2,516 matches
-
ajungând în posturi înalte: prefect de Caliacra, iar în final, decan al baroului constănțean. Încă elev la Pitești, G. a scos împreună cu colegul și prietenul său Ion Minulescu o foaie literară, „Luceafărul”, suspendată după o lună de directorul liceului. Viitorul poet se va apropia de cenaclul macedonskian, colaborând la „Literatorul”, apoi de gruparea simbolistă a revistei „Vieața nouă”, la care va publica numeroase versuri între 1905 și 1918. Numele său mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
XXI (2005) și România Înghesuită. Ipostaze ale ghetoizării În comunism și postcomunism (2006). A coordonat volumele T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți (2006) și Comunism și represiune În România. Istoria tematică a unui fratricid național (2006). Este, de asemenea, poetă (a publicat șase volume, Între care Oceanul Schizoidian - 1998, Femeia-cruciat - 1999, Veneția cu vene violete - 2002, Kore-Persefona - 2004) și prozatoare (cinci volume publicate, Între care Tricephalos - 2002, Nebulon - 2005, Nașterea dorințelor lichide - 2007). Sanda Cordoș, absolventă a Facultății de Filologie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
DUMITRESCU, Mariana (27.VIII.1924, București - 4.IV.1967, București), poetă și traducătoare. Este fiica Eufrosinei (n. Ștefan) și a lui Nicolae Șerban, funcționar. A absolvit Liceul „Regina Maria” din București, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946) și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică (1947). După
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
Studiată astfel, poezia lui Beniuc își evidențiază fondul constant de imagini și „fluctuațiile de expresivitate”, „viața lirică a motivelor” și momentele de „recul poetic” de-a lungul a patru decenii de istorie (1930-1970). F. realizează, de asemenea, ediții din scrierile poeților tineri ardeleni afirmați după 1930: Ion Moldoveanu, George Popa, Dimitrie Danciu, George A. Petre, Octavian Șireagu ș.a. Studiile introductive la aceste ediții, împreună cu alte câteva comentarii cu privire la Goga, Rebreanu, Blaga, formează sumarul volumului Întâlniri... După această carte-bilanț și după stagiul
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
a concepțiunei wagneriene”), Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare (conferențiarul susține principiul armoniei interne, adică ritmul, pentru care, crede el, Eminescu avea o ureche detestabilă). În Decadență?, tot Densusianu arată că în mod greșit termenul „decadent” se aplică poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
FÂNTÂNERU, Constantin (1.I.1907, Budișteni, j. Argeș - 21.III.1975, Ștefănești, j. Argeș), prozator, poet și critic literar. Este al șaselea dintre cei nouă copii ai Zoei (n. Cârstoiu) și ai lui Costache Fântâneru, țărani. Începe școala primară în satul natal, dar o întrerupe o vreme, fiind rănit la picior de o grenadă în toamna
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
tradiționale (de la balada romantică la sonetul-frază unică și la sonetul „vers de vers”), hermetizând sensurile viziunilor poetice sub strălucirea metaforelor baroce, riguros, sever în arhitectura de ansamblu a poemului și risipitor de metafore încastrate în ansamblul simbolic, poeta doctus și poeta laureatus, D. îngemănează conștiința lucidă a actului artistic cu o imaginație vizionară prin care depășește ca amploare pe toți contemporanii săi. El face parte din familia puțin numeroasă a poeților pentru care inspirația nu este de natură emoțională, ci intelectuală
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, Irina (12.VI.1929, Oradea), poetă, eseistă și traducătoare. Este fiica Mariei Mavrodin (n. Popescu), medic, și a lui Anastase Mavrodin, profesor. Înscrisă mai întâi la un liceu de fete, apoi la Liceul „Unirea” din Focșani, termină aici studiile secundare în 1949, când dă examen de
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
MIHĂESCU, Valentin F. (26.XI.1947, București), critic literar și poet. Este fiul Ștefaniei (n. Brosan) și al lui Zoltan Feuerstein, inginer constructor. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1974), a funcționat ca profesor de română și franceză la Fetești (1974-1977). Debutează în „Luceafărul” (1975), cu un eseu
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
din Ana în Veronica. A fost bursieră a Școlii Centrale de Fete din Iași, pe care a absolvit-o în 1863. În anul următor se căsătorește cu profesorul universitar Ștefan Micle. Din această căsătorie s-au născut două fete: Virginia, poetă, căsătorită cu Eduard Gruber, și Valeria, care va deveni o apreciată cântăreață de operă, sub pseudonimul artistic Nilda. În 1874, la Iași, îl reîntâlnește pe Mihai Eminescu, pe care îl cunoscuse cu doi ani înainte la Viena și de care
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
MIHĂILĂ, Ecaterina (1.I.1942, Roman), teoretician literar și poetă. Este fiica Eleonorei (n. Mocanu) și a lui Ioan Ioniță, ofițer. Urmează Liceul „Otilia Cazimir” din Roman, absolvit în 1959, și între 1962 și 1967 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind apoi cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
, Ștefan Ion (16.III.1947, Costeștii din Vale, j. Dâmbovița), critic literar și poet. Este fiul Mariei (n. Dumitru) și al lui Ion Constantin Verusi, muncitor. Urmează școala primară la Tomșani (1954-1958), școala generală la Costeștii din Vale (1958-1961), Liceul „Nicolae Grigorescu” la Titu (1961-1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
Partidului Muncitoresc Român, Eugen Simion glosează în mai multe numere (începând cu 46/1960) Despre tipologia „Scrinului negru”; la rubrica „Tineri poeți” Matei Călinescu îl prezintă pe Nichita Stănescu, despre care afirmă că este „unul dintre cei mai talentați tineri poeți” (39/1960), iar Paul Georgescu face o cronică elogioasă la placheta aceluiași Nichita Stănescu, Sensul iubirii (3/1961) etc. Mihail Petroveanu constată imediat pericolul întâlnirii dintre cele două concepte puse în discuție, fără să bănuiască însă imposibilitatea concilierii lor. Ion
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
câțiva psalmi în românește -, tatăl lui H. era jurat în senatul Caransebeșului și rector al școlii calvine din oraș, unde fiul învață din 1651. H. urmează liceul reformat din Sibiu (1661-1664), împrietenindu-se aici cu Valentin Franck von Franckenstein, viitorul poet. Din toamna lui 1664 se află la Colegiul academic reformat din Aiud. Pregătirea dobândită îl recomandă pentru un rol important în învățământul protestant din Ardeal. Între 1667 și 1669 va fi rector al Colegiului din Orăștie. Reîntors la Aiud, cultivă
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
populare, fără a deveni comun, un adevărat demagog academic.” Și: „Ideile lui sunt naționaliste, tradiționaliste, în general foarte juste. Antisemit moderat.” G. este cel mai popular poet român de la începutul secolului al XX-lea, individualizându-se printr-un mesianism de poeta vates. Poemul Rugăciune, „unic în literatura noastră prin caracterul lui religios-profetic, prin fermitatea-i învăluitoare” (Ion Negoițescu), îi rezumă crezul estetic: „În pieptul zbuciumat de doruri / Eu simt ispitele cum sapă, / Cum vor să-mi tulbure izvorul / Din care sufletul
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
, Ștefan (28.XII.1951, Mahala-Cernăuți), poet și critic literar. Este absolvent al Facultății de Litere a Universității din Cernăuți (1976). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a fost crainic la radio, cadru universitar, redactor la revista „Glasul Bucovinei”, doctorand la Universitatea din București. Critic „cu orgolioase
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
, Gheorghe (16.IV.1936, Soroca), critic literar și poet. Este fiul Alexandrei (n. Glogovschi) și al lui Valentin Grigurcu, inginer agronom și profesor. Urmează Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, între 1950 și 1954. Este, timp de un an, cursant al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București, de unde este
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
cele două spații, mai cu seamă cel al studiilor universitare (opera literară apare adesea ca fiind efectul unei traiectorii deviate În momentul Întreruperii studiilor universitare, mai ales În cazul scriitorilor de avangardă). Expresia este a lui Benjamin Fondane, pe atunci poet și critic literar sub numele de B. Fundoianu, Înainte de venirea să În Franța, În 1923. Vezi și traiectoria romancierului fost și președinte al Societății scriitorilor români, pe care am analizat-o aiurea („La construction littéraire d’une identité naționale. Le
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la vînzarea fiecărui exemplar de carte, ce trebuie să revină unei asociații de scriitori, această taxă a fost introdusă pe vremea Societății Scriitorilor Români (SSR) din perioada interbelică pentru a proteja producția literară națională de concurență traducerilor. Ion Bogdan Lefter, poet, critic literar, pe atunci lector universitar și șeful biroului Radio Free Europe la București, si Mircea Nedelciu, romancier și patronul unei societăți de difuzare de cărți și de ziare au fost Întemeietorii asociației. Asupra dezbaterilor din presă, vezi Îndeosebi Ion
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, Leonida (pseudonim al Liubei Tuchilatu; 26.X.1949, Bursuceni, j. Bălți), poetă și eseistă. După studii de filologie română făcute la Universitatea de Stat din Chișinău (1965-1971), a fost colaboratoare la Muzeul Literaturii Române din Chișinău, redactor la Editura Cartea Moldovenească (din 1977) și la săptămânalul „Literatura și arta” (din 1979). Din
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
, Ion Bogdan (11.III.1957, București), poet și critic literar. Este fiul Ceciliei Lefter (n. Trufin) și al lui Virgil Lefter, ingineri. Urmează cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția română-engleză, absolvind în 1981. Lucrează ca redactor la „Caiete critice”, redactor și
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
orientându-se în special spre literaturile țărilor vecine. Elena Eftimiu, o bună cunoscătoare a acestui spațiu cultural, realizează grupaje din literaturile cehă, polonă, bulgară, slovacă, Gh. Dinu (Ștefan Roll) traduce din „poeții progresiști ai Bulgariei democrate”, iar A. Toma din poeții sovietici (Stepan Șcipaciov, Konstantin Simonov). Un număr întreg este consacrat culturii maghiare, în timp ce Eugen Jebeleanu tălmăcește Șapte poeme din Ady Endre, însoțite de ilustrațiile Floricăi Cordescu. Ion Frunzetti, atașat de presă la Belgrad, prezintă și transpune din noua lirică iugoslavă
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
și a unor proze scurte semnate de I. D. Manolache, nu apar decât texte critice și câteva traduceri. Mihail Dragomirescu contribuie cu un mic studiu intitulat Câteva pricini de scădere a poeziei, cu un amplu comentariu despre Anna de Noailles (O poetă româncă din pământ străin) și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă pe larg lucrarea Românii în monumentele literare germane medievale de Em. Grigorovitza. Traducerile sunt
REVISTA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
o cheie etică. Starea predominantă și caracteristică este tensiunea, confruntarea între aprehendarea existentului și neîmplinirea sau suferința, decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
București, 1978; Elegii, București, 1980; Zile de pescuit, București, 1985; Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit), București, 1994; Precum fumul, București, 1996; Bucate, vinuri și obiceiuri românești, București, 1998. Repere bibliografice: Mircea Constantinescu, Poezia unui pelerin poet, VR, 1976, 1; Virgil Mazilescu, „Călătorie spre nord”, RL, 1976, 12; Voicu Bugariu, Reportajul unui sentiment, LCF, 1976, 26; Popa, Dicț. lit. (1977), 476; Tia Șerbănescu, Epică și etică, RMB, 1978, 10 596; Sultana Craia, De la reportaj la roman, LCF
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]