1,904 matches
-
pian, să-l fi auzit pe canarul pe care-l aveam atunci: se dezlănțuia și cu cât lovea ea mai abitir în clape, cu atât mai tare cânta și el, și cânta... Cred că de-asta a și murit, a plesnit... — Până și animalele domestice se molipsesc de viciile noastre! - adăugă unchiul -. Am smuls până și animalele care conviețuiesc cu noi din sfânta lor stare naturală! Oh, omenirea, omenirea! — Și ai avut mult de așteptat, don Augusto? - întrebă mătușa. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eforturi, nu poate face față poverii și-și epuizează nu prostia proprie, ci propria inteligență și propria viață, atunci se sinucide. I se întâmplă ce i s-a întâmplat broaștei din fabulă care-a vrut să devină bou și a plesnit. Așa trebuie să plesnească și ei. Nu de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar că eu, ca fiu al tău fantastic sau imaginativ, îi îndrăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
față poverii și-și epuizează nu prostia proprie, ci propria inteligență și propria viață, atunci se sinucide. I se întâmplă ce i s-a întâmplat broaștei din fabulă care-a vrut să devină bou și a plesnit. Așa trebuie să plesnească și ei. Nu de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar că eu, ca fiu al tău fantastic sau imaginativ, îi îndrăgesc mult pe toți paradoxiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor până când ar plesni. Nu găsesc altceva de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă de ei înșiși. Cine știe să se organizeze pe sine nu cere organizarea disciplinară impusă din exterior. Noi, cei care credem în miracolele hazardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
are alt gust, mâncărurile sunt mai variate, culorile sunt mai vii, mai curate, luminile, mai multe și mai strălucitoare, clădirile - mai armonioase. Nici o diferență de calitate umană sau de intelect! Și exact cu SENZORIALUL s-a trezit Occidentul să mă plesnească, în dimineața aceea, la Paris... Câteva zile mai târziu m-a invitat la masă Jean-Michel Hoc, unul dintre directorii de la CNRS. Eram dintr-o țară exotică, vorbeam franțuzește și englezește și, culmea, îl citisem pe Piaget. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Ceaușescu și-au tras un pumn cu mânie proletară biroului primului-secretar? Mai târziu, poate, a venit femeia de serviciu și i-a rugat să nu mai arunce țigările pe covor, și ei au zis că „ai grijă că te plesnim, mama ta de nomenclaturistă!”. Nu, nu, nu-i bine! Reprimăm totul și spunem: „În aceea zi, eu, împreună cu alți câțiva colegi revoluționari, am ocupat sediul puterii locale și am înființat primul comitet revoluționar de salvare națională”. Mihaela, draga mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să funcționăm, ne produce o erecție în plus, de aceea povestea s-a perpetuat secole, milenii. Ca să întărim chestia asta, din când în când ne-am arătat mușchii, singura diferență „naturală” de forță, am mai făcut un război, am mai plesnit o femeie peste gură, eei, ca bărbații. Numai că acum majoritatea muncilor nu mai necesită mușchi, nici rezistență fizică specială. Într-o economie digitalizată, cum o numesc americanii, performanțele nu mai depind de mușchi sau rezistență, ci de cunoștințe, commitment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am acceptat să mergem. Nu am să uit niciodată cum își mușca Adrian buzele să nu îi plesnească de râs văzând gradul până la care a trebuit să cedez moral din respect pentru multiculturalism. Am urcat scările la intrare. La capătul lor ne aștepta ceremonios ambasadorul, care l-a îmbrățișat frățește pe Adrian (fratele lui, bărbatul). Eu am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă gândesc, în timp ce împing ușa clădirii din anii ’30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu-mi vine să cred. Nu. Nu se poate. Săptămâna trecută a fost înregistrată o cerere de împrumut de către o companie pe nume BLLC Holdings. Moment în care clientul nostru a fost trimis instantaneu pe lista creditorilor. Simt că-mi plesnesc creierii. Asta nu e bine deloc. Nu e bine deloc. Va trebui să vorbesc rapid cu cineva. Trebuie să fac ceva cât mai repede, înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
semn. Vino aici, spune săritoare. Unde vrei să ajungi, la Gloucester ? La gara mare ? Gândul de a mă urca în autobuz mă face să vărs. Nu vreau să merg nicăieri cu autobuzul. Nu vreau decât un analgezic. Simt că-mi plesnește capul. — Ăă... nu, mulțumesc. Rămân aici, mulțumesc. Îi zâmbesc cât de convingătoare pot și, înainte să apuce să mai zică altceva, pornesc pe drum, îndepărtându-mă de autobuz. Habar n-am unde mă aflu. N-am nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu pot. Ridic tonul, supărată. Nu sunt în stare să dau ochii cu lumea. — Samantha, vino-ți în fire ! — Nu pot s-o fac ! Nu pot ! Am nevoie de timp... — Saman... Îmi pliez telefonul, închizându-l. Mă simt slăbită. Îmi plesnește capul. Trebuie să beau niște apă. Dar la pub nu pare să fie deschis, și nu văd nici un magazin. Îmi târșâi picioarele pe șosea până când ajung la doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine, răbdare, dar că aici e nevoie de o curățenie serioasă și de o ordine făcută ca lumea, nu e nici o îndoială, Pot să am o idee, întrebă Marta, îmi dați voie să am o idee, Ai avut-o, o să plesnești dacă nu-i dai drumul, bombăni tatăl, Ce idee, întrebă Marçal, În dimineața asta lutul se odihnește, să punem toate astea în condiții decente, și, cum dragul meu tată nu vrea să mă obosesc lucrând, eu voi da ordinele. Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tu câte ceva? zice cu un zâmbet până la urechi și deschide ușa de la șifonier. Și începem să țipăm amândouă. E ca o explozie. Doar că, în loc bombă, explodează hainele. Nu știu ce s‑a întâmplat. Nu știu ce am greșit. Însă una dintre pungi a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
următorul. Știu că par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă regulatorul supraîncarcă și arde din ele, suntem obligați să mergem înăuntru și să le găsim pe cele care au plesnit. (Cu un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o noapte, s-a tot foit, dar dimineața a zis scurt: DA. S-au mutat din București, dar vin uneori, am să transmit mesajul, pac pac, uite-așa. Avea dreptate tov. Gică Teodosiu, primăvara la munte te prinde și te plesnește, să n-o mai uiți. Bine că n-a așteptat luna mai, când copita de aur a lunii are altă cadență și spinul ei se înfige adânc, nu-l mai poți scoate. Bine că ai lichidat repede vacanța, profesore, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a comunicat că telefonul nu e defect, nici pe alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-s, din sân...ba!” La femei ca la aprozar Corectă, n-am nimic de spus, La plată m-a-ntrebat pierdută: „Să fie și ceva în plus La domnul, că n-am rest la sută?!” Hărțuită sexual E drept că l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
picioarelor ca și cum ți-ar fi teamă să nu provoci un cutremur... Te simt când îmi cânți până noaptea târziu cântece de dragoste, fără să faci zgomot, exact ca un ventriloc și le aud. Uneori mi-e teamă că o să-ți plesnească abdomenul, să nu ți se înnăbuse din fașă, sentimentele . Aș vrea ca într-o zi să am puterea sa îndrăznesc, să-ți spun tare, răspicat: “iubește-mă, fără opreliști”! Dorința mea să se întoarcă la tine, ca un ecou, atârnată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cele patru puncte cardinale, alungată de foșnetul discret al gândului... Vino! Vino, îmbrățișeză-mă iubite, sărută-mă, voi fi din nou a ta! Ca pe-un copac cu ramuri dezmorțite, prinde-mă de mijloc, strâns, ca într-o za! Auzi cum plesnesc mugurii pe ramuri și freamată natura-n zori de zi iar pescărușii ce poposesc pe țărmuri, își cântă zboru’-n alb în do, re, mi? Vino, să trecem pragul primăverii! Ia-mă de mână și în pas de-avânt, să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu plescăitul, încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o continuă ceartă. Cred că doar Rebecca e cea care ar trebui să apară la serviciu în cizme de cauciuc și plesnind din bici, a strigat Barney din celălalt capăt al încăperii. Ar trebui să trecem asta în fișa postului ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sincer. Își încurcă degetele printre ale mele.) Altceva? — Nimeni nu trebuie să știe, în caz că nu iese nimic. —O, ce bine! Mi-e cam jenă să fiu cu tine - știi, eu de obicei am alte standarde, mult mai exigente... —Finn! (Îl plesnesc din nou, deși nu știu de ce mă mai deranjez, de vreme ce lui, evident, îi face plăcere.) —Altceva? zice, acum cu gura până la urechi. Trebuie să fim sinceri unul cu altul - dacă simțim că nu merge, spunem de la obraz - și nu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]