9,079 matches
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ ÎN POIANA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului S-a trezit din somn devreme, Încă ningea în poiene. Ochii i-a deschis mirat Și-n jur privea speriat. Un culcuș cald și-
PRIMĂVARĂ ÎN POIANĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362062_a_363391]
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ ÎN POIANA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului S-a trezit din somn devreme, Încă ningea în poiene. Ochii i-a deschis mirat Și-n jur privea speriat. Un culcuș cald și-a găsit, Pe sub frunze s-a pitit. Cald fiind de-acuma locul Curios, trăgea cu ochiul. Auzi un ciripit , De unde o fi venit? Vântul, fire mai
PRIMĂVARĂ ÎN POIANĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362062_a_363391]
-
clopoțel, Albi, din frunze, ghioceii Se iviră că și mieii. Vântul cald de-acum adie Doamne câtă bucurie, Clinchetele se-ntețesc Și alți ghiocei trezesc. Citește mai mult: Citește mai mult: Poezii pentru copii, valeria tamâș Referință Bibliografica: Primăvară în poiana / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul ÎI, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRIMĂVARĂ ÎN POIANĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362062_a_363391]
-
al popoarelor slave învecinate. Sunt bine cunoscute bisericuțele de la Basarabi, peștera Sfântului Nicodim de la Tismana, bisericuțele rupestre de la Basarabi sau cele din Sălaj etc. Reputatul profesor sibian argumentează vechimea monahismului românesc și prin toponimia locurilor care au adăpostit vetre monahale: Poiana Călugăriței, Călugăreni, Chilia, Mânăstirea etc. Cercetarea vieții monahale din spațiul românesc a preocupat de timpuriu istoriografia românească, fiind investigate unele aspecte ale monahismului românesc, respectiv viața duhovnicească emanată din mănăstiri, rolul cultural-artistic al vetrelor monahale... Altfel spus, preocupările istoriografice în privința
PĂRINTELE ARHIM. DR. MACARIE MOTOGNA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362079_a_363408]
-
căruia îi dedică o mare parte dintre versurile sale), familia, copiii, învățătorii, sau îi conferă accente de revoltă socială la vremurile tulburi, poezia sa este frumoasă, dulce, cu un ușor respirabil aer de munte, pe cărările versurilor sale regăsindu-se poieni cu soare pline de flori, râuri cu ape învolburate sau limpezi, iubiri sub cetină de brad verde, personaje mitice din legendele olimpiene sau din basmele Orientului, adevărate povești întrețesute cu migală, deosebită atenție la detaliu și perseverență. Unele dintre poeziile
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din belșug, florile umplu poienile de parfumul și culorile lor, albinele zumzăie voioase prin fânețe și prin livezile din jurul caselor. Nici prin păduri nu este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot ce e nevoie pentru o iarnă lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să strângă de pe ogoare grâu, orz, mazăre, varză, sfeclă și multe alte roade muncite din greu. E nevoie ca omul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
de satul său. Trăia fericit în gospodăria sa, alături de nevasta sa, Evghenia Stepanovna, alături de fii săi, Yura și Feodor, și de îngerașul lui de fată, Katya, cea mai mică și mai îndrăgită din familie. Casa lor se afla într-o poiană, chiar la marginea satului. Acolo era liniște cât cuprinde. Era, în schimb, multă muncă, și vara și iarna. Vara la cosit fân, la îngrijit grădina și ogorul întins de grâu și orz. Copiii aveau datoria să pască vitele în poienile
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
poiană, chiar la marginea satului. Acolo era liniște cât cuprinde. Era, în schimb, multă muncă, și vara și iarna. Vara la cosit fân, la îngrijit grădina și ogorul întins de grâu și orz. Copiii aveau datoria să pască vitele în poienile și pădurile de lângă sat. Iarna aveau de lucru destul, să hrănească vitele din gospodărie, să taie lemne și să aducă apă în casă de la un izvor din apropiere, care nu îngheța nici iarna, pe gerurile cele mai năprasnice Ținutul este
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
avea de toate, încât să trăiască în tihnă și binecuvântare dată de Sus. Doar că, Artemie mai avea o plăcere de care nu se putea lăsa, orice s-ar fi întâmplat. Îi plăcea să hoinărească la vânătoare prin pădurile și poienile întinse din ținut, să umble zile întregi prin păduri, fie vara, fie iarna, când zăpezile erau mai mici, și nu-i era frică de nimic, având cu el un arc de vânătoare și o tolbă plină de săgeți. Era îndemânatic
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
îl încerca și prin suman. Pășea din ce în ce mai anevoios prin nămeți. Se-nsera de-a binelea și-n curând se făcu beznă totală. Începu să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
un pic bătută. Mergea încrezător pe acea cărare prin zăpadă, pe care de abia o deslușea pe întuneric. Nici după o jumătate de ceas, acea cărare îl scoase la un luminiș. Când se uită mai bine, se afla chiar în poiana de lângă casa sa! Domnul îi arătase drumul spre casă într-un chip așa de minunat, încât să nu moară de îngheț prin viscolul dezlănțuit sălbatic! Ce minune! Cărarea mergea chiar spre gospodăria sa! Acum, la lumina poienii, vedea clar cum
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
afla chiar în poiana de lângă casa sa! Domnul îi arătase drumul spre casă într-un chip așa de minunat, încât să nu moară de îngheț prin viscolul dezlănțuit sălbatic! Ce minune! Cărarea mergea chiar spre gospodăria sa! Acum, la lumina poienii, vedea clar cum urmele prin zăpadă erau a două căprioare, și acele urme duceau chiar la stogul de fân de unde obișnuiau să se hrănească sărmanele căprioare. Mare este minunea Domnului! Ajunse acasă, în miez de noapte. Nu mai simțea picioarele
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
aripa de vis lacrima din plânsu-mi-s a căzut ca o povară, pe săraca inimioară, lacrima s-a făcut dor s-a topit într-un izvor și din el se-adapă mii cântece de ciocârlii, păsările codrului cântă doina dorului pe poiana mărului și o duc în vârf de cer unde dorurile pier, unde dragoste și vise au ferestrele deschise peste azi și peste ieri, peste tainice tăceri. du-te, timpule, de știi în clepsidrele târzii, să nu fiu strivit de umbre
PESTE ARIPA DE VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365961_a_367290]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Festivalul Național de Folclor “Mugur de dor “- ediția a X-a, 7-8 iunie 2014-Poieni jud.Cluj Urmare invitației făcută de organizatori și primarul comunei Poieni, domnul Gheorghe Boca, un grup de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor Români, format din: Titina Nica Țene, Antonia Bodea, Ioan Cărășel, și Al.Florin Țene, în dimineața de Duminica Sfântă a Rusaliilor, au plecat spre comuna de pe valea superioară a
FESTIVALUL NA IONAL DE FOLCLOR MUGUR DE DOR -POIENI, JUD.CLUJ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365458_a_366787]
-
nu era departe, mi-au venit în minte: “Cântecul lui, al românului, e frumos fiindcă vine de departe, din afunzimea vremurilor. De aici echilibrul moral care-l călăuzește totdeauna, de aici eleganța și grația horelor noastre. “ Ajunși la Căminul Cultural Poieni ne-au întâmpinat cu bucuria revederii dascălii: învățătoarea Dorina Pop și profesorul Ionel Pop, familie de promotori culturali în promovarea folclorului românesc și iubitori ai tradițiilor neamului nostru, inițiatorii și organizatorii acestui minunat festival, care, acum a împlinit zece ani
FESTIVALUL NA IONAL DE FOLCLOR MUGUR DE DOR -POIENI, JUD.CLUJ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365458_a_366787]
-
meu, florile mai bătrâne, și atât de slăbite de puteri, și toate celelalte flori. Așa a făcut floarea cea urâtă. Și încet, încet, în jurul ei, copiii florilor, florile bătrâne, și florile mai modeste, au prins lumină, apă, și hrană, iar poiana în care locuia floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-o zi, pe lângă poiană. Ce flori frumoase, bunicule! Și acolo, în mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
în jurul ei, copiii florilor, florile bătrâne, și florile mai modeste, au prins lumină, apă, și hrană, iar poiana în care locuia floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-o zi, pe lângă poiană. Ce flori frumoase, bunicule! Și acolo, în mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-a mângâiat pe creștet, și i-a spus: - Este o floare rară, puiule. Trăiește, ca să facă daruri soarelui, florilor, și oamenilor. - Și cum
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
la târg de societăți precum: Cerglas Deva, Argcoms S.C.M. Curtea de Argeș, ProCeramic Pitești, S.C. Ceramar S.A. Baia Mare, meșteri populari din Golești, cât și de ceramiști, precum Ștefan Florea din Craiova. Nu lipsesc nici sobele de teracotă expuse de meșteri din localitatea Poiana Lacului, jud. Argeș. Deși lutul e același, omul a reușit să îi dea forme și culori diferite, în funcție de talentul, de tehnica folosită, de gusturile și de finalitatea artei sale, reușind să creeze o varietate de modele și de nuanțe aflate
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
pustiu Și rămâne singur-cuc, Codrule, de ce ești trist?, Lasă-mă ca să mă duc. Plec în lumea mea departe, Călător peste pământ, Toamna asta ne desparte Printre ploi și printre vânt. Dorul tău și doina mea, Se-ntâlnesc în primăvară În poieni de peruzea, Să ne cânte la vioară. Și de nu ne întâlnim, Să fii, codrule, cuminte, Că eu nu mai înfrunzesc, Am murit printre cuvinte. joi, 12 septembrie 2013 Referință Bibliografică: codrule / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CODRULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365013_a_366342]
-
1785) etc.664 În fine, numeroase documente se referă la vânzări de pomi la Jidoștița (1702), Gogoș (1717), Izverna (1747), Rătezu (1779), Negoiești (1780 și 1823), Gornovița și Sușița (1782), Cleșnești (1785), Turtabe (1800), Izverna (1806), Orzești (1821), Crainici (1819), Poienile de Sus (1825), Jirov etc., toate aflate în partea de vest a Olteniei 665. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, și mai ales după introducerea regulamentului organic, se semnalează o creștee a interesului tuturor pentru stăpânirea viilor și
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
vin pe care-l vânduseră sub ascuns celor ce nu aveau 695. El cerea să se procedeze ca și pe alte moșii unde se făcea învoială pentru asemenea operațiuni 696. La fel era situația de pe moșia Galicea precum și la Cetate, Poiana, Desa, Arginești, Gârbovățu etc.697 O situație deosebită se semnalează în această perioadă pentru viile noi plantate pe moșii străine. Pentru acestea țăranii plăteau proprietarului moșiei otaștina precum și o sumă fixă la început 698. Ei sunt supuși însă unor serioase
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
ei spiritual pe care l-a avut dintotdeauna pentru mănăstire și pentru credincioșii din zona Olteniei dar nu numai. Tradiția veche locală spune că un cioban ar fi văzut-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să taie din poiană un stejar falnic și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
peste tot în lume, dar care bat la unison, evidențiind trăsăturile morale fundamentale ale românilor: erudiție, talent, inteligență, generozitate, altruism. Astfel, participarea la proiectele Armonii Culturale a fost numeroasă, fie în antologiile de proză pentru copii (COMORI DE VISE - 2012, POIANA VISELOR - ANTOLOGIA PRIETENIEI - 2013) și iată în EPOSS MERIDIANE 2013, cât și în volumele Antologiei poeziei românești contemporane: voI. I (MERIDIANE LIRICE - 124 poeți contemporani 2012) și vol al II-lea (ARIPI DE VIS - 112 poeți contemporani 2013). Avem plăcerea
EPOSS MERIDIANE – ARMONII CULTURALE 2013 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364957_a_366286]
-
îți va da Trmbițată de vânt, biruința și gloria. În țara mamei, cu legende și mituri Cu mînăstiri și mulțime de schituri Găsești cărarea ce sigur te conduce Spre Poarta Paradisului, prin cruce. În limba mamei e veșnic primăvară, În poiana graiului vocale cântă, zboară În graiul mamei, te rogi smerit mereu În graiul mamei vorbești cu Dumnezeu! Elena Armenescu 2013 Referință Bibliografică: Graiul matern / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 978, Anul III, 04 septembrie 2013. Drepturi de
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]