31,059 matches
-
un C.V. impresionant și o amplă galerie foto. Dacă autoportretul pe care Oravițan și-l face aici, ușor voluntarist și presărat din loc în loc cu pusee acute de narcisism, poate fi discutat, sau chiar este discutabil, calitatea albumului ca obiect plastic, ca operă tipografică și ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin creația, cărților de poezie, bibliofile în esență, dar fără acea latură inhibantă
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
de lemn nu mai este decât un pas! Mă intrigă, însă, un lucru: de ce anume n-a reacționat oare dl. Cristoiu atunci când a fost terfelit cu adevărat de corifeii "României Mari", care i-au atașat nemuritoarea poreclă "Ardei Umplut"? Sau plastica etichetă "scroafa de Cristoiu"? Atunci nu era preocupat dl. Cristoiu de propria imagine? Atunci nu-l obseda noțiunea de "jignire prin presă"? Mister. Nu am decât o explicație: dl. Cristoiu era, probabil, prea ocupat să exploreze el însuși sferele "expresiilor
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
mărfuri rare, avînd de trecut doar peste rezistența prea puțin convingătoare a unei vînzătoare nurlii. Instrumentul liric este evocarea detașată, circumspectă, care, fără a evita conținutul viu, libidinal al subiectului, îl îndepărtează cu finețe printr-un trucaj imagistic al contrastelor plastice: "Au plesnit sutiene/ s-au rupt jartiere, numai domnișoara Melania urcată pe masă/ trăgea cît putea catifelele chinezești dintre cizmele și bocancii/ dintre picioarele și spinările asudate. Sînul ei tînăr/ buzele ei spunîndu-le tuturor cu blîndețe/ gata, destul, e de-
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video" filmează o pasare moartă, o femeie înghețată, fără adăpost, o pungă albă de plastic, umflată de vînt, "dansînd pentru tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate fi citit
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
substanța acesteia și o recuperează în toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-un procentaj aproape absolut, cu excepția unor deteriorări accidentale sau a
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind tocmai din acest loc, de la aceste elemente, devine posibil saltul mai departe, într-un alt nivel al expoziției, legat și el de aceeași experiență
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
Velescu, Mariana Vida și alții) au mai amintit, din cînd în cînd, că în spațiile Palatului Regal funcționează, totuși, un muzeu. Și încă unul Național. În rest, performanțele instituției sunt legate strict de promovarea artei contemporane, alături de galeriile Uniunii Artiștilor Plastici, de Oficiul Național pentru Expoziții, de galeriile Parlamentului și de cele particulare. Secția de artă contemporană a muzeului, condusă de Ruxandra Balaci, a avut, în această perioadă, acțiunea cea mai consecventă în timp și cea mai coerentă ca proiect teoretic
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
Pavel Șușară Apărută abrupt, schimbarea de regim din România a găsit arta plastică într-o situație de supreviețuire. Această supraviețuire avea loc, însă, în condițiile unui climat general de o extremă ostilitate și ale unei amenințări directe venite din partea amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul Național Cîntarea
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
însăși, către fiecare membru în parte și chiar către publicul larg care se obișnuise deja să descifreze în această zonă începutul unor promisiuni. în condițiile unei asemenea decomprimări ideologice și ale unei reale și abrupte libertăți de manifestare, Uniunea Artiștilor Plastici și-a proclamat insurgent identitatea atît prin debarcarea pictorului de curte Viorel Mărginean din funcția de președinte, cît și prin ieșirea nițel țîfnoasă și ostentativă din schemele Ministerului Culturii, în fruntea căruia nu se mai găsea, de această dată, Suzănica
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
dată, Suzănica Gîdea, ci Andrei Pleșu, unul dintre cei mai legitimi membri ai U.A.P. și unul dintre cei mai importanți intelectuali ai României. Pînă la un punct, între noul statut al Uniunii și manifestarea publică și profesională a artiștilor plastici nu a fost nici un fel de clivaj. Atît Uniunea cît și artiștii trăiau în aceeași euforie, se raportau solidar la același patrimoniu, visau în comun spații, ateliere, achiziții, expoziții în străinătate, materiale bune și tot ceea ce, prin funcțiile lui temeinic
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
Uniunea a mers în cea mai confortabilă dintre direcțiile posibile: din punct de vedere organizatoric, spre un fel de sindicalizare cu vădite nostalgii autoritariste, iar din punct de vedere managerial spre consumul resurselor și spre erodarea patrimoniului. Cum Uniunea Artiștilor Plastici era, și continuă să fie încă, puternic centralizată, cu filiale subordonate din punct de vedere juridic și administrativ, au apărut repede conflicte între centru și filiale, notoriu fiind cel dintre centru și o parte a artiștilor ardeleni care s-au
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
taxe, iar, pe de altă parte, cu mult mai grav, numeroase spații folosite ca ateliere, făcînd parte din categoria imobilelor naționalizate, au început să fie revendicate de către proprietari. Dar în afara acestor dificultăți concrete, de natură administrativă și economică, Uniunea Artiștilor Plastici a trăit permanent, după 1990, cu frustrarea pierderii autorității publice, a eșuării într-o condiție periferică, a incapacității obiective de a mai influența vreo decizie, inclusiv în ceea ce privește categoria profesională reprezentată. Într-o asemenea situație complicată și aproape insolubilă, au început
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
pe care întîmplarea i-a așezat în anumite locuri și care au aflat că există artă și artiști doar cu prilejul primirii acestor ipocrite însemne de prietenie și de gratitudine. Ca nici o altă uniune de creație din România, Uniunea Artiștilor Plastici a fost simultan sau succesiv monarhistă și prezidențială, pedeseristă și țărănistă, social-democrată și liberală, curtenitoare în aceeași măsură și față de importante figuri diplomatice străine acreditate în România și față de Dinu Săraru. Dacă din punctul de vedere al relațiilor publice și
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
câteva fragmente din filmul artistic Un bulgăre de humă de Nicolae Mărgineanu (1989), scenariul Nicolae Mărgineanu și Mircea Radu Iacoban. Îmi reține atenția o umbră chinezească din profil a lui Eminescu (Adrian Pintea) în penumbra unei încăperi, de o frumusețe plastică. Mai există, după știința mea, un film din 1914 al lui Octav Minar, intitulat Eminescu, Veronica, Creangă, precum și Eminescu (1990), al lui Anatol Codru (Republica Moldova); Dumnezeirea lui Eminescu (1995) și Obârșia lui Eminescu (1996), semnate ambele de Grid Modorcea; filmul
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vietii însăși. Iar în această diversitate a manifestărilor, a experiențelor nemijlocite și a actelor simbolice, un loc privilegiat, evident, în afară componenței literar-narative, îl are vizualitatea sau, mai exact, arta plastică. Încetul cu încetul, la început ezitant că selecție și timid că acțiune, apoi din ce in ce mai sigur și mai decis, Muzeul Literaturii... și-a adăugat și calitatea de galerie de artă în sensul cel mai exact al cuvîntului. Zeci de artiști români
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
rafinamentul lui Uve Kampf și de la industria mistico-mercantilă a soților Zidaru și pînă la spiritul protestatar și la expresia neconvenționala ale lui Marcel Bunea. Un singur lucru nu se făcuse încă pînă de curînd: asocierea directă a literaturii cu arta plastică, manifestarea lor simultană și izomofă în același registru optico-narativ, dincolo de coabitarea lor firească și de convergență lor profundă. O prima tentativă în acest sens, expunerea picturii semnate de Carmen Oprișan și a unor file de manuscris ale lui Valentin Iacob
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de comunicare cu grafia anosta a unor manuscrise ostentative, irelevante obiectual, nesemnificative în fond și lipsite de orice mitologie substitutivă. Deliberat sau nu, această experiență nu a mai fost repetată, deși ea nu este compromisă în esență, iar legătură imagine plastică - text literar a revenit în spațiul Muzeului... sub o formă mai puțin ostentativa, dar mult mai spectaculoasă și mai profundă: comunicarea în spirit a celor două limbaje, solidaritatea lor în absolut, dincolo de orice sofism optic și de orice regie superficială
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
maghiar, sculptorul este de origine armeana, fiind născut chiar în capitala Armeniei, la Erevan, în 1963. Așadar, civilizația în care el s-a format este, din punct de vedere teologic, una monofizita, iar din punct de vedere artistic, al expresiei plastice, una austera, codificata, schematica. Apărut în climatul religios al Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
și cu alte forme de adaptări. Dar daca în spațiul ortodox mai există un minimal reper corporal, în cel monofizit el este complet sublimat. Privită în această perspectivă, sculptură lui Yenghibarian este una radical acorporală ca masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și de o mare autenticitate în ansamblul gîndirii sale artistice (și nu numai), Mamikon Yengibarian vorbește într-o
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
1967, într-o piață din Arad, primul meu costum de blue-jeans. Și nici că, ani în șir, am purtat cămăși introduse în România prin contrabandă cu vecinii de pește Dunăre. Și tot de la ei veneau și "rolling"-urile de material plastic, viu colorate, ce ne făceau să ne simțim egalii Beatles-ilor și ai altor rocker-i anglo-saxoni. După cum, firește, rămân definitiv atașat de prietenul meu Milan, al cărui rafinament muzical și gust artistic le invidiez de vreo treizeci de ani fără
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
Ruxandra Cesereanu Nici o altă breaslă artistică nu se ceartă într-atît precum scriitorii. Deși despre artiștii plastici se spune că sînt la fel de orgolioși sau pătimași, totuși, nefiind niște virtuozi ai condeiului, ei nu au posibilitatea să se înfrunte în cuvinte scrise. Muzicienii, pare-se, trăiesc în sfere ceva mai înalte: chiar dacă și aici există rivalități, ei sublimează
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează incomensurabila întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care să-și exerseze observația și să-și ordoneze formele, o plasează pe artistă în vecinătatea creatorilor de arhitecturi
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
exploatînd într-o formulă mai complicată latentele materialului și energiile formale stocate în propria lui substanță, se găsesc lucrările lui Vlad Ciobanu și Ionel Cojocariu. Vlad Ciobanu realizează o formă preponderent opaca și cu o verticalitate puternică, în care expresivitatea plastică și aspirația spirituală sînt la fel de ferme, iar Cojocariu una a dialogului interior/exterior și a tensiunilor dintre volumul calm și detaliul imprevizibil. De figurativ se apropie Titi Ceară, cu o propunere vag zoomorfa, si Laurențiu Mogosanu cu o structură antropomorfa
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
am facut un lucru grav, dar erau convinși că este ceva pasager. Pînă cînd voi începe activitatea de inginer. Eu prindeam însă, din ce in ce mai tare, gust de teatru. Mă interesam. Alergăm la spectacole, la tot felul de conferințe literare, de arte plastice, la expoziții, la cenacluri literare. L-am cunoscut pe Toni Gheorghiu, scenograful care a debutat cu mine, mai tîrziu, pe Ruxandra Oteteleseanu, care era o femeie cu totul remarcabilă, știa o mulțime de limbi străine, avea patru-cinci licențe, era un
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]