1,576 matches
-
nu sînt "alfabetizate" din punct de vedere media. Ca urmare, dezvoltarea acestei calități legate de cultura media impune dezvoltarea unor strategii explicite de pedagogie culturală, iar școlile de teorie contemporane dominante precum Școala de la Frankfurt, studiile culturale și majoritatea teoriei postmoderniste nu au reușit să dezvolte o pedagogie critică media 1 . În cercurile care se ocupă de educație este în curs dezbaterea axată pe problema identificării domeniului pedagogiei media, existînd diferite programe în acest sens. O abordare tradițională "protecționistă" va încerca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Press. Clover, Carol (1992), Men, Women, and Chain Saws: Gender in the Modern Horror Film, Princeton, Princeton University Press. Collins, Jum, Hilary Radner, and Ava Preacher Collins, (eds.) (1993), Film Theory Goes to the Movies, New York, Routledge. Connor, Steven (1989), Postmodernist Culture, Londra, Blackwell. Coward, Rosalind and John Ellis (1977), Language and Materialism, Londra, Routledge & Kegan Paul. Cox, Oliver (1948), Caste, Class and Race, New York, Doubleday. Crawford, Alan (1980), Thunder on the Right, New York, Pantheon. Cross, Brian (1980), It's not
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Reagan și Bush 154 Poltergeist și anxietatea socială 156 Poltergeist II și criza patriarhatului 166 O critică diagnostică: de la Poltergeist la Slackers și Beavis și Butt-Head 169 Efectul Slacker 170 Beavis și Butt-Head sau nu există viitor pentru tineretul postmodernist 174 NOTE 184 Capitolul 5 VOCILE NEGRILOR. DE LA SPIKE LEE LA RAP 191 Filmele lui Spike Lee 192 Do the Right Thing ca poveste morală brechtiană 193 Strategia culturală din Do the Right Thing 195 Molcolm X ca poveste morală
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la simplitatea ei presocratică. A. B Credeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și elemente care mă despart de nouăzecism. Himerismul... un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigmă postmodernistă. Himerismul, în substanțalui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este o modalitate de a fi liber ca poet în condiții de dictatură sau de alte tipuri de restrângere a libertății. ...volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interesați de mișcările literare de azi de la noi, un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigma postmodernistă. Himerismul, în substanță lui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este o modalitate de a fi liber ca poet în condiții de dictatură sau de alte tipuri de restrângere a libertății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
departajare a generațiilor?) unde v-ați regăsi? Întrebarea Dvs. mă amuză și mă intrigă în același timp. Dați-mi voie să mă explic, vă rog. În primul rând, mă amuză pentru că tocmai acum cercetarea mea doctorală se referă la scriitorii postmoderniști, cu precădere Generația 80, și trebuie să citesc opiniile diverse, complexe și originale ale acestor scriitori despre multe chestiuni privind viața lor literară, literatură și curente / generații iar unii pot fi considerați, prin vârstă și debut, ca aparținând unei anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este obsoletă și că prezentul și viitorul aparțin formelor originale americane; iar așa-zisul curent „postmodernist”, pe care-l maimuțăresc nu puțini tineri, azi, la noi și aiurea, ca și pop-art-ul, new-age sau altele reprezintă prezentul și viitorul creației În artă și litere. Vorbind mai sus de procesul interesant și, aș zice, dominant, al erei noastre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe alții într-un schimb de valori culturale cu Occidentul? O asemenea dezbatere ar mai spulbera din narcisismul nostru păgubos. Dar, să revin în sala de discuții. Descriu, la sugestia unei studente filologe din asistență, peisajul literar din Moldova, căutările postmoderniste ale tinerilor scriitori, care sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de contactele lor cu literatura română de ultimă oră și cu literatura europeană, prin intermediul cărora surprind datele epocii și modificarea necontenită a modelor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu destin de disident, publicat înainte de perestroika doar în Occident, colaborator la Radio Svoboda, membru în comitetul director al PEN Clubului din Rusia; Nadejda Grigorieva, poetă postmodernistă, care se refugiază în ciberspațiu; Marusya Klimova, o slujitoare devotată a culturii underground, care a locuit un timp la Paris și este președinta Asociației Prietenii lui Céline din Rusia; Nikolai Kononov, poet, interesat de „spațiul psihedelic”, pe care literatura, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o carte a lui Viktor Pelevin, cel mai în vogă postmodernist rus, tradus în multe țări occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în literatura germană? - Nu prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor postmoderniste în literatura germană. Puținele titluri care există indică faptul că fenomenul a fost remarcat și la noi, dar nu are un rol decisiv asupra evoluției literaturii germane... În afară de tineri și fenomenul urbanist de care vorbeam, se poate observa o preocupare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul. Distracția cea mai mare e să-i vezi pe postmoderniștii români, obligați la toleranță de concept, practicând inclemențe radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
primul roman din literatura lumii, și recitesc niște pagini însemnate de mine la alte lecturi și mă întreb care e deosebirea dintre postmodernul X al României zilelor noastre și Apuleius. Dar, un basm de Creangă, megieșul tău, de ce nu este postmodernist, că are absolut toate ingredientele postmodernismului românesc? Dar Povestea poveștilor de ce n-ar fi postmodernă? De ce Povestea poveștilor a anilor'80 a lui Mircea Nedelciu este și a lui Creangă ba? Cât ajută și cât stânjenește evoluția literaturii noastre această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am un critic literar care să mă susțină ferm, până în pânzele albe. Sunt antipatizat de toți criticii, am senzația, nu le sunt pe plac. Probabil că sunt o ciudățenie pentru ei, o curiozitate literară, atât. Ideea că sunt "avangardist" sau "postmodernist" (cuvinte inventate tot de critici) irită la maximum, cu atât mai mult cu cât avangarda și postmodernitatea nu sunt apreciate în general în istoriile literare de la noi. Îți dai seama, taman avangarda nu e apreciată de criticii noștri, singura care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua-o, e o aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de creație postmoderniste, ne oferă un surprinzător "roman" ce are în centrul său figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea fiindu-i fiu și frate - simultan - primului. Antipa dialoghează cu dublul sau sau cu Silvia Racliș, replicile fiind, uneori, generate de situatii din dramaturgia consacrată, influența a intertextualității postmoderniste. Personajele se metamorfozează continuu, polaritățile bine/rău schimbându-se ori fuzionând: ,, Anghel ridicând capul din cocoașă crescută pe neașteptate în spatele lui. Ochi omenești, uluiți omenește în orbitele unui om, ochii unui om viu.” între textul scris și realitate nu sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o vreme când lectură este depreciata în rândurile tinerelor generații, până la o degradare alarmantă, care amenință cu deculturalizarea masivă a populației României. Restituirea unui volum cu titlul Cum citim, datorat unuia dintre maeștrii literaturii „Școlii de la Târgoviște”, revendicata și de postmoderniști, ar putea fi un veritabil îndrumar nu doar pentru tineri, ci și pentru cei care vor să cunoască alfabetul documentarii și cercetării științifice. În Unele avantaje (Tribuna școlii, nr. 31/ 8 aprilie 1972, p. 10), o discretă captatio benevolentiae, Costache
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici”, folosesc lectură că somnifer. Se pare ca Olăreanu na avut previziunea vindecării postmoderniste de orice viciu al lecturii! Era încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dornic să predice, luându-se drept profetul atotștiutor care poate clătina un sistem. Imaginea unui teatru În căutarea armoniei cosmice, pe care o visa Gordon Craig, e foarte departe de noi. Noțiunea de artă pentru artă a dispărut În spiritul postmodernist În care trăim. Vechea aspirație, ca arta să fie ca o religie a frumosului, azi e catalogată drept modă veche. Sub influența lui Brecht, artiștii noilor generații au acuzat arta care nu e militantă că se ascunde În turnul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Își are opinia sa despre Wagner. Dar și la teatru sunt critici care vin cu idei prefabricate, indignați dacă nu-și văd Cehov-ul „lor“ sau pe Shakespeare „așa cum se joacă la Stratford“ (dacă sunt din tabăra conservatoare), sau descompus și postmodernist, „cum e moda În Germania“ (dacă sunt adepți ai clanului avangardei dure). Dar un critic poate să fie și el un artist. Dacă se deschide și primește impresii fără prejudecăți, el nu e doar martor distant, ci devine un participant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
convins de această metodă, ci acela că ea Îi fascinează pe studenții americani, așa Încât am vrut să le ofer prilejul să o exploreze la sursă. Viewpoints („puncte de vedere“) este o tehnică de improvizație care s-a dezvoltat În mediul postmodernist al dansului, prin descompunerea spațiului și a timpului În șase categorii. Anne Bogart a preluat și a dezvoltat aceste noțiuni și le-a adaptat pentru a-i ajuta pe actori să funcționeze Împreună spontan, intuitiv și deseori riscând chiar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dreptate. Nu e de ajuns să te declari antiamerican. Ori chiar anticapitalist. Mai trebuie să și explici de ce. Eventual să analizezi „ce se întâmplă în jurul nostru” - cum zice Pastenague - prin prisma acestor idei... Cam răsuflate! adaugă alter-ego-ul meu, care e postmodernist, nu ca mine, nu se știe ce... Anticapitalist a fost și Iliescu și uite ce frumos a evoluat. A fost și antiamerican, iar acum e emoționat ca o fată mare înainte de nuntă. Cam slobod la gură și Pastenague ăsta! Chiar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Marino, O nouă istorie literară, JL, 1993, 37-40; Constantin Cubleșan, Deceniul literar nouă, ST, 1993, 10; Irina Petraș, Era personalizării, TR, 1993, 46; Tania Radu, „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă”, RITL, 1994, 2; Bucur Demetrian, O istorie postmodernistă, R, 1995, 1-2; Ioan Buduca, Romanul persoanei, „Cuvântul”, 1996, 9; Simuț, Critica, 185, 195-206; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996, 159-164; Ion Simuț, Resursele istoriei literare, F, 1997, 2; Iulian Boldea, O poetică a suferinței, VTRA, 1997, 3
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]