5,484 matches
-
ochii mari, albaștri și rotunzi, dar mânjiți de rimelul scurs... îmi mulțumește, îmi zâmbește vag și mă refuză desigur. Mă așteptam. După care îmi spune: „Vă rog să mă scuzați... nu aș vrea să vă necăjesc și pe dumneavoastră cu plânsul meu!”. Îi răspund că nu mă necăjește, dar dacă pot să o ajut cu ceva să îmi spună. „Acum e prea târziu pentru orice ajutor” replică tânăra domniță și începe iar să producă lăcrimioare. Tac! Nu vreau să o mai
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
Aflu că e din Estonia! Apoi o întreb câți ani are. „18”, îmi răspunde... și iar îi dau lacrimile. Caut să leg o conversație cu ea... deoarece am observat că distrăgând-o de la gândurile ei intime se (mai) oprește din plâns. O întreb ce a făcut în Australia? La care începe să plângă în hohote de se „rupea cămeșa” pe dânsa. Îmi răspunde printre sughițuri: „Am făcut multe rele. Acum mă duc acasă, să suport consecințele”. Incerc să o liniștesc din
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
Crăciun, dar cu ocazia plecării-primită înainte, iar fratele meu are un fâș bleumarin îmblănit, primit în aceleași condiții. Mama ne spune că dacă o să fim cuminți ”moșul” o să ne aducă și cizmulițe. Nu mi-aduc aminte nimic din drum în afară de plânsul zguduit al mamei pe peron, la plecarea trenului. Daniel, fratele meu, adoarme plângând și el; eu sunt mai mare și mai impetuoasă, iar mătușa își dă seama pentru prima dată la ce s-a înhămat când după o scurtă ațipeală
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
vocea ce o auzise vorbindu-i, deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care trecuse, dar și rușinea pentru modul nedrept în care se comportase față de acest om, care dorise doar să o
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
o auzise vorbindu-i, deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care trecuse, dar și rușinea pentru modul nedrept în care se comportase față de acest om, care dorise doar să o ajute și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care trecuse, dar și rușinea pentru modul nedrept în care se comportase față de acest om, care dorise doar să o ajute și care se dovedise a
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
ai pățit? O întrebă tânărul, calm, cu voce blândă, dar păstrând distanța, nedorind să o sperie, prin apropierea sa. Eu sunt Petru. Ilie Petru și lucrez ca șofer pe mașina Intreprinderii de Drumuri și poduri din Craiova. Printre sughițuri de plâns, cu fața inundată de lacrimi, semn că abia acum elibera toată tensiunea acumulată, tremurând din toate încheieturile, fata abia reușea să articuleze cuvintele, privirea fugindu-i involuntar într-o anume direcție, o zonă care încă îi inspira teamă. - Ro... Romelia
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
la „Celei ce nu mai este”, poeta Georgeta Resteman, 2013 - „Pe-aceeași struna de vioară” - cronică la „Celei ce nu mai este”, Cezarină Adamescu, 2013 - „Marian Malciu, Captiv pe tărâmul copilăriei” - cronică la „Captiv pe tărâmul copilăriei”, Cezarină Adamescu, 2013 - „Plânsul inimii” - cronică la „Celei ce nu mai este”, prof. Petronela Angheluță, 2013 - „Scriitorul... Marian Malciu” - interviu realizat de ziarista Rita Drumeș, publicat în A.M. Press și altele... Referință Bibliografica: Marian Malciu / Marian Malciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248
MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364613_a_365942]
-
de biologie, din gimnaziu, care 4 ani, luni, la prima oră, până ne repetam noi lecția, își golea poșeta pe masă și făcea selecția “ce-i trebuie și ce nu-i trebuie”, încheind cu un rujat sănătos ori cu un plâns, cu capul pe masă. “Iar nu i-a venit soțul acasă”...știam deja toți. Profa de mate, din liceu, în prag de pensie, avea încă un corp de invidiat...sâni, șolduri, talie, fund bombat, picioare elegante, lungi și fine...doar
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din mașinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta/arată/o altă pictogramă”. Andrei Măjeri își desfășoară, uneori în spații ample, prozaice, un discurs straniu, ceva ce ne trimite cu gândul la generația dadaiștilor: “se tot vorbește despre superbărbați/poate
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobita, să vestesc robilor slobozenia, si prinșilor de război izbăvirea; [...] să mangii pe toți cei întristați; [...] să le dau o cunună împărăteasca în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit. - Isaia 63 Ioan Ciobota Referință Bibliografica: Eseu - O MINTE SĂNĂTOASĂ / Ioan Ciobota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate
O MINTE SANATOASA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364737_a_366066]
-
răni, de o istorie încoace și înapoia ei, dincolo și dincoace de Prut, între un capăt de Moldovă și o inimă a ei, dincolo și dincoace de Carpați, și în lungul lor, până la marginea de sus a Bucovinei unde urcă plânsul tulnicelor de la Dacia până la Regat, apoi în vremile de-acum și înspre ziua de mâine...! Dacă moldovencele și bucovinencele nu au a recupera cântec pentru că nu l-au vândut, nici n-au a și-l restaura pentru că l-au păstrat
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > VIATA CA UN ZID-FRAGMENT Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului VIAȚA CA UN ZID SILVIA KATZ -IANAȘI (FRAGMENT) Hana, emoționată, izbucni brusc în plâns și se așeză pe un fotoliu din apropiere. Primarul iî aduse un pahar cu apă și îi ceru iertare dacă a spus ceva care nu trebuia și îi promise că nu va mai deschide subiectul. Ea îl privi cu ochii
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
port toate acestea în taină, crede cineva că povara este mai ușoară? - Recunosc că sunt mută, dar parcă de prea mult timp. Amărăciunea mă preface într-un om sfâșiat și în neputințe mă las pradă ei.E-adevărat că și plânsul ajută la transformarea unui om integru într-o epavă și recunosc că îmi înșel gândurile. Îmi vreau liniștea de dinainte, dar nu cea prevestitoare furtunii, nu cea compusă temeinic pe absență și vid, pe deșertăciune și tăcere. - Știi ceva despre
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
pot atinge, Acolo-n Grădina din Joia vânzării Sărutul tău, Iuda și astăzi mă frige... A CÂNTAT COCOȘUL... A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre, inimă de stâncă? Hohotește plânsul după cel vândul! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „Răstignit să fie Împăratul nost’!” Ochii Lui se uită înspre ei cu milă, Pironiți pe crucea
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
nobilă sensibilitate: “Nu doar să cunoști lumea, ci să poți s-o și schimbi”, “Să renaști din înfrângere, ca un vulture ridicat din mocirla”, “Beau zborul unei păseri”, “Iarbă arde sub privirile roșii ale macilor” , “Aură mea se strică-n plâns”etc. Nu la fel de surprinzătoare, dar la fel de plăcute sunt recitirile de versuri lirico-epico-parabolice, ale preotului DUMITRU ICHIM (Ontario, Kitchener/CANADA): “Atât de singur era Iov,/uitat de toți, sub un salcâm,/dar într-o seară/paianjenul, prietenul de sus, /pe-un
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
și al diavolului), pe când coșmarul cardinalului îl reprezintă persoana lui Iisus Hristos. În imaginea sublimă cu referiri apocaliptice întâlnim deznodământul destinelor pământești ale omului. Unul din exegeții operei dostoievskiene, Rozanov, trimite la un final apoteotic al Legendei - în ea „ este plânsul lui (al omului) amar, când, pierzându-și inocența și fiind părăsit de Dumnezeu, omul a înțeles deodată că de acum este singur cu slăbiciunea sa, cu păcatul său, cu lupta luminii și întunericului în sufletul său.”( 15) 2. Despre sensurile
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
de 2 bani, despre enigmă? Despre Julian? Ce știi tu? Ieși imediat afară din casa mea, imbecilule, până nu chem poliția...", a răcnit la el, apoi s-a închis pe dinăuntru cu zăvorul și a izbucnit într-o criză de plâns. Nu mai voia să doarmă, de teama de a nu mai avea coșmaruri. Nu mai voia să iasă pe stradă, ca să nu fie recunoscută. Nu mai voia să facă dragoste, pentru a nu mai auzi din nou astfel de cuvinte
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
De marți dimineața, fratele meu a început să postească, s-a dus chiar și la biserică. “O fac numai de hatârul dumitale, mamă, ca să te luminezi și să fii cu inima împăcată”, a zis el. Pe mama a podidit-o plânsul, plângea săraca și de bucurie, dar și de mare foc: Se vede că i-or fi zilele numărate, prea s-a schimbat așa deodată”, se gândea ea. Markel însă n-a apucat să bată prea mult pragul bisericii, a căzut
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
spus lu’ Zbârț după atâta timp, că șî asta - n-a avut de lucru, nu putea tace hă- luia din gură? - Șî tale de ce i l-ai dat? - Da’, ce, vreai să mă bat cu iel? Atunci am izbucnit în plâns... Mi-am revenit însă repede, am aruncat cât colo telteul cu buruian și am luat-o la fugă pe drum în sus. - Un’te duci, bă, primitule? - a apucat să-mi strige taică-meu în urma mea, dar n-a mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
vremurilor. Partea mai proastă este că există un mare sâmbure de adevăr în toată această exagerare voită, care sper ca măcar pe unii dintre dumneavoastră să-i fi amuzat. De fapt, ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Mărturisesc că ideea acestei nuvele mi-a venit confruntându-mă cu o realitate cruntă, în care am constatat că în unele librării multe scrieri celebre fie nu se găsesc fie se găsesc doar ultimele exemplare, ceea ce am interpretat nu ca
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
ucis descărcând un cartuș întreg în el!! Acum ești mulțumit?". M-am albit complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este, nu trebuie să ne mai vedem vreodată...", am încheiat precipitat și m-am făcut nevăzut. * "Deborah... Știi ce-i mai rămâne unui om a cărui viață întreagă a fost distrusă? Care și-a văzut năruite visurile cele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia, apoi mi-am îngropat față în țărâna asfaltului, cutremurându-mă de plâns. * Au trecut zile reci, înfiorătoare. Depășisem demult pragul durerii, încercând în zadar să înțeleg de ce se întâmplase ceea ce se întâmplase. De ce moartea atât de atroce s-a abătut asupra uneia dintre puținele ființe capabile să se înalte cu mult deasupra
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
bolta Înalt deasupra lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus Proiectată pe dealuri Un dor al nimănui Și venea din adâncuri Nesfârșit ca un plâns Cornul cel melancolic Aprinzând lumea-n slăvi Cum se vedea un fulger Arzând în veci pe zare Și se vedeau schelete De cai lucind pe munți Și iar apărea fiara Fosforică și sfântă Și se lumina marea De-atâtea suferinți
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
spunând că pe ea o cheamă Ana. La următorul a început să plângă, în timp ce fața îi râdea de bucurie. Când a ajuns la un coleg de lângă mine s-a aplecat și i-a sărutat picioarele, neputând să se oprească din plâns. - De ce plângi măicuță? - A întrebat-o el mirat, încercând să o ridice de la picioarele lui, jenat de această situație. - De fericire, dragul mamii, că aștept de ani buni să văd pe străzile noastre venind români. Spuneți-mi cum mai arată
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]