21,807 matches
-
autorul își divulgă credințele formaliste. Prin anii de glorie ai poeticii formaliste, Dolezel s-a îndeletnicit cu o stilistica statistică a textului literar, fiind unul dintre criticii care ambiționau să "scientizeze" abordările literaturii. Nu e de mirare, așadar, că istoria poeticii trebuie situată, crede el, neapărat în vecinătatea istoriei științei, si, ce-i drept, a istoriei ideilor. Poetica este, pentru Dolezel, prin excelență, știința literaturii. Ca atare, istoria poeticii poate fi cercetată conform unui scenariu kuhnian, cu mențiunea că, spre deosebire de stiință
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
ambiționau să "scientizeze" abordările literaturii. Nu e de mirare, așadar, că istoria poeticii trebuie situată, crede el, neapărat în vecinătatea istoriei științei, si, ce-i drept, a istoriei ideilor. Poetica este, pentru Dolezel, prin excelență, știința literaturii. Ca atare, istoria poeticii poate fi cercetată conform unui scenariu kuhnian, cu mențiunea că, spre deosebire de stiință propriu-zisă, în poetica modificările spectaculoase, de tip revoluționar, nu pot fi înțelese decît pe fundalul "trudei mărunte" de zi cu zi, a unei tradiții urmărite în pașii ei
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
devine uneori militant dincolo de orice subtilitate retorica. Două precizări mi se mai par importante pentru a pregăti cititorii interesați de acest volum: că studiu de istorie a ideilor, el e extrem de interesant în prima parte, unde Dolezel stabilește traiectoria gîndirii poetice de la Aristotel, via Leibniz, pînă la semantica lui Frege; că studiu de istoria științei, aceeași carte e neconvingătoare. Ar putea trece lesne la capitolul istorii whiggish, adică demersuri reconstitutive supuse integral unei mentalități prezentiste. Dacă în abordările de tip expresivitate
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
reconstitutive supuse integral unei mentalități prezentiste. Dacă în abordările de tip expresivitate involuntara asemenea perspective sînt fertile (cînd nu devin doar facile), în cele istorice ele sînt mai curînd naive și totodată manipulative. Dolezel identifica două presupoziții fundamentale în gîndirea poetica, una ontologica, cealaltă epistemologica. Conform primeia, literatura este "artă limbajului produsă în activitatea creatoare de poiesis". Cea de-a doua premisa ne declară că "poetica este o activitate cognitivă, guvernată de cerințele generale ale investigației științifice". Firește, cele două premise
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular, exemplificare/analiza, normativ/descriptiv, sincronic/diacronic, retorica/lingvistică/semiotica. Aceste opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga. În gradata lor acumulare, ele determina și liniile de forță ale unei problematici a poeticii. Călin-Andrei Mihăilescu le prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața pe care o semnează: ideea că literatura e o structură, că ea are un caracter (non) mimetic (în funcție de cum definim mimesisul), că are o functie epistemologica (prin capacitatea să de a
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită să fie informați. Ea reprezintă un exemplu interesant de analiză rafinată, subtilitate teoretică, și totodată un exercițiu de supraviețuire intelectuală. Călin-Andrei Mihăilescu descoperă în acest studiu toate "păcatele" care decurg
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
încoace, așa cum o vede Dolezel. Și asta în condițiile în care unor specialiști în opera Stagiritului nici macar textele lui nu li se par atît de unitar cuprinse într-un tot conceptual. Ca să nu mai amintim de poziția discutabila, marginala a Poeticii, care determină riscul unei reconstituiri a reflecției epistemologice aflate în concepția despre literatura a lui Aristotel din celelalte tratate ale sale. Nici macar scolasticilor veacului al XVII-lea Aristotel nu li se mai înfățișa drept autor al unui corpus de texte
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
trecînd astfel de la texte literare la un alt nivel de reprezentare. Însă în vreme ce Todorov și- a sortat cu grijă amintirile și nostalgiile structuraliste, teoreticieni că Greimas sau chiar Dolezel nu au izbutit decît să le deghizeze, mă tem. Lubomăr Dolezel - Poetica occidentală, traducere de Ariadna Ștefănescu, postfața de Călin-Andrei Mihăilescu, Editura Univers, București, 1998, 262 pagini, preț nemenționat.
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Gheorghe Vodă, Nicolae Esinencu, Arcadie Suceveanu, Ion Gheorghiță, Vasile Levițchi, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Pavel Boțu, Vasile Romanciuc și să mă ierte zecile și zecile de nume ilustre ce s-ar cuveni citate aici, reprezentând împreună cu Grigore Vieru o școală poetică de rang european, scriind o poezie care este viață de toate zilele în sufletul omului, ca pâinea și apa este hrană în spiritul Logosului întrupat în istorie pentru a intensifica miracolul vieții nepieritoare în inima omului.” (VRF, 8 sq.). Fenomenul
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
de rang european, scriind o poezie care este viață de toate zilele în sufletul omului, ca pâinea și apa este hrană în spiritul Logosului întrupat în istorie pentru a intensifica miracolul vieții nepieritoare în inima omului.” (VRF, 8 sq.). Fenomenul poetic românesc basarabean, generația resurecției basarabene despre care vorbește Ioan Alexandru, având drept lider pe Grigore Vieru, viiază în condiții social-istorice specifice, radical deosebite de cele din România; provincia istorică a Basarabiei smulsă de Stalin din trupul României, după cum se știe
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
spate, / Cu biciul legii strâmbate, / Cu lanțul poruncitoarelor strigăte: Ridică-te ! Ridică-te ! Ridică-te ! (apud RotIst, V, 604). Rafinatul mesianism, polivalența lirică a simbolului Mamei (Mama-Patrie, Mama-Cuvânt / Logos, Mama-Libertate, Mama-Demnitate-Națională, Mama-zeitate-protectoare, Mama-jertfă-a-zidirii, Mama-Dor etc.) s-au ivit în creația poetică a lui Grigore Vieru, în ciuda aprigei cenzuri staliniste din R. S. S. Moldovenească, deoarece poetul a avut iscusința de a valorifica subtilitățile adânci ale limbii române, intraductibile în limba rusă „de control” a imperialilor Moscovei (deși la Chișinău s-au găsit
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
avut la ăndemână și altă opțiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
contribuții regizorale, ăn versiunea Gabrea, prin reducerea piesei, se sporește dinamismul, tensiunea și, de ce nu, dramatismul, amplificând limbajul teatral și scenic, punând mult mai acut an valoare problemele complicate ale celor două cupluri. Amestecul de realism alegoric și de imagini poetice, de violență, neputința și stranietate, de ritualuri și spargeri de șabloane, cu surprinzătoare răsturnări de situație, toate aceste gânduri regizorale pun asupra spectacolului amprenta modernității. Decupajul resimte influență celui cinematografic, ăn sens benefic, alungând, ăn același timp, praful care s-
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că spumă/ și inima lui Apollinaire/ ănfloreste-ntr-o mușcată roșie? (Poem glorios) (traducere Aurel Țîța). Să ăncercm a proiecta lumină poeticii după care se călăuzește bardul francez "microrealist" ănspre producția unuia dintre contemporanii noștri autohtoni, Ioan Tepelea. Iată cum scrie acesta: Se fierb mințile noastre pana dispar/ an leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca" ("an lăuntru singurătatea). Că și la Follain, asistăm aici la un amestec de lirism și fiziologie, de tentație vizionara și concretețe biologică, doveditoare a unei trăiri poetice care nu s-a eliberat de corporal, care se-ntoarce obsedant spre mediul acestuia că spre unul salvator. Dacă mințile se fierb aidoma oaselor pana la dispariție, daca larvele spaimei transpira an drumul lor ascendent, daca peștele e dezmierdat cu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
nivelul materiei anorganice: "Flacoanelor nu le-a mai rămas/ decât disperarea atunci când te văd/ și se videază singure cu dispreț/ pentru ele și pentru tine" (ibidem). an fine, materialitatea devine mortuar delicată, grațios fantomală, precum o ultimă concesie făcută visului "poetic": "Era aidoma unui disc de patefon hârșâit,/ cu sunete dintr-un alt veac,/ dintr-un alt material,/ dintr-un alt fel de a pune un picior ănaintea altuia,/ dintr-o altă mătase./ Doar uneori părea că tresare și cu dulceața
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
european, poate mai tranșant chiar, Nichita Stănescu nu seamănă cu nimeni. Este propriul său reper. Aparținând principial structurii liricii moderne, ca rețea abstractă a unei paradigme literare a secolului nostru, Nichita Stănescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit și inconfundabil, rămânând an conștiința cititorilor și acum, la mai bine de un deceniu și jumătate de la dispariția să, unul dintre cei mai vii poeți ai literaturii române. Fiecare carte a sa a ănsemnat an viața deceniilor șapte și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o sinteză unică neomodernă, trecerea an literatura autohtonă de la modernismul ănceputului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut an poezia românească, după ăntemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernista a interbelicilor. Dacă pentru poetul modern existența este o problemă de limbaj, cu Nichita Stănescu limbajul ăncepe să devină tot mai mult o problemă de existență. an fine, curentele literare trec, poezia rămâne. Importantă cu adevărat
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului că Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui univers liric autonom și peren. Deși osândit să scrie ăntr-un regim autoritar plebeian, ce ridicase mitocănia și mârlănia la rang de criteriu de selecție și afirmare socială, el regăsește libertatea
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
neașteptat succes la publicul cât se poate de larg. Printr-un joc specular, secund, măi pur prin trecerea umbrei materiei prin oglindă abstractă a poemului, lumea că realitate este substituita cu lumea ca metaforă. an baza legii fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
lumea ca metaforă. an baza legii fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din ănvătăturile social-istorice ale epocii. Disputa dintre adepții realității date și cei ai idealității visate nu este, de altfel, atât de nouă, ea are ăndepărtate și nobile origini. Căile doar de a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Barbu, Bacovia. Este o acuzație onoranta și generația să vă face din această, ăn bună măsură, emblemă ănsăsi a aventurii ei lirice. Anul 1965 este unul crucial an destinul lui Nichita Stănescu. Cu Dreptul la timp ăncepe marea aventură a poeticii lui singulare, volumul fiind o culme a căutărilor primei sale etape de creație și, totodată, o ruptură profundă cu universul inaugural și senin al primelor volume. Este cartea unei sfâșietoare revelații a singurătății ființei an lume, a căderii an durată
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
derutant al celei mai "sibilinice" cărți din creația să, unde nimic nu este ceea ce pare și "totul este inversul totului". Poetul opune universului istoric, atât cel al realității, cât și cel al poeziei vremii sale, un labirint al viziunii spiritului poetic reconstruind lumea an chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]