3,204 matches
-
vânzare doi "Rollingi" și un Santana; Bumbac adusese cu el, într-o pungă pe care scria King Size, o cutie cu trei discuri de Harrison.Pe cutie era fotografiat probabil Harrison însuși, cu o barbă până în piept și înconjurat de pitici monstruoși. Dădea acest "triplu", cum îl numea, cu patru foi. Nu uita să spună niciodată, când făcea oferta asta cuiva, că pe primul disc este și My sweet lord, cuvinte magice, la care se aprindeau ochii tuturor. Dar cea mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chiar de la primul spectacol al circului, întors dintr-un turneu în Polonia și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
târziu, de întunecate pete ce par simbolice, rău prevestitoare. Dar se pot numi artistice efectele neintenționate de artist, ivite din jocul întâmplării ? Despre grădină ai putea spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid cu aripile prin Întuneric), lumea se clătina din temelii În jurul vostru, viitorul se prefigura dramatic, pentru că prezentul Începuse să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își bat joc de el. — Pare lovit rău, zic eu. — Păi e. Tu fă-ți griji pentru tine. Bă... și Călin ăsta... o să aibă viață grea. Are așa un aer de șmecher... CÎnd mă Întorc În dormitor, Călin face pasul piticului pe lîngă perete, ținînd pe cap În echilibru o valiză, cu un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușește să ne-o impună și nouă: dacă sîntem În armată, să ne purtăm ca niște soldați. Nu Întîmplător l-au făcut caporal. Dar acum pare să-și fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care vor fi garantate de o nouă Constituție. SÎnt cuvinte mari, sînt fenomene necunoscute și stranii și de bun augur. — Maestre, ai căcat-o dacă te fac ăștia fruntaș, zice Cristian rîzÎnd. O să-ți umple Patrana bocancii cu lipici de pitic, produs În nas, În fiecare noapte. PÎnă la sfîrșitul armatei. Toată lumea rîde, lui Ovidiu ochiul stîng i se strînge mai mult decît dreptul. Călin caută sticla cu mîna, fără să-și ia ochii de la mare. Are un aer absent, mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știe că e jignită, și se străduia să spună ceva. Alex îi înțelese pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui Adam era un papillon, una din rasele cele mai pitice. O minge grațioasă, cu păr lung, negru cu alb, două urechi pufoase, pleoștite, o coadă veselă, flocoasă, și cei mai amuzați și inteligenți ochi strălucitori, de un negru-albăstrui. Adam îi dăduse numele. Când l-au întrebat de ce tocmai „Zet“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe un tânăr cu voce groasă, pieptul păros și cu o viață sexuală. Poate că nu-și putea imagina viitorul pentru că viitorul nu exista. Și apoi Adam nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai supraviețuiau și rămășițele unei grădini de zarzavat. (Bătrânul nu mai venea decât arareori la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la iveală un pământ brun, acoperit cu mușchi. Lui Pearl îi plăceau plantele și pomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la iveală un pământ brun, acoperit cu mușchi. Lui Pearl îi plăceau plantele și pomii și se bucura acum de ele, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi înec zilele în băutură. Tom își spuse: „Sunt nebun, nu pot să discut despre Hattie în felul ăsta, e oribil, ce minte pervertită am, n-ar fi trebuit să vin deloc aici. Și ce micuță e femeia asta, aproape pitică, și cât e de nefericită!“. Spuse apoi cu glas tare. — La urma urmei, dă-mi și mie puțin whisky. Inspirat de exemplul ei, își turnă whiskyul în vin, sorbi o înghițitură și încercă o senzație foarte stranie. O întrebă: — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
autodisciplină. Atu-urile educației fizice, hiper - complexe, devin un instrument al politicii. Elementul non-verbal, primul mod de comunicare, presupune un cod secret, ne-teoretizat, cunoscut de toată lumea, există de la începuturile organizării sociale și are ca suport porecla sportivilor: corpul omenesc (Piticul), veșmintele (Înțolitul), tatuajele ritualice (Cicatrice), tatuajele ne-ritualice (Botezatu), dispunerea în spațiu (Fundașul), dispunerea în timp (Bătrânu), lauda în spațiu sau în timp (Briliantul), porecla gestuală, scrisă sau desenată cu înfățișări estetice diverse, familială (Nașu), cultivare a personalităților politice încadrate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu trei capete mai înalt și bine legat, îl privea de sus pe acesta. Motivul pentru care în acea clipă sergentul fierbea de furie nu era răspunsul lui Toaibă în afara „reglementului”, ci faptul că el ditai comandantul arăta ca un pitic în fața unui uriaș... Orice putea face sergentul, dar ca să schimbe acest raport nu avea nici o șansă. A stat câteva clipe cu umilința întipărită pe chip, gândind înfrigurat ce să facă să rupă această stare. Până la urmă, a găsit... „Când stau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis și în prag a apărt bătrânul călugăr. În timp ce se apropie de poartă să-mi deschidă, privesc la el cu atenție. Barba nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cel puțin în penal... Pe-a cui listă sunteți ? Pe-a administrației. Aha ! Serviți puterea ! Care putere, că n-am servit decât un ceai și un sfert de ou de prepeliță ! Și vi se pare puțin ? Da, că era prepeliță pitică. Mă rog. Și al câtelea ești matale pe listă ? Al treizecișicincelea în ordine și primul ca valoare. La senatori sau la deputați ? La întreținere. Iar chestia asta care pe alții îi copleșește, îi întristează, pe mine mă bucură.îmi dă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și copii adorm ușor după aceea. Ingrid se uită mirată la mama ei și o întrebă: - Vine și în seara acesta? - Cred că o să vină și în după masa asta la grădiniță când o să vă culcați în pătuțurile voastre de pitici. Acum să ne grăbim să nu întârziem la grădiniță. Prietenul tău Răducu o să ajungă primul. Hai cu mine la poveste... - Uite, luna-i la fereastră și privește la noi în casă ca să vadă dacă ești pregătită pentru somn. - Perna am
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
știi care sun foloasele ploii. Ploaie dacă nu ar fi, tot ce-i verde s-ar usca. Ploaia face să rodescă semințele, curăță străzile și limpezeste aerul. ține minte: FARĂ APĂ, FARĂ SOARE, N-AR FI VIAȚĂ PE PĂMÂNT Povestea piticului singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
dacă nu ar fi, tot ce-i verde s-ar usca. Ploaia face să rodescă semințele, curăță străzile și limpezeste aerul. ține minte: FARĂ APĂ, FARĂ SOARE, N-AR FI VIAȚĂ PE PĂMÂNT Povestea piticului singuratic A fost odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
odată un pitic ce se numea „Pălăriosul”. I- au spus așa deoarece purta o pălărie atât de mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ușa casei, razele soarelui pătrundeau printre crengile copacilor ca o ploaie de raze. Pe toate frunzele copacilor și pe firele de iarbă străluceau bobițele de rouă. Undeva departe începu să cânte o pasăre atât de frumos încât îl făcu pe pitic să exclame: -Ce zi frumoasă! De fapt prea frumoasă ca să stai în casă și să fierbi marmeladă. Marmelada de afine poate să mai aștepte până mâine. Eu o să merg în plimbare. Dar ce or să zică ceilalți pitici când or
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
făcu pe pitic să exclame: -Ce zi frumoasă! De fapt prea frumoasă ca să stai în casă și să fierbi marmeladă. Marmelada de afine poate să mai aștepte până mâine. Eu o să merg în plimbare. Dar ce or să zică ceilalți pitici când or să vadă că Pălăriosul își părăsește munca și pleacă în drumeție tocmai în mijlocul săptămânii. Pasărea care cânta cu mare patos îi citi gândurile și-l încurajă spunând: - Lasă lumea să vorbească și să nu-ți pese, așa cum fac
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]