10,542 matches
-
pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am pomenit de îngerul însoțitor. Acesta îndeplinește două funcții principale, de ghid și de interpret (angelus interpres). Rareori, ca în Cartea siriacă a lui Baruh, vizionarul comunică direct cu Dumnezeu, fără un interpret angelic. Cel mai simpatic intercesor de acest fel este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scripturii iudaice se formează abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, în anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre existența unui asemenea canon în timpul domniei lui Iosias (evenimentul a avut loc în anul 622 î.Hr.). Regele Iosias îl trimite pe un secretar al său la Templu, ca să se intereseze dacă cei care au participat la restaurarea edificiului au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Socotea că lucrarea fusese dusă la îndeplinire cum nu se putea mai bine. I s-a citit și lui întregul text și a rămas uimit de înțelepciunea Legiuitorului. I-a spus lui Demetrios: „Cum de nici un istoric ori poet nu pomenește de cartea aceasta atât de veche și desăvârșită!?” 313 Demetrios i-a răspuns: „Pentru că Legea aceasta e sfântă și vine de la Dumnezeu. Unii, care s-au atins de ea, au fost pedepsiți de Dumnezeu și s-au lăsat păgubași”. 314
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne și toate versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
terminase. Ne-au alungat, din câmp, pe drum. În urmă, asfințitul poleia crucile. În lumina lui se amesteca sângele lor. Sângele lor era lumina asfințitului. În față, Nishizaka, unde erau uciși criminalii. Iar crima lor fusese credința. Nu se mai pomenise așa grozăvie până acum. Toyotomi Hideyoshi și edictul lui. "Japonia țara spiritelor kami", spusese. Optzeci și opt de milioane de spirite kami8, bune și rele, ucigașe sau nu, dar ele locuiesc aici. Nagasaki nu aparține creștinilor, portul Nagasaki nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rămâne aici și stau până pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat în sus, n-o să mă credeți ! de asta nu mai era loc, fiindcă eram chiar la picioarele lui ! Vorbea de împărăția tatălui lui. Te pomenești c-o fi tot împărăția aceea, unde a zis că intru eu și cei care-s ca mine da' asta mai demult, acu' vreo doi ani, când eram mic. Nu știu ce-o fi fost în mintea mea, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poate că așa se face când mergi la Rege, mi-am spus) și am mers mai departe. Tăcând. Mă temeam că dacă dau glas bucuriei, se destramă visul și, mai ales, străinii or să vadă că nu sunt cal. Te pomenești că mă lasă atunci la marginea drumului și nu mă mai duc la Rege. Mă bucuram, dar mi-era și frică. Oare ce va zice Regele? Poate că străinii se înșelaseră, regele vroia un cal. Ce-o să se întâmple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care acum părea în lumina amiezii chiar el înveșmântat în lumină) aveam secretul nostru. Și m-am răsucit repede pe călcâie să fug să spun tuturor ce aflasem de la el. Dar m-am auzit strigată. Am rămas pe loc. Te pomenești că știe și ce-am făcut la școala (tocmai mă bătusem în parte cu... ei, dar toată clasa ne luaserăm la bătaie, e drept că oarecum eu începusem, da'... de ce mă trăsese de păr... n-are rost să povestesc, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e tocmai ce trebuia, fiindcă, dacă ei rămân acolo, înseamnă că e și pământ bun (ce contează că e vârf de munte, dacă ei rămân acolo, acolo e bine); uite și norul ăsta care s-a iscat din senin ! Te pomenești că plouă ! Dar înainte de a apuca să termin de spus, a început să cadă din nor... chiar ploaia; o ploaie adevărată, dar de lumină... ningea cu fulgi mari de lumină și totul era lumină... lumina aceea alb-strălucitoare, dar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să nu i se-ntâmple ceva ! Uite-i cum se izbesc în ușa închisă! Na, c-am intrat cu ei cu tot și cu ușă cu tot ! ... Ia te uită ! O familie cu un copil ! Pentru copilul ăsta cântă, te pomenești. Și ce frumos miroase aici ! Ca în visul meu ! Nimic nu mai e chiar cum știam ! Și doar de atâta vreme văzusem și eu câte ceva pe pământ... Dar cum o fi asta ? Și uite cum m-a mângâiat femeia !... Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l atingă, nu cumva să fie vreun duh, și acuma... uite ce spune! Mai bine tăcea! Ce mai e și asta?! Ce înmormântare?! Dacă l-a înviat pe frate-miu, te pomenești ca i-o fi tare greu să nu lase moartea să se apropie de El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Învârte o șatră Întreagă. Mereu ai discuții cu una din țigănci. Ce puneți la cale. De fapt, ce ți-au dat de le acorzi atâta atenție? „Povestește-i Întâmplarea de la Pomârla, cu nevasta bătrânului. Cea cu <vătămăturaă. Numai să nu pomenești de verighete, că te-ai ars!” - l-a sfătuit gândul de veghe. ― Povestea e mai lungă. Cu Îngăduința dumneavoastră, am să v-o prezint. ― Să auzim: Gruia a povestit sintetic acea Întâmplare dramatică și că cel operat de el acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
contrar, va fi nevoie de o nouă intervenție, pentru a corecta deficiența - a precizat Gruia, cu o privire scurtă către doctorul Pas. Acesta a Înțeles sensul privirii lui Gruia, completându-l: ― Se poate trăi și fără corectura despre care ați pomenit, dar la vârsta și pretențiile pacientului... În timp ce medicii se Îndreptau spre ieșire s-a auzit vorba unor pacienți: ― Apâi dracu’ oricât l-ai spala tot negru rămâni. Altul l-a completat: ― Știi ci zâce o fimei di la mini din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumea la noi. Când s-au văzut În cabinet, profesorul l-a invitat să ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca limba. ”Zănovii, hai sî stăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ziua Întreagă și prima parte din noaptea ce urmează. Mult noroc, copii!” „Să trăiți, domnule căpitan” - am rostit În cor... Rămași singuri, ne-am strâns unul În altul precum puii de găină când se trezesc fără cloșcă... ― Dacă tot ai pomenit că ați rămas singuri și speriați, ca să prindeți curaj, puneți mâna pe ulcelele celea și pe câte o plăcintă și: ”Hai! Mai Îndeamnî cumătri. Nu ti uita cî nu-i. Nu-i cum trebui’, Îi bun cum esti. Bun-rău, copchii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat seama că am folosit numele dat de noi pistolului automat pe care Îl aveau rușii În dotare. Dacă acest pistol ar fi avut un Încărcător cu cinci sute de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesioniștii, În acest spital, dar și În clinica noastră, există o activitate „paralelă”... Doctorul Vatră a privit spre profesor cu Întrebare În ochi. ― Vă văd nedumerit, domnule doctor. ― Mă Întrebam ce fel de activitate este cea „paralelă” despre care ați pomenit. Sper să fie una științifică, la care - cu modestele mele posibilități - să contribui și eu... Profesorul a rămas puțin descumpănit. „Cum? Acest om, de o rigoare profesională ieșită din comun, să nu-și dea seama că În jurul nostru există o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu. Se vedea de departe că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce-i acela un „Nagan”? E un pistol rusesc destul de periculos, purtat În toc de lemn. Așa că trebuie să-l mai instruiești pe nemernicul care a stat după noi În acea seară. Și, pentru știința dumitale, „bătrânul” despre care ai pomenit este tatăl profesorului din fața dumitale. Acest om a fost luat pe nedrept de ruși și dus În... Siberia! Iar feciorul lui, profesorul, a făcut patru ani de război, dus tot de ruși până În munții Tatra. Și să știi că acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreo cinci-șase ani n-o să mai aibă nici unul pământ, așa că... Fără să-și ducă vorba până la capăt, vicepreședintele îi strânse mâna și se grăbi să dispară înapoi în clădirea sfatului popular. 4 A doua zi după această întrevedere, Stelian se pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva pogoane bune de pământ pentru grădinăria lui și că era mulțumit de noul său ginere, Marinică dascălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe băieți, să-mi dai de veste și mie!... Pe seară, în timp ce își pregătea ceva de mâncare în bucătărie, Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dumneavoastră fratele Anei Pauker, cel care s-a întors din Israel?... Omul cu chip de ascet zâmbi îngăduitor, ca în fața cuiva care cunoștea adevărul, dar numai pe jumătate. Te înșeli, domnul meu, clătină el din cap. Acela de care ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]