1,516 matches
-
acest construct al cunoașterii a devenit necesară critica ei și astfel, să deconstruiești cunoașterea afirmată. Jacques Derrida argumenta însă că singura apărare în fața inevitabilei deconstrucții a cunoașterii, sistemelor de putere, ce se numea hegemonie ar trebui să se bazeze pe postulatul unei emisii originale, logosul. Privilegierea acestei fraze originare se numește "logocentrism". În loc să-ți bazezi cunoașterea pe cazuri sau texte particulare, baza cunoașterii a fost privită ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
rigidă de Thomas Henry Huxley (1825-1895) este și poziția împărtășită de toți aceia care nici mai înainte n-au recunoscut posibilitatea de a ști dacă Dumnezeu există sau nu. De exemplu, pentru Immanuel Kant, Dumnezeu, sustras cunoașterii teoretice, rămâne un postulat al rațiunii practice; Friedrich Schleiermacher consideră religia fondată pe sentiment; Carl Gustav Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului inconștient al eului. Opunându-se agnosticismului, în primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolică a susținut că „plecând
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism. Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzi de diferite dimensiuni, tapițerie în ton cu arhitectura
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
termodinamic, în care proprietățile sistemului sunt independente de timp și depind (la parametri externi constanți) numai de energie, în mecanica statistică se postulează că funcția de distribuție depinde de variabilele canonice numai prin intermediul funcției hamiltoniene: Boltzmann a arătat că acest postulat se verifică în cazul sistemelor care posedă proprietatea de "ergodicitate": oricare traiectorie în spațiul fazelor se apropie oricât de mult de oricare punct al suprafeței de energie constantă pe care se află în întregime această traiectorie. Mecanica statistică reprezintă un
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
Ele au detectat și existența unor "fluctuații" ale acestor mărimi, de ordinul de mărime al abaterilor pătratice medii prezise de mecanica statistică. Descrierea comportării termodinamice a unui sistem pe baza unui colectiv statistic virtual de stări mecanice microscopice reprezintă un "postulat" al mecanicii statistice. El este completat prin alegerea "a priori" a unei anumite distribuții care să fie „reprezentativă”, în sensul ca ea să corespundă gradului de cunoaștere incompletă, din punct de vedere mecanic, a stării sistemului. În cazul idealizat al
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
totală (integrată peste frecvențe) a energiei radiației termice ar rezulta divergentă. Țițeica a arătat că mecanica statistică clasică, bazată pe o distribuție continuă a energiei, este incompatibilă cu principiul al treilea al termodinamicii. Mecanica statistică cuantică se bazează pe același postulat conform căruia proprietățile termodinamice ale unui sistem pot fi deduse pe baza unui colectiv statistic reprezentativ de stări microscopice, dar descrierea acestor stări și alcătuirea acestui colectiv diferă față de mecanica clasică. În mecanica cuantică, o coordonată formula 152 și impulsul conjugat
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
traiectorie" (în spațiul configurațiilor sau în spațiul fazelor) își pierde sensul. Spațiul fazelor nu mai e bine definit: el devine o îngrămădire de celule imprecis delimitate, cu volum de ordinul formula 157, unde formula 158 este numărul gradelor de libertate. Preluând și postulatul că probabilitatea unei anumite stări microscopice depinde doar de energia acestei stări (fără argumentarea ergodică, lipsită de sens în context cuantic), descrierea stărilor de energie bine determinată (stări staționare) trebuie să fie cea dată de mecanica cuantică. În mecanica cuantică
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
mecanica statistică clasică. Există o relație cu caracter general între tipul de statistică — exprimat prin relațiile (42)-(44) — de care ascultă un sistem de particule identice și valoarea spinului acestor particule: În mecanica cuantică nerelativistă această relație are caracter de postulat, rezultat din analiza datelor experimentale asupra sistemelor de particule identice. O primă formulare, limitată la electroni (care sunt fermioni) e cunoscută ca principiul de excluziune al lui Pauli. Relația dintre spinul semiîntreg/întreg și caracterul de fermion/boson este demonstrată
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
acțiunii reciproce a oamenilor. Oamenii nu sunt liberi să aleagă o formă sau alta de societate, să-și aleagă forțele productive create de generațiile anterioare. c. Conștiința colectivă este un alt criteriu al socialului. 3. Determinismul sociologic este al treilea postulat al sociologiei, indispensabil științei. El semnifică existența legităților în fenomenele sociale, a cauzelor care determină un fenomen sau altul. Ex. sărăcirea oamenilor are drept cauze: distribuirea inechitabilă a veniturilor, fraudele, corupția etc. Determinismul sociologic are la bază următoarele noțiuni: fapt
Postulatele sociologiei () [Corola-website/Science/321769_a_323098]
-
crească în progresie geometrica." Deși exploatată cu succes doar în anumite limite, legea s-a dovedit a fi extrem de utilă. Din păcate, de la teoria solidă că intensitatea unei senzații crește prin sporirea definită a stimulului, Fechner a fost condus la postulatul unității de senzație, astfel încât orice senzație ar putea fi considerată ca fiind compusă din n unități. ”Senzațiile, a argumentat el, fiind astfel reprezentare de numere, psihologia poate deveni o știință ”exactă”, susceptibila de tratament matematic. Formulă lui generală pentru identificarea
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
organelor de simț sau de prelucrarea acestor percepții în creier. Totuși doar prin reflectare filozofică realitatea devine problematică. Problema existenței unei lumi reale a fost dezbătută încă de reprezentanții filozofiei grecești clasice. În această ordine de idei se citează adesea postulatul lui Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor existente, așa cum sunt, și a celor inexistente, așa cum nu sunt". La fel de cunoscută este teza lui George Berkeley: ""Esse est percepi"" ("A exista înseamnă a fi perceput"). Amândouă citatele au la bază
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
rezolvate, dar că este oportun - ca ipoteză de lucru utilă - să se adopte poziția realismului. Această opinie se întâlnește deja la Hermann von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între ele. Ele trebuie acceptate doar ca ipoteze. Realismul pragmatic (pragmaticism) a fost dezvoltat de Charles S. Pierce. Acesta poate fi definit astfel
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
la dezvoltarea acestei științe în Europa. Gersonide s-a ocupat și de unele probleme de analiză combinatorică. A exprimat pentru prima dată în mod explicit principiul inducției complete. Gersonides a făcut prima încercare în Europa de a demonstra și interpreta postulatul paralelelor (postulatul V) al lui Euclid și primul matematician european din secolul al XIV-lea care s-a ocupat de problema paralelelor. Gersonide încercat să înlocuiască sistemul lui Ptolemeu printr-un anumit sistem de sfere neconcentrice. A oferit modul de
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
acestei științe în Europa. Gersonide s-a ocupat și de unele probleme de analiză combinatorică. A exprimat pentru prima dată în mod explicit principiul inducției complete. Gersonides a făcut prima încercare în Europa de a demonstra și interpreta postulatul paralelelor (postulatul V) al lui Euclid și primul matematician european din secolul al XIV-lea care s-a ocupat de problema paralelelor. Gersonide încercat să înlocuiască sistemul lui Ptolemeu printr-un anumit sistem de sfere neconcentrice. A oferit modul de construcție și
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
egale perpendiculare pe o treia latură, denumită bază. Patrulaterul își datorează numele lui Giovanni Girolamo Saccheri, matematician care a utilizat acestă figură geometrică în mod frecvent în cartea sa "Euclid vindicatus" (1733), această lucrare fiind o încercare de a demonstra postulatul paralelelor lui Euclid utilizând metoda reducerii la absurd. Totuși prima mențiune cunoscută a patrulaterului lui Saccheri este făcută de Omar Khayyam la sfârșitul secolului al XI-lea, și ocazional apar referințe sub denumirea de patrulaterul Khayyam-Saccheri. Pentru patrulaterul Saccheri ABCD
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
Saccheri ABCD, laturile AD și BC (denumite și picioare) sunt egale în lungime și perpendiculare pe baza AB. Latura CD este numită bază superioară și unghiurile C și D poartă numele de unghiuri superioare. Avantajul folosirii patrulaterului Saccheri în demonstrația postulatului paralelelor este exprimarea în termeni clari a opțiunilor care se exclud în mod mutual atunci când punem problema: Unghiurile superioare sunt unghiuri drepte, unghiuri ascuțite sau unghiuri obtuze? După cum se dovedește, când unghiurile superioare sunt unghiuri drepte, acest patrulater este echivalent
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
termeni clari a opțiunilor care se exclud în mod mutual atunci când punem problema: Unghiurile superioare sunt unghiuri drepte, unghiuri ascuțite sau unghiuri obtuze? După cum se dovedește, când unghiurile superioare sunt unghiuri drepte, acest patrulater este echivalent cu afirmația descrisă de postulatul cinci al lui Euclid. Atunci când unghiurile sunt ascuțite patrulaterul lui Saccheri ne conduce la geometria hiperbolică, și când unghiurile sunt obtuze, obținem proprietăți ale geometriei eliptice. Saccheri însuși, a afirmat că se poate arăta contradicția dintre cazurile ungiurilor ascuțite și
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
a afirmat că se poate arăta contradicția dintre cazurile ungiurilor ascuțite și obtuze. Prima mențiune a patrulaterului lui Saccheri este făcută de Omar Khayyam(1048-1131) la sfârșitul secolului al XI-lea în volumul I al cărții "Explicarea dificultăților întâlnite în postulatele lui Euclid". Spre deosebire de mulți alți matematicieni, care l-au precedat sau care i-au succedat în cercetarea postulatelor lui Euclid (aici incluzându-l și pe Saccheri), Khayyam nu a încercat să demonstreze postulatul paralelelor în forma sa inițială, ci să
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
Saccheri este făcută de Omar Khayyam(1048-1131) la sfârșitul secolului al XI-lea în volumul I al cărții "Explicarea dificultăților întâlnite în postulatele lui Euclid". Spre deosebire de mulți alți matematicieni, care l-au precedat sau care i-au succedat în cercetarea postulatelor lui Euclid (aici incluzându-l și pe Saccheri), Khayyam nu a încercat să demonstreze postulatul paralelelor în forma sa inițială, ci să îl deducă dintr-un postulat echivalent pe care l-a formulat cu ajutorul "principiilor filozofului" Aristotel: Două drepte convergente
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
I al cărții "Explicarea dificultăților întâlnite în postulatele lui Euclid". Spre deosebire de mulți alți matematicieni, care l-au precedat sau care i-au succedat în cercetarea postulatelor lui Euclid (aici incluzându-l și pe Saccheri), Khayyam nu a încercat să demonstreze postulatul paralelelor în forma sa inițială, ci să îl deducă dintr-un postulat echivalent pe care l-a formulat cu ajutorul "principiilor filozofului" Aristotel: Două drepte convergente se intersectează și este imposibil pentru două drepte convergente ca ele sa fie divergente în
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
alți matematicieni, care l-au precedat sau care i-au succedat în cercetarea postulatelor lui Euclid (aici incluzându-l și pe Saccheri), Khayyam nu a încercat să demonstreze postulatul paralelelor în forma sa inițială, ci să îl deducă dintr-un postulat echivalent pe care l-a formulat cu ajutorul "principiilor filozofului" Aristotel: Două drepte convergente se intersectează și este imposibil pentru două drepte convergente ca ele sa fie divergente în direcția în care ele converg. Khayyam a considerat apoi cele trei cazuri
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
apoi cele trei cazuri în care se pot afla unghiurile superioare (drepte, ascuțite sau obtuze ) ale patrulaterului Saccheri și după ce a demonstrat un număr de teoreme despre acestea, a respins (în mod corect) cazurile obtuz și ascuțit bazându-se pe postulatul său și prin urmare a dedus postulatul clasic al lui Euclid. Abia 600 de ani mai târziu Giordano Vitale a expus ceva în plus față de Khayyam în cartea sa "Euclide restituo" (1680, 1686), când a utilizat patrulaterul Saccheri pentru a
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
pot afla unghiurile superioare (drepte, ascuțite sau obtuze ) ale patrulaterului Saccheri și după ce a demonstrat un număr de teoreme despre acestea, a respins (în mod corect) cazurile obtuz și ascuțit bazându-se pe postulatul său și prin urmare a dedus postulatul clasic al lui Euclid. Abia 600 de ani mai târziu Giordano Vitale a expus ceva în plus față de Khayyam în cartea sa "Euclide restituo" (1680, 1686), când a utilizat patrulaterul Saccheri pentru a demonstra că dacă trei puncte sunt echidistante
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
când a utilizat patrulaterul Saccheri pentru a demonstra că dacă trei puncte sunt echidistante față de baza AB și față de baza superioară CD, atunci AB și CD echidistante peste tot. Saccheri și-a bazat întreaga sa demonstrație, în final incorectă, a postulatului paralelelor în jurul patrulaterului și a celor trei cazuri ale sale, demonstrând multe teoreme despre proprietățile sale pe parcursul demersului său.
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]