continuă, care se face în sărituri din piatră în piatră și, dacă cititorul simte adesea și câte o amețeală, senzația vine din prăpăstiile fără de care nu există piscuri." Scriind despre Arghezi la scurt timp de la apariția Cuvintelor potrivite, Vladimir Streinu caută o delimitare semnificativă, subtextual dar și explicit polemică, față de ceilalți critici ai vremii. E. Lovinescu îl fixa pe poet în perspectivă baudelairiană, cel mai frapant punct de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă viitorul ipotetic (și imposibilă al poetului: "...opera lui neîmplinită conține premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității"; poetul "se îndruma etic către piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic." Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite sub titlul Singur printre poeți și Poemeă, Vladimir Streinu dă unul din cele mai exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în dinamismul lui politic bulboanele forțelor mistice ale tinereții", noua generație găsea în locul naționalismului "monstruoasa barbarie a antisemitismului de stradă" și, în plus, "aceeași Universitate sceptică și absenteistă față de viața sufletească". Revolta tinerilor împotriva bătrînilor i se părea firească, iar "piscurile de orientare" se numeau revista Gândirea și Manifestul "Crinului Alb", un text cu un titlu "simbolic și aristocratic", publicat în chiar acel număr al Gândirii. Pe Sorin Pavel și Petre Marcu- Balș, doi dintre autorii celebrului manifest, îi considera de-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
subînțelesuri: "Ce oameni vrednici de interesul celorlalți ar fi mulți dintre noi dacă nu s-ar simți mediocri!", însă nu înainte de a sparge codul acelui personaj din Thomas Mann. Și proceda astfel nu pentru că ar fi admirat, în ascuns, vreun pisc al mediocrității literar construite, ci pentru că tînărul inginer mediocru din Muntele vrăjit (se) joacă (cu) rolul unui om excepțional și transmite pro tanto o învățătură care aproape că atinge canonul. Este exemplul o mediocritate exemplară insului care și-a luat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cuvintelor ieșite din uz și a celor care depășesc capacitatea de înțelegere a elevilor. Precizia presupune selecționarea cuvintelor, a expresiilor care să contribuie la îmbogățirea vocabularului elevilor. Fiecare cuvânt nou trebuie notat în dicționarul geografic al elevilor. Exemplu: baraj, hidrocentrală, pisc, stâncă, industrie, agricultură, căi de comunicație, etc. Expresivitatea privește intonația și pronunțarea expunerii de către învățător. Tactul pedagogic al fiecărui învățător poate fi pus acum în evidență prin tonul cu care prezintă expunerea. Aceasta presupune o accentuare logică, pauze psihologice în
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
saude într-acolo mugetul apei'' - Toancele. Descrierea lui Vlahuță rămâne un document al trecutului, pe când tabloul înfățișat de Almaș și Mancaș în ''Farmecul luminii'' este plin de viață și actualitate. Vorbind despre înălțimea Carpaților Meridionali și despre frumusețea sălbatică a piscurilor putem apela la fragmentul: „Pe vârful Omu ninge tot timpul anului...Zăpada acoperă piscul Omu în medie de la 27 septembrie până la 3 iunie. Când la Eforie oamenii fac plajă, iar cireșele inundă piețele Bucureștiului, meteorologii de pe Omu comunică prin postul
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
pe când tabloul înfățișat de Almaș și Mancaș în ''Farmecul luminii'' este plin de viață și actualitate. Vorbind despre înălțimea Carpaților Meridionali și despre frumusețea sălbatică a piscurilor putem apela la fragmentul: „Pe vârful Omu ninge tot timpul anului...Zăpada acoperă piscul Omu în medie de la 27 septembrie până la 3 iunie. Când la Eforie oamenii fac plajă, iar cireșele inundă piețele Bucureștiului, meteorologii de pe Omu comunică prin postul lor de radio: <Grosimea stratului de zăpadă este de 15 sau 18 cm >. Lectura
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pânze groase de lumină"82. Vine retrăgându-se, previne în stră-vederea de sine. Această lumină care se dă și se retrage în chiar donația de sine este imaginea punerii în depărtare, în distanța transcendentului care se retrage și cheamă pe piscul vederii ce renunță, abdică din ochi pentru a putea fi văzută de dincolo. "Lumina se retrăgea în depărtare iarăși", "s-a retras de pe zările mele", "ca la o mare depărtare"; "E ca și cum ai viețui în cer/ Și să străvezi mireasa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mediană, care nu împart însă poemul în două, ci indică, în compoziția lor unitară, calea străbătută de înțelegere până la izvorul imaginii. O cale a imaginii înseși, căci versanții acestui relief, deși sunt dispuși simetric unul față de altul, nu figurează un pisc "imaginar" ridicat în centrul poemului. Dimpotrivă, pe primul versant se coboară pe treptele lumii apuse, ale uitării sensurilor comune, pe când pe al doilea se urcă spre zarea noilor imagini care țâșnesc din temelia minimului atins. Astfel încât sclipirile dispariției și cele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încolțește în golul începutului; nu apare în fenomenalitatea manifestării, ci se dă subversiv în așteptarea unui alt-ceva neașteptat, a noului răsărit de deasupra oricărui orizont: " Vom aștepta răsăritul tuturor înțelesurilor,/ Drum viu între solstiții și norme;/ Cu viața în adevăratele piscuri ale soarelui/ Și nu în trecătoarele forme". În lumina înțelesului absolut, înțelegerea e în așteptare, înscrisă în dinamica ascendentă a imaginii. Căci imaginea se naște în chiar nașterea sensului; dacă ea e orientată pe drumul viu "între solstiții și norme
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imposibil de absorbit în orizontul identității. Or ceea ce nu poate fi egalat - coborât la nivelul vederii sau al gândirii - e înțelesul în mișcare, abia născut în trupul unei imagini fragile, care trebuie să treacă în formă netrecătoare. Cuvântul apare pe piscul ființei, spune Bachelard, dar adevăratul pisc e cel al soarelui, acolo unde viața nu doar sclipește în aparența formelor trecătoare, ci ia forma luminii, se naște pururi într-o nouă strălucire. Paradoxul sublimării pure (Al. Philippide) Cum arată spațiul poetic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Or ceea ce nu poate fi egalat - coborât la nivelul vederii sau al gândirii - e înțelesul în mișcare, abia născut în trupul unei imagini fragile, care trebuie să treacă în formă netrecătoare. Cuvântul apare pe piscul ființei, spune Bachelard, dar adevăratul pisc e cel al soarelui, acolo unde viața nu doar sclipește în aparența formelor trecătoare, ci ia forma luminii, se naște pururi într-o nouă strălucire. Paradoxul sublimării pure (Al. Philippide) Cum arată spațiul poetic configurat, în sfera sublimării pure, ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fast al invadării viitorului prin poezie"30, chiar dacă această invazie nu e decât rodul visării. Nu un vis prin care evadăm într-o altă lume inexistentă 31, ci un vis în cea mai mare măsură revelator, împlinitor al realului, pe piscul nevăzut de unde toate se dau vederii, iau lumină, primesc darul de a fi: "Căci doar prin vis afla-vom de ce este/ Lucrat un fir în amurgit pe creste,/ Iar adevărul, leneșul cuvânt/ E dus pe unde sidefii de vânt"32
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cuget profan, în Întrezăriri (1939), în op. cit., pp. 303, 68. 9 M-apropii de sfârșit, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 85. 10 Vol. Urcuș, în op. cit., pp. 44-45. 11 "Sunt ca un munte/ Muntele cel de sus,/ Am văi adânci, piscuri în cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apară și să se fixeze în conștiință chipul Domnului, așa cum manipulațiile în diverși reactivi ajută să reiasă pe placa fotografică chipurile prinse. Astfel misterioasa impregnare rămîne pururi negativă, sau se șterge" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 403). 30 Floarea piscurilor (1949), vol. Veghe, în op. cit., p. 204. 31 Lunaticii (1942), vol. Veghe, în op. cit., p. 122. 32 Sonata morții, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 99. 33 Arhitectul, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 55. 34 CCX (56) (1956), în op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
au sfârșit prin a fi asimilați, confundându-se în masa românilor. Despre prezența lor pe meleagurile românești mai amintesc numai unele toponime ca Tătăreni, Tătărăști, Tătăruș, etc. ... indicând nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regis argentifodiriam”. Drumul indicat de Rogerius este acela de la Horodenca, prin Sneatin, pe Ceremuș în sus, până la izvoarele pâraielor Tiban și Cârlibaba. După aceea, au coborât pe văile acestora numai prin păduri, pe unde se află și astăzi în toponimie Piscul Tătarca și „drumul tătarilor”, și prin trecătoarea Cârlibaba (Câr-li-baba = Moșul de zăpadă), denumită Poarta Tătarilor și, la 1244, au pătruns în Maramureș, la izvoarele Someșului, peste pasul Rotunda, Rodna, înlăturând obstacolele de arbori tăiați de către oameni purtători de securi și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zăpadă și ger, tata cade la pat, deși eu îl vedeam ca pe un om puternic, chiar prea voin ic, fără speranță de a se face bine. O amiază nefericită de decembrie, 1932. Ultimele neguri ale norilor se ridicau de pe piscurile munților din apropiere. Zările se scăldau între negru și alb, fără deslușire. Prin perdeaua densă a fulgilor de zăpadă care continuau să se așeze, la o grosime de mai bine o jumătate de metru, în liniștea aparentă a zilei, eu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne”... Tot din surse absolut sigure știm, ca poetul Alexandru Tăcu continuă să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nopții am știut deja ce trebuie să fac, pas cu pas, toată săptămâna 21-27 ian. Inclusiv că am de scris rubrica. Iar acum, când e să vorbesc despre bucurie, îmi dau seama că singurul lucru care m-ar arunca pe piscuri e să nu fac nimic. Dar absolut nimic. Așa că îmi mănânc de sub unghii, execut copy/paste și vă prezint finalul sub formă de peseu dintr-un text pe care l-am scris pentru antologia lui Gheo și Dan Lungu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Grigore Ureche), dar nu în continuarea unei tradiții, ci din perspectiva unui alt timp. Tot lipsa unei continuități la nivel major a făcut ca activitatea culturală de excepție a lui Dimitrie Cantemir să nu realizeze o tradiție, el rămînînd un pisc singular la sfîrșitul perioadei vechi a culturii române și fiind valorificat, în alte condiții, după un secol, de către reprezentanții Școlii ardelene. Opera lui Cantemir, fiind una scrisă, a putut fi însă continuată sub unele aspecte de epoca modernă, prin preluarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]