3,799 matches
-
-și dorească bijuterii scumpe, vile somptuoase și vacanțe exotice?... - Ai început să cam bați câmpii! - Nu! Pe sugar îl fericește sânul cald și plin cu lapte al mamei! Cântecul ei de leagăn și un zâmbet duios... - Asta înseamnă că pot pofti și eu la un sân cald? - Vezi? Ți-ai pierdut inocența! Sânul copilului nu este același cu cel la care te-ai gândit tu! Acum ai înțeles ce am vrut să spun cu bucuriile simple ale lumii? - Oarecum... - Să fii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prețuri... Dialog mut între vânzătorii din aeroport și turistul român, flămând și... tare pofticios: - Vă este foame? Nicio problemă, magazinele noastre au o ofertă variată: alegeți ce vă dorește inima!... Chiar așa? Dar la 1$ n-aveți nimic? Inima noastră poftea multe, dar punga nu ne era... asezonată pretențiilor rusești. Așa că m-am mulțumit și m-am săturat cu oferta de fructe (gratuită și... vibrată!) venită de la Mukesh, căruia îi întorc toată recunoștința mea. În noaptea (ce parcă nu se mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
treizeci de grade de afară (bine că era vorba doar de soarele de decembrie indian și nu de cel caracteristic mijlocului anului), ne-au întâmpinat răcoarea din restaurant și paharele de apă ce au venit imediat din partea casei. Am fost poftiți într-un mic separeu și ni s-a prezentat lista de bucate. Curioși să gustăm și altceva înafara mâncării indiene cu care ne familiarizasem în ashram, noi am ales un meniu chinezesc, doar ricșarul rămânând fidel bucătăriei naționale. Curios ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a lui, pe bază de amor, dar m-am legat de grec așa, ca să am și eu un model, ca tot omul. Căci dacă stau și mă gândesc bine "speța" lui Ahil e fleac pe lângă a mea și l-aș pofti pe Homer să mi-o pună în hexametri, dacă-l ține cureaua. Să mă explic. Mă numesc Alin Săvescu, Al pentru rude și amici. Sunt săgetător și nici nu mai știu sau nu vreau să știu câte "primăveri" mai am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam că sunt îngrijorată pentru că nu mai am legătură cu copiii, fiind fără telefon. Adevărul e că eram foarte speriată. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
duc... niciunde. Acum vedeam Perugia din mașină, magazine, farmacii, săli de Internet, biserici, totul mi se părea nemaipomenit. Mă întorsesem în lume. După puțin timp nu mai eram nici singură; casa preotului era plină. Am intrat cu sfială, m-a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și a început perioada mea cea bună în Italia. Încrederea în mine a sosit odată cu zâmbetul Mariei, într-o seară de aprilie. Scrisoarea 97 Am primit o ofertă de a sta cu chirie cu o româncă și de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam noi și altfel, apelam la rezervele proprii și ne luam de la bar ce ne poftea inima, de obicei seara câte o bere, două. De regulă taberele se țineau vara, prin iunie sau chiar iulie, așa că era foarte cald afară, și în multe dintre seri, făceam un foc de tabără într-un colț al platoului din fața
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar sigur și mai repede decât noi, panta. Erau doi ciobani ce își cărau oile la o stână sus pe munte. Oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, la vederea unei fețe bisericești ce gâfâia urcând spre mănăstire, au și oprit poftindu-ne în mașină. Sfinția Sa s-a urcat înghesuindu-se în față, rămânând ca eu să călătoresc doar în singurul loc unde mai era loc, în spate. Era prima dată când mă aflam așa de aproape de vreo zece oi ce erau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce, și lucrurile au luat din nou o întorsătură dramatică. Din sală a protestat cineva, și acel cineva, cu uimire a trebuit s-o constat, eram chiar eu; imediat am fost poftit să vin la tribună (unde se mai afla încă prietenul meu) și „să spun ce am de spus” (adică, traducând, să mă înfund definitiv: „vedeam cum își taie singur craca de sub picioare”, avea să-i povestească după aceea d-na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că printre judecătorii mei din acea seară de mai, deloc idilică, se aflau și persoane pe care Ceaușescu le va promova mai apoi în înalte funcții de conducere. Deocamdată, acumulau experiență politică, își făceau mâna, confirmând exmatriculări. Nu m-a poftit nimeni să iau loc (era, într-adevăr, târziu), am rămas deci în picioare, am încercat să-mi rostesc fraza pe care mi-o pregătisem, cineva m-a întrerupt, altcineva a intervenit (întotdeauna prin prezidii și ședințe se găsește unul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar am existat, în anul o mie aveam 34 de ani, patru copii, o casă din piatră cu ogradă, firește. Iată-mă-s. Din mine te tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut mult cartea dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nopții, eram dus să admir constelațiile. Niciodată n-am mai văzut un cer atât de limpede și de strălucitor, un cer atât de apropiat, încât dacă aș fi vrut aș fi putut să-l ating cu mâna. Când m-au poftit să mă culc în odaia cea mai frumoasă din locuința lor, așa-zisa cameră a oaspeților, eram beat de atâta frumusețe, ca în extaz. Pământul îmi dăruia nemeritat toate bunurile sale și toată căldura sa. Nu întâmplător numele lui Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
orăcăiesc în toate părțile; câinii și mâțele îți iesă înainte; în vale case și grădini; în depărtare dealul Ciricului. Acasă-i moș Creangă? Întrebam noi. Acasă, îți răspundea zâmbind o fetiță sprintenă ca un prichindel și răsărită ca o cucută. Poftiți în casă, dumnealui îi dindos. Las’ pe noi că-l găsim și dindos, răspundeam făcând mare gălăgie și dând buluc cu toții dindos în cerdac. Uraaa...! moș Creangă, strigam noi cât ne lua gura, de se răsuna toată valea ceea a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ați găsit și dumneavoastră așa ca pe un prost, ne răspundea el începând a râde, că tot prost îs eu de-acasă de la mama din Humulești. Nu puteam să mă îmbrac și eu, vai de mine? Da ian mă rog poftiți în casă colea. Să vă aducă niște apușoară rece. Ruxandăăăăi! Ruxandăăăăi! ian dă fugulița și adă apă rece. Poftiți mă rog în casă. Da las’ moș Creangă că stăm bine și-n cerdac, răspundeam noi cu toții într-un glas. În
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
eu de-acasă de la mama din Humulești. Nu puteam să mă îmbrac și eu, vai de mine? Da ian mă rog poftiți în casă colea. Să vă aducă niște apușoară rece. Ruxandăăăăi! Ruxandăăăăi! ian dă fugulița și adă apă rece. Poftiți mă rog în casă. Da las’ moș Creangă că stăm bine și-n cerdac, răspundeam noi cu toții într-un glas. În cerdac? D-apoi ce să vedeți de acolea? Dealul Ciricului îi chel ca și-n palmă la bunicul. Da
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Miron Costin Am scris singur, dintru a mea știință, câte s au tâmplat de au fost În viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În ini ma mea. Deci vă poftesc, cetitorilor, pre unde ar fi greșit con deiul meu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau În pizma cuiva, ce precum s-au tâmplat cu adevăr s-au scris... Cine va vrea să le creadă bine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maica lor neîm blânzită nu preda cetatea. „Dobitocilor, le răs pundea Ecaterina ridicându-și poalele și bătându-se cu palma peste născătoarea ei ilustră, ia uitați-vă ce am aici! Mi-ajunge ca să fac alți băieți În locul lor!“ Viermuită pe cât poftești de atâta curvăsărlâc, pezevenglâc și haidamalâc, mahalaua noastră Împestrițată Își avea ostroa vele ei de lume cumsecade, [de] chipuri și familii onorabile suportând, ba chiar fără a se trece cu firea, ci mai degrabă Îngă duitoare sau resemnate față de toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu barbă și livrea de circ, invita, cu accentul lui străin și baritonal, pe trecătorii, recalcitranți pe atunci, să intre În cinematograful Select din fața Terasei Oteteleșeanu de pe Calea Victoriei, cinematograf cu filme mute, dar cu femei frumoase și sentimen tale foc: — Poftiți, doamnelor și domnilor, poftiți! Reprezentația În cepe acum... Morală și instructivă... Program schimbat... Tablouri noi... cartea a treia „Ostași fără martiriu și fără glorie“ Un „țivil“, un ireductibil „țivil“, intră și iese din războiul nostru de Întregire fără nici un sacrificiu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de circ, invita, cu accentul lui străin și baritonal, pe trecătorii, recalcitranți pe atunci, să intre În cinematograful Select din fața Terasei Oteteleșeanu de pe Calea Victoriei, cinematograf cu filme mute, dar cu femei frumoase și sentimen tale foc: — Poftiți, doamnelor și domnilor, poftiți! Reprezentația În cepe acum... Morală și instructivă... Program schimbat... Tablouri noi... cartea a treia „Ostași fără martiriu și fără glorie“ Un „țivil“, un ireductibil „țivil“, intră și iese din războiul nostru de Întregire fără nici un sacrificiu și fără nici o glorie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el la masă, făcându-l căpitan de oaste, unul dintre marii căpitani de oști pe care i-a avut Europa secolu lui al XVII-lea. Ei, dar astea se petreceau la 1624, [le] poves tește Voltaire
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1915. - Ideea Europeană, foaia ca un mic teatru de avangardă și cu un răsunet la fel de semnificativ (1919-1928). și cu vedetele sale, Emanoil Bucuța și Cora Irineu, uniți În aceeași semnificație și Într-același destin. De pe când oamenii se căutau, se pofteau, se chemau, se solicitau, se trăgeau de mânecă unii pe alții la ma rele ospăț al vieții. Dificil și absurd complex de inferioritate, În care o origine modestă și o infirmitate fizică sunt Întrecute de talentul scriitorului și de personalitatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și șapcă galonată, ca de mareșal, care ne invita să intrăm Înăuntru ca să admirăm „a opta mi nune a secolului“, cum i s-a spus mai târziu artei cinematogra fice, primită cu neîn credere la Începuturile ei. Când berăriile te pofteau la cartofi prăjiți oferiți gratuit numai ca să le bei berea. Când masculii holtei sau plictisiți de neveste erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
berea. Când masculii holtei sau plictisiți de neveste erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se poftea, se solicita, se chema, se trăgea de mânecă, unul pe altul, la marele ospăț al vieții, unde fiecare Își avea partea sau bucățica lui, mare-mică, dar și-o avea. Numele de Bucuța cu care avea să semneze Emanoil Popescu era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]