3,259 matches
-
raționalitatea specifică a acestei părți a discursului public, structura sau gramatică să. A orienta «discursul pozitiv» și a obține un efect structurant benefic În spațiul public sunt motivațiile ființei politice În munca să intelectuală, care nu caută să fie direct polemică sau moralizatoare, fără Însă a rămâne prin această neutră. Modelul său etic este un personaj precum Béranger, eroul din Rinocerii, piesa de teatru a lui Eugen Ionescu, deseori evocat În România de la o vreme. O operație de spălare ideologică Cărticica
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
decît cel care asigurase reputația reprezentanților Școlii de la Francfurt. Asupra literaturii franceze din timpul Ocupației (1940-1944), Jeannine Verdès-Leroux (1983; 1987); Frédérique Matonti (2005), asupra literaturii și intelectualilor comuniști. Reprzentînd o „lupta de ariergarda”, cum spunea Jean-Pierre Faguer. Vezi și articolele polemice vizîndu-i pe Bernard Henri Lévy sau Philippe Sollers (Țel Quel), precum și culegerea de articole ale «sociologului combatant» Pierre Bourdieu reunite de Franck Poupeau și Thierry Discepolo În lucrarea postuma Interventions 1961 - 2001. Science sociale et action politique (2002). Cercetările Întreprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fost amîndoi, la distanță de cîțiva ani, simbolul opoziției literare În România, pe care au fost nevoiți să o părăsească (Goma În 1978, Tudoran În 1984), remînÎnd foarte activi În exil. După 1990, Goma a abandonat literatura romanesca pentru jurnalismul polemic și eseul istoric, pe teme anticomuniste, antiintelectuale, antisemite și revizioniste, cf. Goma (2004). Tudoran a fost și el implicat În polemici pe tema «iudeo-bolșevismului», cf. Michael Shafir (2002). Mă spirjin pe interviurile pe care le-am realizat În anii 1987-1988
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
inaugurează o serie de studii monografice consacrate unor autori de prima mărime. Anatomia scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul religios, afirmativ, edificator al ctitorului și deschizătorului de drum, la cealaltă - spiritul polemic lucid al contestatarului, care demolează metodic, netezind drumul celui dintâi. Conform opiniei exegetului, în principiu cele două vocații s-ar manifesta succesiv: întâia parte a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
două vocații s-ar manifesta succesiv: întâia parte a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu, cartea lui M. vizează articularea unei opere cu fundalul epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu, cartea lui M. vizează articularea unei opere cu fundalul epocii sale și, în același timp, capacitatea lui de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia, o parodiere făcută din dragoste, o reinterpretare din alte parfumuri lexical-gramaticale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
observă aceeași vocație disociativă, același spirit nonconformist, afirmat în deplină libertate, deși i s-a imputat faptul că realizează o critică infidelă, care înlocuiește opera cu interpretarea. În Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), bunăoară, spiritul polemic domină afinitățile elective/selective. Întotdeauna critica a subliniat inteligența lingvistică a lui F., manierismul ca mod de a fi și de a se exprima. SCRIERI: Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică), București, 1976; Simpleroze, Timișoara, 1978; Șalul, eșarpele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
pe o scară colosală’’. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale de creație și totodată un mod de a polemiza, tacit și convingător, cu adversarii. Dincolo de accentele polemice, modelul structural este de căutat în Antichitățile slave ale lui Paul V. Šafarik (cunoscute lui Hasdeu în versiunea germană din 1843), cu care prezintă mai multe afinități în privința travaliului analitic, al acumulării de texte, al efortului comparatistic, al recursului la
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
fi necorect sau nesuficient în urma unor cercetări“. El a putut constata astfel „unele erori secundare în fond, unele lacune sau prisosuri in forma“ și n-a ezitat să facă îndreptările cuvenite, îndepărtând în același timp ceea ce era disproporționat în partea polemică. În noua ediție a primului volum și în volumul al doilea, Hasdeu a adoptat chiar o diviziune mai sistematică și mai comodă a materiei, invitându-și apoi criticii să judece, pornind de la temelia edificiului, întreaga idee: “Demonstrați prin știință acolo
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
de același nume: Asachi, cu intervențiile lui periodice la început și la sfârșit de an, sau cu alte prilejuri festive, în tablouri sinoptice ale peisajului literar al epocii, Kogălniceanu și Negruzzi. Acestora, li se adaugă Alecu Russo, atras de pasiunea polemică din paginile "Albinei". Merită să fie reținute și cele câteva sfaturi elementare pentru poeții începători și pentru cititorii interesați de problemele literare, de ordin, oarecum tehnic. Interesante, în acest sens, sunt mai ales inițiativele lui I. H. Rădulescu, care se
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Critica satirică, foiletonistă, eseistică va fi, din această cauză, mai bine reprezentată în gazeta de la București. Menționăm, în această ordine de idei, seria satirică "Sarsailă autor", inițiată de I. H. Rădulescu. Astfel de articole stau la baza criticii foiletonistice și polemice românești. Într-o vreme când scriitorii se considerau "niște salahori", afirmându-se deschis, cum face Russo, că "arhitecți vor veni mai tîrziu", critica învăluie într-o aripă ocrotitoare, până în vremea lui Maiorescu, creația literară națională pe care acesta avea s-
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
de timpuriu angajarea într-o luptă vizând înnoirea limbajului dramaturgiei autohtone, „criptogramele dramatice” (Romulus Diaconescu) pe care le propunea teatrului românesc au fost considerate drept manifestări ale unei „direcții avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de critici drept contestație de factură politică, aceștia menținându-se, în general, într-o rezervă prudentă față de un tip de dramaturgie „ce tinde spre alegorie prin poetizarea elementelor concrete ale vieții cotidiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan, precursorul), Arșavir Acterian (Oscilații), Erwin Riegler (Întâlniri cu Panait Istrati), Pericle Martinescu (Moartea polemicei), Mircea Eliade („Nu mă interesează”), Anton Holban (Asemănări). Publică necrologuri G. M. Zamfirescu (Nottara în eternitate și adevăr) și George Aria (Gib Mihăescu a fost frânt de moarte). Sumarul este completat cu traduceri din scrierile lui Sabatino López, Guido Milanesi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
o serie de medalioane ale unor scriitori autohtoni, comilitoni ori adversari. În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul lampioanelor”, Camil Petrescu - „un mușchetar de metropolă”, N.D. Cocea - „un gladiator de ocazie”, Nae Ionescu - „cruciatul de ceață”, Nichifor Crainic - „un popă de câmp” etc. Reușitele sunt diminuate de alunecări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
mai târziu Trei cărți de Mihail Sadoveanu (între care Floare ofilită). Dionisie Stoica dedică un studiu lui Alexandru Vlahuță (15/1906), intervențiile acestui comentator obligând însă revista la o polemică cu N. Iorga, semnată de Ioan P. Lazăr. Alt moment polemic este provocat, în 1909, de apariția volumului Poezii al lui Emil Isac, atacat violent tot de Dionisie Stoica, din pricina modernismului său, văzut ca „intimism agresiv”. Traducerile apărute de-a lungul timpului în G. de d. aduc în prim-plan scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
mijloacele necesare evaluării reciproce. Discuțiile educă spiritul critic, cultivă obiectivitatea, stimulează inițiativa și spontaneitatea. În funcție de scop urmărit dezbaterile pot fi: * Cognitive - însușirea unor noțiuni; * Orientative - schimb de opinii cu scopul cunoașterii reciproce sau a înțelegerii unei probleme; * Constructive - formarea atitudinilor; * Polemice - prezentarea punctelor de vedere și argumentarea opiniilor. În cadrul dezbaterii, elevi formulează ipoteze, expun, explică, analizează și concluzionează. Pentru că părerile sunt subiective prin natura lor, în cadrul dezbaterii punctele de vedere nu se impun. O discuție optimă este centrată pe capacitatea de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
interviu tip pâlnie - de la general la particular; 2. interviu tip pâlnie inversată - de la un subiect bine determinat către o temă generală; 3. interviu tip tunel - întrebări grupate în jurul aceleiași teme; 4. interviu cu ordinea mascată - alternarea întrebărilor dificile cu cele polemice; 5. interviu cu forma liberă - testează inteligența intervievatului. Redactarea interviului presupune adecvarea pentru publicare a discuției înregistrate. Aceasta înseamnă selecția răspunsurilor, ierarhizarea lor pe baza criteriilor logice și ameliorarea stilistico-gramaticală. Ordinea întrebărilor și răspunsurilor poate fi inversată, însă nu se
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
a vorbit despre o memorialistică monumentală 19, inaugurată după 2010 și reprezentată - între alții de Adrian Marino, Bartolomeu Valeriu Anania 20; or, Ion Ianoși pare să se impună la prima vedere în cadrul acestei literaturi confesive datorită egocentrismului sublimat, a vervei polemice temperate și a unei înclinații mai mari spre acuratețe și obiectivare. În plus, din perspectiva istoricului, Internaționala mea... pare să aibă o valoare documentară sporită. Cronicarul Ianoși este ajutat cumva și de datele din biografia sa (politică): mai ales postura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea polemicilor ideologice, tactici menite să evite împingerea lor în primul plan al relațiilor bilaterale. Astfel, în vreme ce Nicolae Ceaușescu preferă să inițieze sugestiile polemice prin aluzii critice exploatate ulterior de istoricii și literații agreați de aparatul propagandistic al PCR, monitorizarea acestora și reacțiile critice sunt lăsate de PCUS în seama autorităților și a intelectualilor de partid din RSS Moldovenească 7. Acest scenariu este regăsibil
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a foștilor membri ai partidului comunist deveniți după 1989 anticomuniști patetici, un fenomen psihosociologic care ar merita o analiză aprofundată. M-am aflat astfel de multe ori într-un raport ambivalent cu ceilalți, o ambivalență care putea lua și forme polemice, dar care n-a dus însă niciodată la rupturi, cel puțin până în 1989, dar și o bună vreme după aceea, poate cel mult la distanțări prudente. Pentru mine, "grupul" a continuat să aibă în primul rând o valoare afectivă și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
istorică și umană de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași, Poghirc Pompiliu, tutovean de origine, prematur dispărut însă dintre noi. Valorificând acest remarcabil studiu, intitulat modest "Satul din Colinele Tutovei" (1972), ca și un recent (sub tipar) și autorizat articol polemic, contestatar al eminentului istoric Mircea Ciubotaru, profesor la aceeași universitate, încercăm câteva concluzii cu privire la evoluția social-economică a populației tutovene: * Teritoriul Colinelor Tutovei, împreună cu cel din Ținutul Vrancei, se constituie în cele mai mari și mai compacte arii de locuire răzeșească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
moleculele de chiar o mie de ori mai mari care există În petrol, fiind, deci nevoie și de o ipotetică polimerizare. Lăsând deoparte prezența În petrol a unor compuși cu origine biotică, precum porfirinele ori aminoacizii, dar care invită la polemică dată fiind posibilitatea sintezei lor abiotice, amintesc doar sulful, acela pe care pirocolodiul lui Mendeleev l’a exclus din muniția puștilor și tunurilor, dar generează ploile acide de astăzi: Cu cât petrolul e mai vechi, cu atât e mai bogat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o valoare de 200 A a curentului generat, evident teoretic și/sau cu alte mijloace tehnice, căci e greu de conceput existența unei pile electrochimice cu astfel de dimensiuni. Desigur, un domeniu atât de inedit suscită discuții și poate chiar polemici, având În vedere și mijloacele de investigație, diferite de la un cercetător la altul, dar Întotdeauna Încă primitive și, mai ales, subiective. Și, ca urmare, accept un dialog, dar pragmatic, bazat pe datele ce se pot obține cu dotarea curentă a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara Tg. Trotuș, județul Bacău - 1 noiembrie 1993, Iași) pot fi definite, datorită frecventelor relatări de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]