1,960 matches
-
a unei Fundații în Buzău cu numele scriitorului, organizarea an de an a unor festivaluri, 151 concursuri, recitaluri și alte manifestări culturale pentru omagierea mentorului ei spiritual, atribuirea numelui unor străzi în Capitală și în alte localități, ca și primirea, postumă, în rândul membrilor Academiei Române a lui Vasile Voiculescu, sunt alte semne care înseamnă dorința urmașilor de a face dreptate marii personalități ostracizate și umilite de regimul comunist în România. Redacția postului Central de radio București, locul unde a lucrat cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
textelor s-a făcut cu excepția povestirii Capul de zimbru (1947), pe cele trei categorii - texte epice propriu zise, alcătuind fondul masiv al volumului, texte lirice sau pseudo lirice în proză și o addenda conținând primele încercări literare în proză - publicate postum. Din cronologia vieții și a operei lui Vasile Voiculescu reținem și redăm ceea ce a făcut el în perioada 1916-1920, 6 ianuarie: 1916 - Numit șeful Spitalului Militar nr.6, cu ordin de plecare în Moldova; 1917 - Șef al Spitalului de răniți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat „ Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
într-adevăr, bune motive pentru a crede că lucrarea a fost în multe privințe completă încă de atunci 43. Între timp, însă, există dovezi că Machiavelli a făcut revizuiri minore în prima jumătate a anului 1515. Într-un articol publicat postum, Hans Baron remarcă faptul că în capitolul 26 din Principele, Machiavelli urmează o remarcă cu privire la "tânte guerre fatte nei passati Venti anni" (atât de multe războaie care au fost purtate în ultimii douăzeci de ani) cu o listă de lupte
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
personale a rămas întotdeauna un aliat al facțiunii Cancellieri 48. Prestigiul pe care Neri l-a câștigat în fața pistoiezilor a fost atât de mare încât Pistoia i-a conferit titlul de protector et pater civitatis Pistorii, anticipând astfel titlul onorific postum pe care Florența, la rândul ei, l-a acordat lui Cosimo de' Medici șapte ani mai tarziu 49. Dar daca pe parcursul activității sale patronale sau în calitatea publică pe care a deținut-o Neri Capponi a respectat diviziunea ce există
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
într-o etapă ulterioară anilor 1513-1514. 33 Cecil H. Clough, "Niccolò Machiavelli 's Political Assumptions and Objectives", în Bulletin of the John Rylands Library, 53 (1970), pp. 30-74. Pentru sugestii privind starea manuscrisului lui Machiavelli conținând Discourses, înaintea publicării lor postume, vezi Clough, Machiavelli Researches, pp. 90-105. 34 Procacci, Machiavelli nella cultură europea, pp. 5-41. 35 Aici tradus de Nicholas Webb în Cambridge Translations of Renaissance Philosphical Texts, vol. 2: Political Philosophy, Jill Kraye (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1997, p.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de aur" în "vârsta ruinei" și a acesteia din urmă în conștiință". Într-o altă categorie a imaginarului, aceea a capcanelor speculare, este plasată postuma Cum negustorii din Constantinopol, datând din 1874, poiesis-ului i se atașează "o natură de adaos", arta poetică transformându-se "într-o fabulă a tejghelei dintr-un bazar oriental". Pentru Eminescu, zice Călin Teutișan, "ideea de discurs poetic" este văzută ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imersiuni în hățișul problematic al epocii; ele nu trebuie citite prin lentila problemelor și litigiilor pe care momentul nostru le ridică" (subl. aut.). Adăugând: "Justificarea lor istorică (a articolelor din presă, n.n., Ct.C.) n-a exclus, din păcate, manipularea postumă. Prea adesea, gazetăria eminesciană, motivată să recunoaștem de un puternic impuls civic, n-a fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
predispuși" să vedem în el". Nici poezia Înviere nu i se pare a fi relevantă sub acest aspect, ea fiind "mai mult descriptivă decât meditativă", introducând "o imitație destul de stângace a cântărilor pascale". Răzvan Codrescu nu respinge evidența din poeziile postume ale lui Eminescu unde se găsesc destule compoziții cu caracter religios creștin, închinate fie Sfintei Treimi, fie Mântuitorului Iisus Hristos (Christ, Înviere), fie Maicii Domnului (Rugăciune, Răsai asupra mea...), dar e tentat a-i da crezare lui G. Călinescu, anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Înșir-te, mărgărite și Miorița, Eminescu îi opune în același domeniu o concepție proprie, ce culminează în proză cu Făt-Frumos din lacrimă și în versuri, direct, în Călin file de poveste precedat de basmul în proză apoi de poemul publicat postum, Călin Nebunul și, indirect, împrumutând forma simbolică, în Luceafărul". Studiile, de scurte dimensiuni, pe care Ion Pillat le așează în deschiderea antologiilor pe care le realizează din creația eminesciană, la mijlocul secolului trecut, pun în lumină tocmai modelul poetic național pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și s-a purtat ca un viteaz. I s-a dat "Steaua României". Da, da. Doamnelor și Domnilor. Mă recomand Mihai Eminescu. Nu voi fi încoronat în viață pe niciun Capitoliu. Dar tot despre Dealul Mitropoliei voi urca pentru încoronarea postumă care, aceea, e sigură și de nedesmințit". Intervine, din când în când, Criticul (se înțelege, desigur, Maiorescu), ce se lamentează, urmărindu-l: "pot să te asigur că m-a durut și mă doare nespus suferința Dtale și soarta care ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Constanța, 2000. 6 Acest studiu, ca și studiul introductiv la M. Eminescu, Basme în proză (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939), Eminescu și basmul popular, alături de studiul introductiv Postumele lui Eminescu, la ediția M. Eminescu, Poezii postume (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939, Colecția Pagin alese, serie nouă, nr. 39-40) figurează în volumul Ion Pillat, Opere. Proză (1910-1942). Tradiție și literatură. Răsfoind clasicii noștri. Ediție îngrijită, notă asupra ediției, bibliografie, note, referințe critice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
urmând ca cea viitoare să includă publicistica prozatorului junimist. Amintirile nuvelistului, ale omului politic și ale unui "stâlp" al societății Junimea, al cărei mentor era Titu Maiorescu, sunt acum publicate integral. Fragmentar, ele au văzut lumina tiparului în două apariții postume: Amintiri (cu o introducere și note explicative de Ion Șiadbei), Craiova (1941), Editura Scrisul românesc, și Nicolae Gane, Scrieri (ediție, note și bibliografie de Ilie Dan), București, Editura "Minerva", 1979. În absența manuscriselor (cu excepția povestirii Catrintaș, care se păstrează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
folosit tehnici de urmărire sofisticate. Nu au putut accepta că sunt previzibili. Că pot fi citiți. Și apoi scriși. Între timp, în casă a venit la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
această carte de debut și de lăsare de cortină. Cartea a șasea Moralist fără moralitate Gama cromatică a eternului feminin dintr-o jumătate de veac (1900-1950). - Conjuncțiile fericite ale horoscopului În explicarea fenomenului erotic la eroul nostru. - Tristeți, tris teți postume. - Marea cu fascinațiile și seducțiile ei, cu femeile, aventurile, bu curiile și regretele pe urma ei. - Cum că experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l ca subiect pe Mihail Sebastian. Accidentul a fost tradus în franceză, apare la o editură prestigioasă care îi poate oferi întreaga greutate a aparatului său de promovare-marketing. Nu cred că modestul, rafinatul Sebastian se aștepta la o asemenea glorie postumă. Tot în această cronică de carte, autorul întreprinde violente atacuri la adresa lui Nae Ionescu. Mă întreb dacă Mihail Sebastian ar fi putut scrie așa cum a scris dacă destinul său nu s-ar fi intersectat cu cel al misteriosului Nae Ionescu. Am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă, îmi spune: „O să apară postum, cu numele tău în chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a apărut nimic postum. Și să sperăm că n-o să apară nici de data asta. R.P. Tocmai am bătut în lemn. O să încerc să nu cad în capcana
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă, îmi spune: „O să apară postum, cu numele tău în chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a apărut nimic postum. Și să sperăm că n-o să apară nici de data asta. R.P. Tocmai am bătut în lemn. O să încerc să nu cad în capcana altor interlocutori, deși nu jur c-o să reușesc. Asta deși mi-am făcut temele și cam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
furniza și un exemplu negativ, pe cel al Spartei pe care n-au interesat-o decît regulile ei draconice de a pregăti roboți; În satul prăfos rămas din vechea Sparta nu există nici o coloană și nici un rest de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și una din multele dovezi că piramidele nu neagă viața, nu aspiră s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai multe orașe, ca în bunele vechi vremuri ale pionierilor cinematografului ! A nu înregistra cele peste 70 000 de intrări ar fi echivalat cu o catastrofă. Alt lungmetraj ce a reușit un parcurs bun a fost California Dreamin (nesfârșit), filmul postum al regretatului Cristian Nemescu. Efect al premiului „Un certain regardș (tot de la Cannes) sau simplă „curiozitateș datorată morții tragice (și foarte mediatizate) a autorului său, această tragi-comedie românească (prea românească...) și-a găsit publicul ; dar lucrul cel mai important este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și așezarea ei pe poziția cuvenită în ierarhia artelor plastice românești”, după cum precizează în notă de început. Pictorul s-a născut la Huși, pe 15 iunie 1911 și a decedat la București, pe 25 octombrie 1972. Destinat unei aniversări centenare postume, albumul monografic se înscrie că un omagiu în întâmpinarea comemorării a patru decenii de la moartea artistului Viorel Huși. Materialul cuprins în volum respectă și întărește rigorile unei structuri clasice a monografiilor despre personalități ale culturii și științei. După un argument
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aici și chiar admirați pentru fervoarea lor religioasă și, prin urmare, ei nu pot fi localizați post-mortem În flăcările Iadului - destinația păcătoșilor și a celor „fără de Dumnezeu”. Pe de altă parte, nefiind botezați, ei nu pot beneficia În existența lor postumă nici de deliciile „Grădinii Raiului”. Ca atare, pentru mentalitatea populară, Purgatoriul rămâne locul cel mai potrivit pentru ca evreii să-și trăiască „viața de apoi” <endnote id="(206, pp. 215-216)"/>. Oricum, este inutil să insist prea mult asupra puternicului impact pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade, Ioan Petru Culianu - un alt autoexilat din România - credea că „orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel”, nu cu Ulise. Culianu a Înlocuit un rătăcitor legendar cu unul real, dându-i totuși acestuia din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1981. 365. Elias Schwarzfeld, Din istoria evreilor. Împopularea, reîmpopularea și Întemeierea târgurilor și a târgușoarelor În Moldova, Uniunea Evreilor Pământeni, București, 1914. 366. Alecu Russo, Iassy et ses habitants en 1840, lucrare publicată postum. Cf. Alecu Russo, Opere complete, Editura Cugetarea, București, 1942, pp. 103-134. 367. Povestirea „Rabinul din Bacharach”, În Heinrich Heine, Proză, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956, pp. 181-221. 368. Magdalena Opalski, The Jewish Tavern-Keeper and his Tavern
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]