2,403 matches
-
c) DOINA GHEORGHIU JIMÉNEZ (c) EDITURĂ JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA DOINA GHEORGHIU JIMÉNEZ CIORAN ȘI SÁBATO FAȚĂ ÎN FAȚA EDITURĂ JUNIMEA IAȘI 2010 CUPRINS Cioran și Sabato: singurătate și destin.........................................I Introducere.....................................................................................................7 Receptarea literaturii hispanoamericane în Europa....................................19 Sábato și Cioran. Posteritatea lui Nietzsche................................................49 Creștinismul, boala sau mântuire?...............................................................71 Melancolia, moartea, sinuciderea, ura de sine.............................................91 Iubirea ca soluție existențiala.....................................................................129 Ipostazele absolutului.................................................................................139 1. Cunoașterea lui Dumnezeu......................................................144 2. Iubirea ca soluție metafizica.....................................................157 3. Metafizica tangoului..................................................................169 Scrisul, terapie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât reconstruirea încrederii pierdute. De aceea, în următorii ani, românul care trebuie să aibă cea mai mare rezonanță în sufletul omului trebuie să fie cel în stare să reînvie în om o nouă și neprihănita speranța"73. SÁBATO ȘI CIORAN. POSTERITATEA LUI NIETZSCHE "M-a surprins omul acela amabil, mărunt și trist, predicator al unui nihilism care nu coincidea cu persoana lui." (Ernesto Sábato, Întâlnire cu Cioran) " Nu sunt influențat de nimeni. Vorbesc după capul meu. E ridicol să-l citezi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, Bardenhewer spunea: Augustin
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Cuvânt de Aur, născut în anul 380 și chemat la Domnul în 450). Dacă Răsăritul l-a considerat ca Mare Dascăl al lumii, Apusul l-a apreciat ca cel mai mare predicator al creștinătății universale. Sfântul Ioan Hrisostom rămâne pentru posteritate prințul oratorilor creștini, unicul rege în această privință și un neîntrecut model al predicatorului creștin din toate timpurile. Asist.drd. Liviu Petcu
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
ajungă toți în același timp, exact la momentul potrivit. Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții individuale ale animalelor, care sunt transmise apoi posterității speciei. Acestea sunt invenții literalmente culturale. Este cazul pitulicilor elvețiene care migrează de obicei în Africa. Multă vreme s-a crezut că pleacă în Senegal trecând prin Gibraltar, ghidate doar de instinct. Până când un cercetător german a înaintat teza conform
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a se simți bine în orice împrejurare. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenți față de joc ca formă a existenței umane . F. Rabelais, Victor Hugo, Mark Twain, Ch. Dickens, Romain Rolland sunt doar câteva exemple.Literatura română a dat posterității câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Ovidiu Verdeș. Johan Huizinga considera că ―jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoașteri sau regăsiri-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critică literară românească
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critică literară românească în postumitate. Regretatul critic Mircea Scarlat publică la Cartea Românească, în 1990, eseul Posteritatea lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul Nicolae Manolescu. Parcurgând exegeza operei lui Ion Creanga, Mircea Scarlat observa că ea a relevat și, implicit sau explicit, a cultivat, cu o consecvență frapantă, imaginea unui scriitor exponent. „Incepând de la Maiorescu - constata
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
suficient pentru a impune imaginea unui mare scriitor, mai mult, pentru a da întregii exegeze de până la Mircea Scarlat și mai încoace ideea directoare și tema - care este cea a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la „Junimea― - Moș Nichifor Coțcariul. Succesul a „răsunat― imediat și la București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton Naum: „...Aud despre o frumoasă nuvelă a d-lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
5 zile manuscriptul nuvelei si îl voi remite desigur după acest timp; nu mă oropsiți de tot, rogu vă...― Epistola din care am citat este reprodusă în volumul Ion Creangă si lumea în care a trăit, semnat de Constantin Parascan. Posteritatea critică a lui Ion Creangă are însă un alt început, acesta coincizând, apreciază Mircea Scarlat, cu „scoaterea― lui din rândul culegătorilor de basme, primele pagini care acreditează noua viziune asupra marelui artist aparținând lui Nicolae Iorga, pe când istoricul avea doar
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Ion I. Lapedatu, 320 pag., 48.000 lei • Muntele suferinței, Nicu Păun, 260 pag., 42.000 lei • Periplu prin memorie, Alexandru Husar, 360 pag., 18.360 lei • Temă cu variațiuni, Radu T. Constantinescu, 216 pag., 29.580 lei • Viața noastră. Posteritatea lui, Leah Rabin, 500 pag., 85.000 lei Colecția CIVITAS • Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl, 544 pag., 160.000 lei • Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet, 184 pag., 64.000 lei • Mitul statului, Ernst Cassirer, 360 pag., 130
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, Bardenhewer spunea: Augustin
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Cuvânt de Aur, născut în anul 380 și chemat la Domnul în 450). Dacă Răsăritul l-a considerat ca Mare Dascăl al lumii, Apusul l-a apreciat ca cel mai mare predicator al creștinătății universale. Sfântul Ioan Hrisostom rămâne pentru posteritate prințul oratorilor creștini, unicul rege în această privință și un neîntrecut model al predicatorului creștin din toate timpurile. Asist.drd. Liviu Petcu
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru Zub arată că între „Mihail al luminii” și „Mihail al sabiei”, posteritatea l a preferat pe cel din urmă iar această predilecție își află justificarea în însăși persistența unora dintre problemele social-politice cu care a fost confruntat. „Mihail al luminii” rămânea însă ipostaza primă și cea mai importantă căci din ea derivă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
a-și suprima personajul de două ori; o dată prin sinucidere și a doua oară prin accidentul aviatic. Într-o logică ce ține de tradiția creștină (și nu numai!), cel care moare de două ori se dovedește a fi nemuritor. În posteritate, creația sa poetică îi asigură un asemenea statut, Ladima crede sincer în acest adevăr, în ciuda răbufnirilor zeflemitoare cu tentă pozitivistă lansate de Bulgăran. Neputând să evite căderea, mai speră că, prin operă, va fi capabil să sfideze spațiul și timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
își făcea un titlu de glorie din măestria lui gastronomică. Mai elocvent este cazul lui Leonardo da Vinci, care, întreaga viață, a fost convins că cercetările și lucrările sale științifice sunt net superioare capodoperelor plastice pe care le-a oferit posterității. Cercetătoarea franceză propune, ca ipoteză euristică, un soi de stratagemă la care recurg acești artiști, neurmărind altceva decât să își înșele Supraeul, oferindu-i, în compensație, o creație secundară, cu un evident rol de "alibi". Un număr mare de pictori
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi de vedere, sintagma nicasiană " Ne-am odihnit în Călinescu" rămâne astăzi doar un superb sofism. În fond, "divinul critic" deschide multiple perspective euristice, între care aceea psihanalitică (și derivatul său mitic-arhetipal), lăsând posterității șansa de a o aprofunda și dezvolta cu temei. Acest lucru este posibil mai ales dacă ne gândim că producția literară a unui creator nevrotic se pretează la așa ceva. Din multitudinea miturilor reliefate în timp de către Rosa Del Conte, S.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atras atenția că în România socialistă nu se practică tortura (iar atunci când se folosește, e nevoie de anesteziști în primul rând), SOD i-a pus în față o schemă și i-a explicat-o pe îndelete. Iată transcrierea conversației pentru posteritate. În prima fază, spuse el, trebuie acționat asupra Eu-lui social: jocul de-a șoarecele și pisica (pentru care cunosc câteva persoane din apropierea Subiectuluivvv realmente dotate. Nu pricep mare lucru din psihologie dar au acele cunoștințe de psihanaliză care le ascut
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
remediu al nemântuitei noastre dorințe de epic, de aventură decameronică, poescă, borgesiană, dostoievskiană, kafkiană, proustiană ș.a.m.d. Dar, vai, toată această suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă deja un repertoriu clasat, adică un impas pentru posteritatea narațiunii. Calvino, focalizând acele texte, începe romane pe care are puterea să le întrerupă ca pe niște soluții mimetice, pe cât de ispititoare, pe atât de bătătorite. În căutarea romanului adevărat, parcurgem alături de Calvino etape intermediare, o seamă de "începuturi" ale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
recunoască ca atare, ceea ce determină plecarea definitivă a aceluia din casa de la Arquà, nu înainte de a-i fi reproșat "tatălui" egoismul, nerușinarea, îngâmfarea etc. Să-i fi fost oare teamă autorului celebrului "Canzoniere" de un eventual rival uzurpator al gloriei posterității sale literare? Oricum, își dă seama că a plătit cu vârf și îndesat prețul poeziei și al libertății, renunțând la adevăratele sale aspirații și dorințe omenești, condamnat fiind la o eternitate de hârtie. Așa-zisa seninătate își va arăta reversul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această nevoie de a-și mărturisi propriul crez și de a-și deschide sufletul, nu are darul să dureze; va învinge vanitatea literară și teama de a-și știrbi propria celebritate. Temându-se să-și piardă admirațiea lumii și a posterității din pricina statutului său de necredincios, se grăbește să înlocuiască versurile acelea lipsite de speranță ale canțonei cu altele pline de devoțiune creștină. Laura-Euridice-pasărea phoenix va muri precum o sfântă: "Plecă senină, știindu-se salvată / Pe lume-n schimb, doar jalea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru Zub arată că între „Mihail al luminii” și „Mihail al sabiei”, posteritatea l a preferat pe cel din urmă iar această predilecție își află justificarea în însăși persistența unora dintre problemele social-politice cu care a fost confruntat. „Mihail al luminii” rămânea însă ipostaza primă și cea mai importantă căci din ea derivă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
personale a putut asigura ambianța propice unei reflecții tenace și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită în idee“, ar fi spus Noica, acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost, de pildă, Sfântul Augustin sau Kirkegaard. În cazul acestora nu am fi îndreptățiți să spunem: putem să le uităm viața, ceea ce ne interesează este, până la urmă, opera pe care au lăsat-o. Wittgenstein nu a scris pentru a lăsa posterității o operă. Ceea ce a scris el reprezintă mai degrabă expresia și mărturia a ceea ce a gândit într-un moment sau altul asupra propriei existențe, a modului cum trăia și a modului cum s-ar cuveni să trăiască. Dacă în cazul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-l consideră mult mai liber decât modelul teatrului clasic francez. În mare măsură, aceste ambiții se realizează în dramă romantică, mai cu seamă în cea a lui Hugo. Stendhal încearcă la începutul carierei să scrie comedii și tragedii; Balzac lasă posterității un volum de piese, printre care una destul de reușită, Mercadet ou le faiseur. Flaubert ține mult la piesă să Le Chateau des coeurs; un volum de piese de Maupassant precede nuvelele și românele. Compoziția românului Une page d'amour de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]