2,784 matches
-
pună în evidență declinul din prezent, nu neapărat demografic. Deplânge sincer decăderea economică a urbei, faptul că s-a renunțat cu prea mare ușurință la resurse industriale care ar fi putut deveni profitabile cu un minim de efort : Fabrica de Porțelan, Electrocasnica, Fabrica de Bioproteine. „Înainte de 1990, pelerinii, dar hai să nu le spuneam pelerini, ci credincioși, veneau cu trenul de departe, erau nouă curse pe zi la Pitești și București, dus-întors, acum mai avem maxim două, trei. Dar să știți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fel de mini- lanterne cu leduri albastre-violet care emiteau o lumină suavă, învăluitoare, recunosc că m-a surprins acest fapt. Fie care an se distinge prin „gadgetul” său religios, noutate absolută. Anul acesta este vorba de pahare și căni de porțelan, de bună calitate, imprimate cu chipul Sfintei Parascheva. O cană costă șase sau șapte lei, depinde de vânzător, adică 1,2 euro, la cursul zilei. Librăria și casa de editură „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei are un stand uriaș
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Asta da pomană, bună și adevărată, ajunge până la cer !”. Distribuție de hrană (sarmale) chiar la intrarea în incinta pelerinajului Până să se întâmple însă acest lucru, văd cum tânăra, care-și ajută bunicii la împărțit sarmale, umple două farfurii, din porțelan de data aceasta, cu sarmale și se îndreaptă cu pas legănat spre unul dintre microbuzele albastre ale jandarmeriei. Aceștia o sorb din priviri, atât pe ea, cât și promițătoarea hrană, refuză la început să le primească, spun că nu le
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dacă nu altfel”. O cerșetoare oarbă, îmbrăcată ca o Cenușăreasă de cartier periferic, este susținută de o copilă firavă, mereu cu capul în pământ, să fie oare fiica acesteia ? Ambele se mișcă extrem de ușor, aerian aproape, ca două bibelouri de porțelan. Odată ajunsă lângă rând, cea mai în vârstă spune cu un glas extraordinar de muzical, care trădează experiența cântatului în public, atât către rândul propriu-zis, cât și spre jandarmul din apropiere, ca o legitimare a prezenței : „Oameni buni cu suflet
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se întâmplă de obicei, după primele 10-15 minute de așteptare, cei prezenți încep să discute între ei, timide încercări de socializare. O femeie în vârstă îmi spune cum se petreceau lucrurile aici în anii 1980. Fostă lucrătoare la Fabrica de Porțelan din localitate, obișnuia să meargă și atunci la pelerinaj - „doar că nu-i spuneam pelerinaj, ca acuma, mergeam la hram ! Dar vedeți dumneavoastră, mergeam așa, pe furiș, să nu ne vadă... ăștia, șefii, cei de la Partid. Credința o aveam nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era jenă de faptul că eram desculț și praful crea dubii asupra frecvenței spălării picioarelor. M-a uimit fragilitatea ceșcuțelor și gustul cafelei. Nu înțelegeam gusturile celor din elita românimii, dar admiram măiestria cu care erau făcute micuțele cupe din porțelan. Cum serveam cafeaua, a intrat în cameră și Vasilică. Imediat i s-a pus o ceșcuță în față și el mi-a oferit un model de comportament în înalta societate. Era un băiat frumos care se apropia de două decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
decis să merg pe jos. Amfitrionul meu era vădit emoționat. Pe terasa umbrită era așezată o masă din plastic și două scaune, tot din plastic. Erau însă foarte comode. Cafeaua a fost făcută surprinzător de repede și două ceșcuțe din porțelan japonez (nu chinezesc!), pline ochi, gîdilau timid simțul olfactiv, cu mirosul acela inimitabil de cafea Serrano. Sticla de whisky pe care am adus-o este desfăcută pe loc. Pahare, gheață și... poftă de vorbă. După cîteva clipe, alcoolul ne predispune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu viața lui și... ne întîlnim în pat. Dacă patul nu ne mai tentează, atunci salut și-un praz verde. Povestea Mariei, născută prin Miroslava, nu este spectaculoasă. Era o fată micuță la trup, dar ideal proporționată. O păpușă din porțelan chinezesc. Totul la Maria era perfect și, mai ales, frumos. Pe deasupra, era și foarte deșteaptă. Dar Maria era dominată de un păcat și anume de păcatul trufiei. Nu se mulțumea cu ce are toată lumea, cu ceea ce face toată lumea. Maria dorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
creștere severă a cheltuielilor fixe. Costurile de investiție cresc mai repede decît scad costurile de funcționare. Triumf al celei mai bune și mai mobile piețe asupra celorlalte, al pînzei asupra lemnului în pictură, al cimentului asupra pietrei, al plasticului asupra porțelanului. Al hîrtiei asupra pergamentului și al bandei magnetice asupra filmului. Dar cel cu mai puțină greutate, deci cel mai mobil, este și cel mai oneros. Trebuie să amortizezi tot mai mult, tot mai bine. Nu-i o noutate, fără îndoială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu barosul drept în creier. Cheamă salvarea, mă duc la spital. Când ajung, mă pun pe o targă și mă transportă într-o cameră cu pereți albi. Se poartă cu mine grijulii toți, parcă aș fi un vas delicat de porțelan. Câțiva medici mă examinează și apoi își dau cu părerea despre starea sănătății mele: și ei se adresează în șoaptă părinților mei, iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să-i primească pe toarășul Cameniță și pe doamna Cameniță. Curând, în locuința celor doi s-au adunat atâtea lucruri dintre cele pe care ei le meritau de mult, dar care le lipsiseră: mobile rare, covoare persane, tablouri, aparatură electrocasnică, porțelanuri și bijuterii. Obiectele se potriveau unul cu altul tot așa cum se potrivește un elefant cu o balerină, dar asta nu avea nici o importanță. Bine că se strângeau acolo, strălucitoare, sigure, pentru zile negre. De ce să fie la alții, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile acestea, care închideau în ele o semiobscuritate misterioasă, erau flacoane, mici borcane de porțelan scump, ornamentat cu decorații albastre și însemnate cu denumiri complicate, fantastice, imposibil de reținut, scrise invariabil în limba latină. Misterul lor era și mai mare, conținutul lor fiind otrăvitor, chiar mortal. Abia de îndrăzneai să tragi cu ochiul la aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
expresia. Era mult mai încruntată, mai posomorâtă. Am râs și i-am spus că era, probabil, un efect de lumină. Seara au venit la noi câțiva prieteni, ca să sărbătorim mutarea. Masa era plină de ceșcuțe cu cafea neagră, farfurii de porțelan cu prăjituri și pahare de cristal cu băuturi străine, cumpărate de la free shopurile din aeroporturi. Aveam în cameră, ca și-acum, trei biblioteci mari, cu rafturi de lemn, încărcate provizoriu cu cărți, pentru că încă nu fuseseră nituite, țintuite în perete
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a venit cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
după aia, de fericire, poți să mori, ci după Napoli să vizitezi în apropiere o altă localitate pitorească, Mori. Așa stau lucrurile și cu Dresda și Meissen, o minune de orășel unde, la 1708, "accidental", Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul european, însemnat pe viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și Mori (am vizitat Napoli, dar la Mori n-am ajuns. Mai am timp!), dar în Germania reunită sau divizată, pentru mine pour
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre Puștanca, fiindcă era prea tânără, sau Caramangioaica, fiindcă Își buzunărea clienții, descoperită de ceata noastră veselă și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintr-o sticlă din frapieră și-l bău dintr-o dată. Când îl văzu o trecu un fior ca un fulger de intensitate mărită. Cafeaua fierbinte făcută la nisip începu să-i tremure, iar degetele abia mai puteau susține ceașca de porțelan. Dar ce putea face și nu făcea? Să fugă și să-l lase acolo? Nu avea de gând să facă asta. Voia cu tot sufletul să-l salveze, dar se părea că nu avea pe cine. Luate separat, trăsăturile lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scoteam țipete și urlete în stare să alarmeze vecinii: asta și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproșurile și batjocura. În ce privește lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate după moartea tatei, că n-a fost niciodată îndrăgostită de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu, apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară, la ordinul expres al "tovarășei", și depuse la Banca Națională). Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice sunt și prozele scurte scrise de F. Când nu alunecă în alegorie factice, ele au ceva din delicatețea porțelanului. Dar autoarea mânuiește bine și dialogul și poate reconstitui o atmosferă, precum se vede în ampla scriere autobiografică intitulată Colțuri, rămasă neterminată în paginile revistei „Observatorul”. SCRIERI: Flori de flăcări, București, 1923; Un scriitor original: Mariu Theodorian Carada, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
de specii și culori, artistic aranjate în ghivece. Sufletul se desfată privind aceste splendori așa că n-am rezistat și m-am apropiat de ele, exclamând cu voce tare:ce minunate sunteți! O fată frumoasă, cu ochii migdalați și tenul de porțelan, s -a apropiat de noi, salutându-ne. S-a recomandat: „Alessia, româncă ce studiază în Japonia”. De la Alessia am aflat câteva lucruri interesante despre crizanteme, precum ar fi: crizantemei i se mai spune „floarea de aur” sau „regina toamnei”; florile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bat la templele budiste, conform ritualului de la miezul nopții, de 108 ori. Cel mai des folosite sortimente de sake sunt: „Junmai Daigingo” (iute); „Junmai Ginjo” (dulce și cu 17 %, alcool) și „Junmai-shu” (dulce). Cupele de sake - „sakazuki”, sunt cupe din porțelan. Cupa îmbunătățește plăcerea de a savura aroma sakeului. Pe masă, stridia și codul Gătite în stil japonez, Alături e cupa cu sake Și raiul mi-e atât de aproape... Astfel, atmosfera se încălzește odată cu creșterea apetitului mesenilor: E ploaie afară
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Și tot așa. Pe scurt, au început să inventarieze sufra geria, până la ultima linguriță - mobile, farfurii, șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]