1,543 matches
-
temă și-a găsit spațiul de manevră în chiar cea mai kitsch galerie bucureșteană? Pe numele ei GAMB (Galeria de Artă a Municipiului București). Enigme. Cum ar fi putut Ministerul Culturii să facă drumul invers celui făcut de întreaga nomenclatură postdecembristă! Cum ar fi putut rezista voinței pătimașe de revenire la normal! O normalitate, evident, pe înțelesul hapsînei mafii criptocomuniste care manevrează totul în țară. A fost momentul romantic, singurul scăpat o secundă de sub control, în care treburile ministerului au fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume nouă, postdecembristă. O dolofănică, privind nostalgic pieziș, își etalează gropițe-n obrăjorii bine hrăniți în vreo casă (naționalizată), gropițe-n degetele-crenvurști, în decolteu, în..., acompaniată de-un personaj cu aer hirsut-proletar, de Neculuță șiret. Vezi pe cine invită cei doi și te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arde unui rector acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera și ciocanul etc. ce emblemă, zic, pentru democratica postdecembristă instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum, nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot ce infiltratele forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună în faptă (timorate încă de perpetuarea totalitară dar și ușor turmentate de răsunătoarea victorie de-acum patru ani), o face cu vîrf și îndesat "carismaticul", lăsînd impresia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clarifica chestiunea. Personalități de prestigiu. H.-R. Patapievici, Andrei Pleșu, dîndu-și seama că numai ordinul dat de dom'Iliescu SRI-ului: "Măi dragă, ia predați voi toată arhiva securității CNSAS-ului! Executarea!" ar putea reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului stat monarhic românesc. Impostorii uitînd însă că atipicul bărbat încoronat era, înainte de toate, un hiperinteligent și un ctitor de înaltă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune, fără prea mare marjă de eroare, că România a rulat, în jumătate de secol postbelic trei dictaturi; să le numim după titularii lor: Dej, Ceaușescu, Iliescu. Va trebui, mai întîi, să nu ținem cont de marota diversionistă a nostalgicilor postdecembriști, simplă marotă, că dictaturile noastre s-au întins dincolo de comunism în contul Regelui Carol al II-lea și al Mareșalului Antonescu și să operăm acolo unde este, într-adevăr, de operat: în lungul și tragicul interstițiu totalitar de inspirație moscovită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești, proliferarea prostească a așa-ziselor universități era, de fapt, aceeași față hidoasă a bagatelizării, a uniformizării de inspirație bolșevică. Procesul era după chipul și asemănarea celor doi ignari dictatori postbelici. Nu prea departe de aceștia (cu, totuși, achizițiile iluministe postdecembriste), cel ce avea să le preia, în substanță, idealurile, n-avea de ce să modifice în interminabilele lui mandate prezidențiale prețiosul statut moștenit. Mană cerească pentru intențiile sale uniformizator populiste. În lumina aceleiași vulgate partinice. Încît recenta ungere de către prestigioasa, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea de a treia dictatură comunistă postbelică. Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam bilingv s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită. Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un Havel, Gabriel Liiceanu răspunde: "Nouă nu un Havel român ne lipsește sînt convins că-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și detașată net de aspirația (cvasi)generală întru răsturnarea comunismului (atît de nesperat ivită într-o țară ce părea să-și fi uitat identitatea), este promovată obnubilarea adevărului și, astfel, nivelarea în autojudecare, faptele retrograde stînd, obraznic, la același festin postdecembrist cu societatea civilă, atît cît există ea, ca și cum vinovăția ar aparține în egală măsură tuturor. Perpetuîndu-se același nărav al festivismului de tip sovietic, pînă și momentul tragic al mineriadei din 13-15 iunie acaparează, brusc și precipitat, ecranele și rubricile, încercînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spun nimic state de prim rang, Anglia, SUA, Franța, Italia, micile regate apusene, Japonia, Spania, care au renunțat definitiv la vetusta alternativă dreapta-stînga? Pînă și aservitele partide comuniste, dispărînd în inaniția lor congenitală. Neputîndu-și rezolva convulsiile interne ale unei imposturi postdecembriste, așa-zis social democrate, în succesiunea celei net comuniste postbelice, eminențele formațiunii încearcă plasarea acesteia în, mde, efortul menținerii unui obligatoriu pol de stînga. Dacă i-am crede pe atleții iliescianismului reanimat niște suavi naivi, atunci lucrurile ar fi simple
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au priceput să infesteze Golănia cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
capabil să îndeplinească (să dețină) anumite statute și roluri în societate. Carențele apărute în amplul proces de socializare sunt grave și conduc la comportamente indezirabile, deviante, la conflicte de adaptare și de integrare socială. În condițiile în care societatea românească postdecembristă se află într-o tranziție spre o destinație încă neclară, iar mass-media cultivă din ce în ce mai insistent și mai agresiv pseudovalori sau, mai grav, nonvalori, nu mai miră aproape pe nimeni motivul pentru care din ce în ce mai mulți tineri aleg ca „soluții” existențiale suicidul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Școala monografiilor sociologice. Este clar că etalarea filosofico-literară a disperării trebuie să fie contrabalansată de cercetare, de cunoaștere, de proiecte privind realitatea imediată. Dar la o analiză mai circumspectă ne dăm seama (și aceasta se poate documenta prin apariții preși postdecembriste) că „recuperarea” eseiștilor a Început În anii ’80 și a fost desăvârșită În anii ’90, În schimb gustiștii au intrat aproximativ două decenii Într-un con de umbră din care au Început să iasă abia În ultimii cinci-zece ani. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
articole și cărți, găsirea câte unui „acar Păun” pentru toate inepțiile elaborate În spiritul indicațiilor de partid decât cercetarea aprofundată a contextului și găsirea răspunsului, de la caz la caz, la Întrebarea: de ce a scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură din care nu câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
azi ar trebui nu numai să accepte pluralismul explicativ, ci chiar să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității epistemologice a pluralismului paradigmatic. Analogia dintre teorie și caleidoscop (o jucărie care constă Într-un tub, niște lentile și fragmente din sticlă sau plastic translucide și colorate), propusă de Martin O’Brien (1993
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În sociologi un imens orizont de așteptări, semnificând un amestec de speranțe În reabilitarea disciplinei, de iluzii privind contribuția decisivă a sociologiei la construcția unei societăți democratice, bazată pe economia de piață. A fost simptomatică, În primele zile ale societății postdecembriste, percepția publică a sociologiei ca profesie salvatoare a societății aflate În criză, sociologii fiind solicitați să participe la crearea noilor mecanisme ale puterii și la construcția primelor strategii ale tranziției postcomuniste. Așteptările publice față de sociologie vizau, În chip indistinct, promisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cât și la nivelul cercetării empirice, fără a mai vorbi de cele câteva generații de sociologi pregătite În facultăți. Într-adevăr, după 1989 a avut loc o redefinire a câmpului sociologic, datorită libertății de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pare cantonată În aria unei sociografii confortabile sub aspect metodologic și rentabile ca aspect financiar. Hermeneutica sociologică a băncilor de date deja acumulate, așteaptă, Încă, nu se știe care generație dispusă la un efort de descifrare teoretică a achizițiilor empirice postdecembriste. Sociobiologia a fost tradusă, dar rămâne, În exclusivitate, obiect de studiu la istoria doctrinelor. În ceea ce privește așa-zisa „sociologie a tranziției”, nu cred În așa ceva din mai multe motive: centrarea presupusei discipline numai pe postcomunism denotă obediență ideologică sau, În cel
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și trecutul părinților lor), În prezent lucrurile stau cu totul altfel: adulții nu sunt altceva decât „niște străini Într-o lume nouă”. Autoritatea lor slăbește, copiii Își caută modelele de conduită exclusiv În rândul celor de vârsta lor. În România postdecembristă, schimbările macrosociale au determinat mutații profunde În toate palierele vieții sociale și, implicit, la nivelul tuturor generațiilor, dintre care le amintim pe cele mai reprezentative: generația’26-’30 (cea a bunicilor noștri), ’46-’50 (a părinților), precum și generația „ceaușeilor” (’66-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
francez din alimentația noii protipendade. O reîntoarcere la tradițiile culinare autohtone, precum și cultul unei austerități alimentare au simplificat gramatica meselor bucătăriei de înaltă clasă, care „a intrat în adormire“, ascunsă în amintirile și cărțile de bucate ale ultimilor boieri. Presa postdecembristă, avidă după informații referitoare la traiul nomenclaturii ceaușiste, a publicat în 1990 meniul servit la masa oficială dată de conducerea de partid și de stat în ziua de 23 august 1989. Gustările cuprindeau salată de vinete, castraveți cu urdă și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu au apărut la vremea lor, precum și fapte de pe traseul unor cărți prin vămile cenzurii, în fine, „eseistica acestui calvar”: ședințe și referate, strategia dialogului cu forurile tutelare, profesionalismul, dar și abilitatea compromisului, dureroase tăieturi. Dar principala preocupare a F. postdecembriste îl constituie un amplu program de promovare a valorilor literaturii române contemporane, concretizat în colocvii, anchete și concursuri. Astfel, pe parcursul mai multor numere (1,3-5/1990) sunt prezentate opiniile criticilor Victor Felea, Liviu Petrescu, George Pruteanu, Monica Spiridon, Marius Lazăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
propune seriale de discuții asupra unor apariții ce se detașează ca repere editoriale: Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române de Ion Negoițescu, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Jurnalul lui Mircea Zaciu. Încă din primii ani postdecembriști, în paginile revistei este intens discutată „memorialistica rezistenței”. Inițial abordată ca „tehnică și retorică a supraviețuirii”, pe măsura exploziei de memorii și jurnale, „literatura mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
antisemitismului, abordarea În mod deschis și „sincer” și condamnarea criminalului de război Ion Antonescu. Pierzînd din vedere fapte extrem de importante și condamnabile de altfel, Braham uită că PDSR a conlucrat extrem de util cu PRM, PUNR, iar membri marcanți ai guvernelor postdecembriste participaseră activ la campaniile de reabilitare a mareșalului Antonescu. Chiar În timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs la aluzii antisemite, Petre Roman fiind acuzat că „nu are rădăcini În tradițiile românești”. De asemenea, mai mulți membri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
BOR poate pretinde revendicări injuste și abuzive. Folosindu-se de acest tertip, BOR a „convins” SRI că dosarele ei nu merită a fi consultate decît În „familie”, unde limbajul acestora poate fi Înțeles și interpretat „corect”. Oricum, pentru BOR, istoria postdecembristă a adus timpuri triste. Nu mai este personaj principal nici ca victimă și nici ca agresor. Se Împăca mai bine cu regimurile de extremă (de dreapta sau de stînga). Ea avea un limbaj universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]