KorAP: Find »[drukola/base=pocni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...71 >

1,760 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

și Ellis Loew? Karen nici nu clipi. — O să se mărite cu el. Părinții mei vor trece cu vederea faptul că e evreu, pentru că e ambițios și e republican. El o să tolereze scenele făcute de Joanie În public și o s-o pocnească În particular. Iar copiii lor or să fie varză. Jack rîse. — Hai să dansăm. Dar să nu rămîi cu gura căscată la vedete, c-o să zică lumea că ești o țărancă. Intrară braț la braț. Karen pătrunse În sală cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
motocicletele ambalau, camioanele cu carne erau oprite de mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre el cu Întrebări. Se văzu Împins de pe trotuar și țintuit de o mașină de patrulare. Blițurile se puseră să pocnească. Se Întoarse, ca să nu i se vadă vînătăile. Fu prins de niște mîini puternice. — Du-te acasă, flăcău. Am primit ordin să preiau conducerea aici. CAPITOLUL 17 Primul apel general pe tot deaprtamentul din istoria poliției. Toți detectivii din centrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
treaba c-ai trecut pe la școala de corecție și știi că sînt polițistul drăguț, care Încearcă să te facă să vorbești. Nemernicul de Tyrone... cît pe ce să-l cred! Probabil că mi-au sărit niște siguranțe după ce m-a pocnit Denton. Cum am putut să mă las dus de nas...? — Zi, omule, ce vrei să spui? — Nimic, Ray. Hai să schimbăm subiectul. Ce ai făcut cu puștile? Coates Își frecă gîtul cu mîini tremurînde. — Care puști? Ed se aplecă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
caci pe tine, amice. Știi că te paște camera de gazare de la chestia asta și nici măcar nu m-ai Întrebat despre ce e vorba. Ray, ai o pancartă atîrnată de gît și pe ea scrie „Vinovat“. Coates Începu să-și pocnească degetele. Ochiul lui teafăr Îl săgetă cu ură. Ed Închise comunicația audio. — Ray, hai să schimbăm subiectul. Ce zici de baseball, lăbarule? — Nu, hai să vorbim despre păsărici. Ți-ai tras-o aseară sau ți-ai dat cu parfum pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
de clienți. O privire Înspre culoarul Îndepărtat - sînge și creieri pe pereți. AMORTIZOR. OM DE PAZĂ ÎN SPATE. Jack Îi Împușcă pe bandiți În spinare. Petievich strigă. Pași la ușa din spate. Jack trase orbește și Începu urmărirea. Deasupra lui pocniră niște sticle: gloanțe trase prin amortizor, la nimereală, fără zgomot - doar niște pocnete Înfundate. Mai Încolo, pe culoar, doi bețivi morți și o ușă Închizîndu-se. Petievich trase și spulberă ușa. Un bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
sînt omul tău. Patchett zîmbi. Jack zîmbi. O ultimă Încercare Înainte să scoată pistolul: — Pierce, Nite Owl Înseamnă porno și heroină - afacerile tale. Vrei s-o-ncasezi pentru asta? Patchett scoase un pistol și Îl Împușcă de trei ori. Gloanțele pocniră sec - un amortizor distruseră dispozitivul de Înregistrare și ricoșară din vestă. Alte trei gloanțe: două În vestă, unul aiurea. Jack fu Împins de recul Într-o masă, se redresă și ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

să le spună celor din jur să oprească tărăboiul îngrozitor ce îi spărgea timpanele, aproape făcând-o să uite de durerea ei răspândită în tot trupul, dar nu era în stare decât să-și miște degetele, ca și cum le-ar fi pocnit, și toate zgomotele au încetat brusc și nu se auzea decât zumzetul egal al unor aparate, probabil la capul ei și poate legate de ea, și s-a văzut din nou în șirul de încăperi, atrasă de acea forță uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cu struguri necopți, câmpuri secerate, sate ce coborau în întunericul nopții, între care trenul își deschidea drum în mare viteză, nici măcar urmărind cu mintea depărtarea de țărm, ci în măsura în care dopurile de liniște ce-i astupaseră urechile în ultimele trei zile pocneau pe rând și deslușea dintr-odată zgomote ce fuseseră și până atunci prezente, fără ca el să le audă, până când lumea a fost iarăși ceea ce fusese, cu terorizantul gând că tot ceea ce lăsase va găsi intact la întoarcere ori și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei stafidite când se încumetă să o viziteze, aducându-i fructe ce nu-i mai sunt de folos, pocnindu-și palmele și minunându-se cât de bine arată, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă moartă sau nemișcată pur și simplu, prefăcându-se încântate și grăbindu-se să plece, nu să prindă autobuzul, cum spun, ci pentru că le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mereu mai încordat, dar n-a mai văzut nimic în întunericul brusc ivit de cealaltă parte a geamului, încât i-au trebuit multe minute nu numai să poată ieși din ascunzătoarea sa, ci și să iasă fără zgomot; urechile îi pocneau de încordare și i se părea că până și respirația lui e auzită de toată lumea și-l va face de râs. La câteva zile după aceea, când a vrut să-și reia pânda, ziarele din geam fuseseră înlocuite cu hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
asta. De nu știu câte ori pe zi. N-am mai răbdat. Într-o zi i-am spus: atunci cară-te la maică-ta, să-ți facă ea ce e bine și să te îngrijească și să-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și eu și atunci m-a bătut. Nu mai mișcam, paralizată de-a dreptul, violența și amenințările mă paralizează pur și simplu, simțeam doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și alunecarea picioarelor ei extraordinare îl tulbura, dar se simțea bine. Golul acela cu gust amar-sălciu-piperat-grețos se căsca iarăși în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine. M-am uitat la el câteva secunde și am simțit că prinde contur o altă amintire. — Știu cine e, am spus arătând spre el și pocnind din deget. Este... cum îl cheamă... președintele Irakului... — Michael, toată lumea îl cunoaște. E Saddam Hussein. — Exact, Saddam. Apoi, înainte de a închide televizorul, am întrebat: Cine era băiețelul? Cel pe care încerca să-l îmbrățișeze? — Nu te-ai uitat la știri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să-l acuze pe unchiul Lawrence că și-a ucis fratele! L-a atacat fizic în hol când cobora la masă: a încercat să-l pocnească în cap cu o crosă de croquet. Se pare că era cam a șasea oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

răspunse: CÎnd eram mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare care-o străbătea, și brusc, o apucă o dorință năvalnică să galopeze ușor pe scara de incendiu. Îmi botezasem calul Fleet. Era foarte iute și musculos. Trase din țigară și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
faci, Howard? — Bine, Viv. Facem și noi ce putem. Ce zici de vremea asta? Ascultă-mă pe mine... Lui Howard nu-i tăcea niciodată gura. Și cei doi băieți erau la fel. Aveau să-i arate diverse lucruri: puști care pocneau - puseră dopuri și traseră. Tatăl ei urmărea cuvintele de pe buzele tuturor, Încuviințînd, zîmbind, mișcîndu-și ușor buzele, pentru că era surd de-a binelea. Bebelușul se zbătea În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se apropie, tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ce zici? Ai ceva de făcut diseară? — Diseară? zise Duncan. — Vrei să vii? Soru-sa-ți ia piuitul, pe bune. Ce gen Îți place? Cunosc o groază de fete. Mari, mici. Ți-aș putea aranja o trampă cît ai zice pește! Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi Încîntată să vă explice Întreaga procedură. Dar asta păru să-i stîrnească și mai mult interesul. — Colega dumneavoastră, zise el, de parcă s-ar fi agățat de cuvînt, și urmărindu-i direcția privirii, chiar ridicîndu-și și schimbîndu-și direcția capului și pocnindu-și limba de buza inferioară, gînditor. Presupun că acum colega dumneavoastră nu-i disponibilă? — Regret, dar avem pauză de prînz acum, spuse Helen cu fermitate. — Da, desigur. Ați mai spus asta. Ce păcat, zise el pe un ton imprecis. Privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița, iar Patridge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga frigul și mizeria. Gheața ne transformă pe toți În băieți, nu-i așa? Lacul de-acasă, cînd eram copil, Îngheța uneori. Era mai mare ca ăsta. Sau mie mi se părea mai mare atunci. Tommy, Gerald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
le-am spus. Probabil că el nu-l auzise clar, pentru că se Întorsese În timp ce el vorbea, coborîndu-și capul Între umeri, căutînd-o pe Viv s-o ia de braț. Cu zece minute În urmă, Duncan fusese pe punctul de a-l pocni, acum stătea cu șoldul proptit În masă, urmărindu-i cum Își fac loc prin mulțimea de vizitatori, nedorind să părăsească Încăperea Înainte ca ei să plece, ca nu cumva taică-său să Întoarcă privirea și să nu-l găsească acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o făcuse cu zile În urmă. Era tulbure și plină de fire de păr - aspre, ondulate, chiar mai rușinoasă decît lenjeria de corp, așa că Duncan, văzînd-o, Întoarse capul, strîngîndu-și pumnii. Dacă taică-său ar fi fost acolo, l-ar fi pocnit. — Porcul! spuse el. — Oricum, e suficientă, zise Alec nesigur. Cum o să facem, totuși? Nu ne putem băga amîndoi deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt? GÎndul de-aș băga fața În apa aia murdară, În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să vomite. Nu vreau, zise el. — Ei bine, nici eu nu prea țin, răspunse Alec. Uite ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-o facem cu gaz, și să riscăm. — Vrei? — Da. — Bine. Sau... Hopa, am găsit! Alec pocni din degete. Să ne spînzurăm! Ideea era aproape o ușurare. Lui Duncan nu-i mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]