2,792 matches
-
la Casa Școalelor, la Universitatea Populară din București, la Școala de Misionare, întemeiată de el, iar din 1937, la Institutul de Istorie Universală, care era tot creația lui. În deceniile interbelice a conferențiat pe tot cuprinsul țării, neocolind nici un oraș, poposind frecvent și în sate. Vorbea săptămânal la Radio, conferințele sale fiind publicate sub titlul Sfaturi pe întunerec (I-II, 1936-1940). În 1908, stabilindu-se la Vălenii de Munte, a organizat aici cursuri de vară ale Universității Populare, ce aveau să
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Statelor Unite însoțit de un tânăr cuplu conjugal chinez. Ei s-au oprit la 250 de hoteluri, moteluri și restaurante. Deși în anii ’30 exista o puternică atitudine negativă fățișă din partea albilor față de rasa galbenă și deși proprietarii locurilor unde au poposit erau albi, cei trei n-au fost refuzați să ia masa la nici unul dintre restaurante și doar la unul dintre hoteluri nu au fost admiși. După câteva săptămâni, La Piere a trimis un scurt chestionar prin care îi întreba pe
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
George Nedelea și toată pleiada de la „Academia Bârlădeană” - după care - zic eu, viața spirituală a intrat în declin din cauza schimbării orânduirii sociale, a migrării „materiei cenușii”, a dispariției celor care i-au ctitorit faima. Oricum, în publicațiile de la Bârlad au poposit multe creiere luminate și este meritul lui Ion N. Oprea că le deshumează acum din negura timpului și le aduce la lumina tiparului pentru a înnobila această urbe cu umbrele trecutului. M-a surprins două poezii de o profunzime rară
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
tratarea - în discurs dramatic - a eternului feminin, rămasă văduvă în două rânduri (căci Pericle, căruia milesiana îi cucerise inima, a murit în anul 429 î.Hr.), Aspazia s-a măritat foarte repede cu un anume Lisicle (era negustor de oi și poposea des în casa marelui politician), căsătorie care - spun izvoarele - fusese gândită chiar de Pericle, convins că soția lui, acum fără sprijin, va avea nevoie de un bărbat protector (căci Pericle-fiul, prea tânăr, nu putea să-și apere mama46). Tucidide și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Paleologilor), și copiii, au mai rămas o vreme în Galiția. Ea a primit o pensie anuală (peste 1000 de zloți), o moșie și ceva din averea confiscată 751. în 1593, întovărășită de o mică suită, a plecat spre Apusul Europei, poposind întâi la Viena și întorcându-se apoi la Istanbul. ... Și apăreau văduvele Să citim încă o dată „listele tragice” Cum despre „văduvele domnești” va fi vorba în cele mai multe dintre paginile acestei cărți, să-mi îngăduie cititorul ca, în acest capitol, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Îndată ce am ieșit din raza lor vizuală ne-am Întors În direcția opusă și am mărșăluit astfel Întreaga noapte, ca nu cumva soții acestora să ne ajungă din urmă. În a douăsprezecea zi am ajuns la Quoise, oraș unde am poposit timp de o zi așteptând escorta ce avea să vină de la Hit și care urma să ne Însoțească până pe malurile Eufratului. Modul de vindecare practicat de arabitc " Modul de vindecare practicat de arabi" În timpul călătoriei am avut ocazia să aflu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deșert, rănile lor sunt În general provocate de sulițe sau săbii. Nu am cuvinte să descriu grija cu care conducătorii de cămile ne-au purtat prin deșert. În cea de-a patra sau a cincea zi, spre exemplu, când am poposit În apropierea unor izvoare pentru a ne adăpa cămilele și a ne umple burdufurile din piele cu provizii de apă, unul dintre ei, a cărui privire era cea mai pătrunzătoare, s-a instalat pe o Înălțime din apropiere pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
succedă cea întreprinsă în Statele Unite ale Americii. O lume străbătută în lung și în lat, de la New York la San Francisco, de la Seattle la Houston, survolând podișuri și canioane, examinând, de la mari înălțimi, fluviul Mississippi, cascada Niagara, rulând pe imense autostrăzi, poposind în numeroase orașe. Nu e ocolit Las Vegas, călătorul zăbovește și la Hollywood, și în Disneyland, vizitează rampele de lansare a zborurilor astronautice, zboară și în insula Hawaii, spre a-l întâlni, la Honolulu, pe Ștefan Baciu. Literaturii de călătorie
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane. Un bărbat care își amintește că este căsătorit și are șapte copii poposește într-o seară în fosta casă a părinților săi, ce va fi reconstituită cu ajutorul unei vecine, Sibi (posibil avatar al sibilei), și a doi cerșetori. Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
ia parte la istorie („Numele l-a scris pe apă”) întrucât întreaga realitate sublunară este creația imperfectă a unui «demiurg rău» („Blestemat model să-nceapă”); pe de altă parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
1936. În „Semnele timpului”, revista Institutului Biblic, îi apar în 1936 versuri sub iscălitura Dumitru D. Petrescu. La Brașov scoate, probabil tot în 1935, volumul Melancolie, semnat D. Orfanul. Părăsind institutul, începe o viață de „înger vagabond”. Străbate România ciscarpatică, poposește la Iași, la Bacău și mai ales la București. În căutare de lucru, încearcă să devină brutar, zidar. În mod sigur e hamal în Gara de Nord. Doarme în ganguri și pe sub scările unor clădiri. Biografia „orfanului” seamănă cu a poetului catolic
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
nesaț Spre cămășile de nea, Dar din toți ,unul avea Aripă în loc de braț. Cei 11 cocori-H.Ch. Andersen Păsările nu-l primeau, Îl goneau și-l alungau, Vai, cât e de amărât Bobocul cel urât. Rățușca cea urâtă-H Ch. Andersen Poposind la Hanul -Mare, Au cerut și de mâncare. Unul, zdravăn a mâncat, Altul, flămând s-a culcat. Dar la plată, vai săracul, A plătit tot nemâncatul. Ciuboțelele ogarului-Călin Gruia Vedea un brad pentru copii Cu bunătăți și jucării Și pe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme la mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat. Se pare că, în hălăduirile sale, Ulise a poposit o vreme - vreo șapte ani - la o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se află „urma” unui satelit, poate intercepta mesajul, așa cum recepționează posturi TV. Iată de ce este atât de simplă interceptarea comunicațiilor derulate prin satelit, operațiune ce se poate înfăptui din clădirile ambasadelor, din clădirile deținute de persoane străine, de pe vapoarele ce poposesc în porturile mărilor de coastă sau de la baze străine. În pofida legislației destul de clare privind interceptările, se înregistrează numeroase abateri. De exemplu, în SUA, legea federală interzice producerea, vânzarea, posesia și promovarea echipamentelor folosite pentru interceptări. Și, totuși, o firmă, The
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a naturii, turnată în tipare impecabile. Personificarea naturii are totuși drept rezultat un obositor lanț de alegorii naive și, sub înrâurire sămănătorist-ortodoxistă, „pășunismul” se mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
tineri ședeau pe pietre albe, lângă ciobani, învățându-i să cânte din nai, în timp ce din „marea limpede” răsărea, printre scoici și alge, câte un chip de „zeu tăcut, ca un delfin”. Alte versuri evocă Delfi, Cicladele, insula în care a poposit Ulise, întâmpinat de „fete în alb”, ce „spălau lâna albă în apă curată de munte”, muntele Himet, „formă pură”, „sfintele cărămizi” ale mănăstirii Dafni, „ancorată pe pământul lui Apollo”, teatrul din Epidaur, astăzi pustiu, dar odinioară „umplut de zei / Cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Brâncoveanu (în Ardeal, pe lângă generalul austriac Heissler), a fost clucer de arie între 1692 și 1696. Spirit neliniștit și inamic al Cantacuzinilor și al lui Brâncoveanu prin tradiții de familie, ia parte în 1700 la o uneltire contra voievodului și poposește pentru scurt timp în temniță. Sub Brâncoveanu nu va mai deține decât demnități mărunte (ispravnic pentru haraciul din județul Vâlcea în 1701, ispravnic al Ocnelor Mari de la Râmnic în 1703, mare vornic de Târgoviște în 1712), în stare, toate, să
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre Munceștii
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
citită dintre scrierile „răsăritene” ale lui M. (cele douăzeci și opt de copii atestă cererea), cartea care îl va face faimos în Apusul Europei (exemplarul, cu un soi de dedicație, dăruit de autor, în 1685, la Moscova, lui J. G. Sparwenfeldt, va poposi în rafturile Bibliotecii Naționale din Paris) și în Levant (cercetătorii sunt de părere că la cererea patriarhului Dosithei Nottaras al Ierusalimului M. însuși ar fi tradus în grecește Jurnalul de călătorie prin Siberia. Descrierea Chinei și Cartea despre tătari, iar
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
desăvârșește învățătura la Muntele Athos. În formația sa o importanță decisivă au avut-o călugării din Țările Române, buni cunoscători ai teologiei și ai practicii ascetice. La întoarcerea de la Muntele Athos a organizat o obște împreună cu călugării care îl însoțeau, poposind la mănăstirea Dragomirna, apoi la Secu și în sfârșit la mănăstirea Neamț (1779-1794). Călugărilor veniți de la Athos li s-au adăugat mereu alții, astfel încât la Neamț ajunseseră a trăi laolaltă șapte sute de frați. Între activitățile caracteristice vieții monahale, P. a
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
din pământ și creșterea animalelor, trai greu, venituri mici, femei care plâng duminica în timpul slujbei de la biserică, peisaje frumoase, oameni bătrâni și sfătoși, bucuroși de oaspeți de la București. Comuna Ațântiș - diversitate etnică și religioasă Satul unde, spre mirarea localnicilor, a poposit studiul nostru, este centru de comună pentru Ațântiș, din care mai fac parte alte patru sate: Cecalaca, Iștihaza, Botez și Sâniacob. Comuna se află în vestul județului Mureș, fiind formată din 244 de gospodării (Recensământul populației și locuințelor, 2002). Ațintișul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Sinaxare. Fiind atașat de pravilă, tolerezi foarte greu nuanțele oricărei medieri hermeneutice sau complexitatea peisagistică a modernității. Când un monah ca părintele Sofian Boghiu de la Antim decide să vorbească cetății despre lucrarea isihiei, este imposibil ca rugul aprins să nu poposească, măcar pentru o noapte, în inimile celor credincioși. Dacă un sfânt îți grăiește cu lacrimi abia mijite, sfios și mișcător, despre rugăciunea lui Iisus, atunci crusta păcatului se dezlipește și îți este frică de reîntoarcerea în lume. Intuițiile basmelor din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu ochii injectați, vlăguitul sălbatic se cățăra pe lanțuri și poposea în sfîrșit pe punte, ud leoarcă și dîrdîind fără voia lui, intendentul se apropie de el și-i oferi, cu o privire binevoitoare și consolatoare - ce anume? Un coniac fierbinte? Nu! Ci - o, dumnezeule! - o cană de... ghimber amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că va putea să se bată cu Moby Dick - în apele pe care le frecventa cel mai mult și în sezonul în care era cel mai probabil că-și va face apariția acolo. Cum se face însă că Ahab nu poposea niciodată pe uscat, în acest ocol al lumii? Oare echipajul lui se mulțumea să bea doar aer? De bună seamă că se va opri undeva ca să ia apă. Ei bine, nu! De multă vreme, soarele rotitor își străbate crugul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]