5,260 matches
-
artificii, care și‑a oferit spiritul și trupul acestui impostor și pe care „frații” nu reușeau să o readucă pe drumul cel bun. Păcatul capital de care Marcu și discipolii săi sunt acuzați este mândria. Ei se consideră îndreptățiți să poruncească chiar Duhului Sfânt, să învestească cu darul profeției pe oricine, în orice împrejurare, fără cel mai mic respect pentru ierarhie. Cu ironie ușor îngrijorată, Irineu afirmă: „Își atribuie loruși titlul de desăvârșiți, convinși că nimeni nu poate ajunge la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor”, găsesc astfel ecouri foarte puternice în realitatea istorică și bisericească a vremii lui Irineu. C. Alte elemente pentru recunoașterea Anticristului Autorul Apocalipsei scrie despre fiara ieșită din pământ: „Ea va porunci locuitorilor pământului să facă o statuie (un chip) fiarei care a fost rănită cu sabia și a rămas în viață. Și i s‑a dat ei să insufle duh statuii fiarei, pentru ca aceasta să poată vorbi și să omoare pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celei dintîi, Fiara aceasta o punea în faptă; și a făcut ca pământul și toți locuitorii lui să se închine acelei Fiare dintâi, cea a cărei rană de moarte a fost vindecată” (Apoc. 13,12) arată faptul că [Fiara] va porunci și va rândui totul după legea lui Augustus, părintele împărăției romanilor. Ea va stăpâni pretutindeni, umplându‑se pe sine însăși de slavă. Această a patra Fiară, care a fost rănită la cap și s‑a vindecat, adică, mai întâi capul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru toți tiranii din viitor, inclusiv pentru Anticrist (III, 4, 1‑4): Visul pe care l‑a avut regele i‑a fost descoperit spre pedeapsă. Căci, atunci când inima lui s‑a mândrit și el s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, poruncind să se înalțe o statuie de aur și împingând întreaga lume la idolatrie, i s‑a dovedit prin vedenie că și el este în puterea lui Dumnezeu, cu toate că s‑a crezut cel mai mare rege al vremii sale [...]. Pentru că a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prius senatum consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor, senatorii îl conving pe Nero, prin daruri și rugăminți, să‑l ucidă pe profet, aducându‑i învinuirea de trădare a religiei tradiționale. Nero poruncește ca profeții (Commodian trece aici de la singular la plural; cf. Apoc. 11) să fie aduși uehiculo publico la Roma și să fie „sacrificați” neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii. Reacția divină nu se lasă așteptată: potrivit Apoc. 11,13
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
seria împăraților aspru pedepsiți de Dumnezeu pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce să se hrănească, nici cu ce să‑și potolească setea se vor îndrepta cu toții către [Anticrist], spunându‑i cu glas rugător: „Dă‑ne să mâncăm și să bem, căci mult suferim din pricina foamei și a neajunsurilor de tot felul. Poruncește cerului să ne dea ploaie și păzește‑ne de fiarele cele ce se hrănesc cu oameni!”. Atunci, Amăgitorul le va răspunde batjocoritor și cu mare cruzime: „Cerul nu mai varsă ploaie, iar pământul nu mai dă roade (1Rg. 17). Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și vine în Miazăzi, asediind în Alexandria pe nepoții acestuia, cei doi frați Ptolemei, fiii Cleopatrei. Aici îl găsesc ambasadorii romani; unul dintre ei, Marcus Popilius Lenas, întâlnindu‑l pe Antiochos pe țărmul mării, în prezența senat‑consultului care îi poruncise să se retragă, să dea pace prietenilor poporului roman și să se mulțumească cu statele sale, cerând să primească răspuns înainte de a se sfătui în această privință cu consilierii săi, Popilius, zic, a desenat cu bastonul un cerc pe nisip
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se mulțumească cu statele sale, cerând să primească răspuns înainte de a se sfătui în această privință cu consilierii săi, Popilius, zic, a desenat cu bastonul un cerc pe nisip în jurul regelui și i‑a spus: Senatul și poporul roman vă poruncesc să răspundeți chiar aici, în această clipă, și să vă faceți cunoscute intențiile. Înfricoșat de aceste cuvinte semețe [a răspuns]: De vreme ce aceasta este dorința senatului și a poporului roman, trebuie deci să plec; și se retrase de îndată cu armata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat chipul său în templul din Ierusalim. Aceste exemple dovedesc cel puțin două lucruri. În primul rând, Ieronim, deși acordă întâietate sensului propus de tradiția creștină, nu trece cu vederea celelalte sensuri pe care pasajul în discuție le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face daruri mari Casei lui Dumnezeu” (2, 40‑41). Partea a treia, creștină, o corectează, în opinia noastră, pe cea precedentă, precizând că „în al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
are putere asupra lor. Arzând de mânie, acesta va declanșa o persecuție aprigă împotriva sfinților: „Va da poruncă să li se ardă ochii cu fierul înroșit, pielea capului să le fie smulsă, unghiile de asemenea smulse una câte una. Va porunci să li se toarne în nas oțet și var” (3, 43‑44). Ultimii opozanți vor fi cei șaizeci de drepți care „se vor înarma cu pavăza lui Dumnezeu și se vor grăbi spre Ierusalim” (3, 51). Asemenea înaintașilor lor, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai fost azvârlit pe pământ, tu, care porunceai tuturor națiilor? Căci ți‑ai spus în gândul tău: Până la cer mă voi urca, deasupra stelelor cerului voi așeza tronul meu. Voi sta pe muntele cel înalt, pe munții cei înalți de la nord; voi urca până deasupra norilor; voi fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
încununat” (II, 36). . În opinia lui Hipolit, așadar, Nabuchodonosor cade în puterea diavolului, este posedat pierzându‑și astfel controlul asupra facultăților mentale. . Dan. 4. . III, 4: „Când inima lui s‑a mândrit și el s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, poruncind să se înalțe o statuie de aur și împingând întreaga lume la idolatrie, i s‑a dovedit prin vedenie că și el este în puterea lui Dumnezeu”. . Cf. De Christo et Antichristo 49, 5. . Vezi de asemenea, IV, 42. Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu. 5. Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în cereri și în rugăciuni noaptea și ziua. 6. Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, e moartă. 7. Dă-le și acest porunci, ca să fie fără de prihană. [...] 9. Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să nu fie înscrisă între văduve, și numai dacă a fost femeia unui singur bărbat: 10. Bine cunoscută pentru faptele ei bune, dacă adică și-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în anul 326 î.Hr.). Cea despre care știm că și-a însoțit bărbatul în campania din India, va cunoaște prizonieratul, va merge în Macedonia (într-un Apus pe care marele cuceritor voise să-l unească, în felul lui, cu Orientul, poruncindu-le generalilor să se însoare cu femei persane - „nunțile de la Susa”52) și va fi omorâtă împreună cu fiul ei, tot un Alexandru 53. La Roma, o statuie, plasată lângă arcul lui Metellus, apoi lângă cel al lui Octavian, purta inscripția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vasilie vodă de să culcase cu jupâneasa lui, în boierie”; [Grigore I Ghica, în a doua domnie] „au trimis pă Sturzea spătar, cumnatu-său, de au adus pă doamna de la Vinețiea...”; [turcii] „temându-se de o primejdie ca aceasta” [hainire] „au poruncit domnului să-și trimiță doamna cu coconii la țarigrad”; „să meargă [același Grigore I Ghica] la țarigrad să-și vază fămeaea și copiii”; „ferman să-i sloboază pre doamna și coconii [ai lui Grigore I Ghica] den închisoare, că-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum o descoperire a spațiului moldav - Constantin Rezachevici), aspre, apoi răgazul, de coabitare a celor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între monahii ea se va numi Maria), când îl va învinge, la Orbia, pe Petru Aron (pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti - socotește cronicarul - moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Au pierit atunci, tot de sabie domnească, și câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau chiar de uneltire
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bucov, i Vladul Caplii, i Pătrașco, i Calotă, i Stan sin Socol dvornicul, și alții, meșița septembrie 1 deni. Și au făcut Alexandru-vodă, den jos de București, o mănăstire mare, hram Svetaia Troiță [...]56. Pătru-vodă Cercel sin Pătrașco-vodă [cel ce poruncise ca rămășițele jupânesei Caplea, soția marelui postelnic Ghiormea, să fie deshumate din schitul ctitorit de ea lângă dealul de la Mihai Vodă și să fie mutate la Mănăstirea Bolintin, căci boieroaica s-ar fi arătat o „pizmașă! - n.m.] au venit domn
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Aron, Ștefan cel Mare (în ale căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără giudeț” - vornicul Isaia, cumnatul său (o ținea pe Sora, fiică a Doamnei Oltea dintr-o altă căsătorie; un alt cumnat, postelnicul Șendrea, bărbatul Mariei, va muri - am văzut - în 1481, în războiul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au apărut, concretizându-se în porunci de suprimare a adversarilor (așa cum au făcut Radu Mihnea [1611-1616] cu boierii opozanți, conduși de stolnicul Bărcan Merișanu [ridicaseră și un „domn”, pe Mihai cămărașul], pe care „îndată porunci de-i prinseră și și porunci de-i tăie pe toți, afară de poartă, ca să se învețe alți boiari a mai videai pre domnul său” [Letopisețul Cantacuzinesc], Alexandru Iliaș [1616-1618], care îl ucise pe vornicul Cristea, iar ceilalți uneltitori, excedați de prezența grecilor în preajma Domnului, „îi târâia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a omorât cu multe și deosebite chinuri”76. Tot așa Alexandru Lăpușneanu, performer într-ale suprimării. Și la fel, în timpul lui Grigore I Ghica, când, la insistențele celor două „vase rele” - vornicul Stroe Leurdeanul și velvistiernicul Dumitrașcu Cantacuzino -, Voievodul a poruncit ca „staripostelnicul” Constantin Cantacuzino, întemeietorul ramurii Cantacuzinilor din țara Românească, să fie ucis, în 1663, la Mănăstirea Snagov (și așa a văduva Elinei [Elena, Ilinca], soția postelnicului, fiică a lui Radu Vodă Șerban și nepoata postelnicului Udriște din Mărgineni. Ucigându-l
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un alt medic, tot italian, din Asolo, adăpostit apoi pe lângă Patriarhia Ecumenică din Constantinopol 103. Auzise de dorința lui Lăpușneanu de a răspunde cu aceeași monedă și italianul Antonio Maria Graziani, care ne spune (în Călători străini...) că Vodă a poruncit „ca Despot să fie ucis prin otravă”. La fel le comunică a lor săi și Ureche - „Mai apoi, după multă vréme, prepuindu-ș Alexandru-vodă pre Despot, l-au otrăvit pre ascunsu”, făcându-le cunoștință cu un „european” capabil să scape de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce au domnit 5 săptămâni”) se afla în Pocuția la începutul lui martie 1564. Insistențele turcilor (care îl voiau pe Tomșa la Stanbul) și apoi cele ale lui Lăpușneanu l-au convins pe regele Sigismund al II-lea August să poruncească arestarea lui Ștefan I Tomșa și confiscarea bunurilor (care n-au îmbogățit prea mult trezoreria regală) pe care le transportase din Moldova. Va ordona apoi dregătorilor de margine să le taie capetele fostului Domn, lui Moțoc și lui Spancioc, întrucât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]