2,294 matches
-
corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; ușa s-o pui în lăturea corăbiei și să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc și altul sus. 17. Și iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viață; tot ce este pe pămînt va pieri. 18. Dar cu tine fac un legămînt: să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și voi șterge astfel de pe fața pămîntului toate făpturile pe care le-am făcut." 5. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul. 6. Noe era de șase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt. 7. Și Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. 8. Din dobitoacele curate și din dobitoacele necurate, din păsări și din tot ce se tîrăște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a făcut tot ce-i poruncise Domnul. 6. Noe era de șase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt. 7. Și Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. 8. Din dobitoacele curate și din dobitoacele necurate, din păsări și din tot ce se tîrăște pe pămînt, 9. au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, așa cum poruncise Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și din tot ce se tîrăște pe pămînt, 9. au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, așa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 10. După cele șapte zile, au venit apele potopului pe pămînt. 11. În anul al șasesutelea al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adîncului cel mare și s-au deschis stăvilarele cerurilor. Ploaia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
două din orice făptură care are suflare de viață. 16. Cele care au intrat, erau cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis ușa după el. 17. Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut și au ridicat corabia, și ea s-a înălțat deasupra pămîntului. 18. Apele au ajuns mari și au crescut foarte mult pe pămînt, și corabia plutea pe deasupra apelor. 19. Apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și toate fiarele de pe pămînt care sunt cu voi, cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pămînt. 11. Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, și nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul." 12. Și Dumnezeu a zis: "Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
sunt cu voi, cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pămînt. 11. Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, și nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul." 12. Și Dumnezeu a zis: "Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13. curcubeul Meu, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor 15. și Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup, și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16. Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pămînt." 17. Și Dumnezeu a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zis: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem și Canaan să fie robul lui! 27. Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, și Canaan să fie robul lor!" 28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. $10 1. Iată spița neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet. După potop li s-au născut fii. 2. Fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
robul lor!" 28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. $10 1. Iată spița neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet. După potop li s-au născut fii. 2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras. 3. Fiii lui Gomer: Așchenaz, Rifat și Togarma. 4. Fiii lui Iavan: Elișa, Tarșiș, Chitim, și Dodanim. 5. De la ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Sem, după familiile lor, după limbile lor, după țările lor, după neamurile lor. 32. Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spițele neamului lor, după neamurile lor; și din ei au ieșit neamurile care s-au răspîndit pe pămînt după potop. $11 1. Tot pămîntul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în 2. țara Șinear; și au descălecat acolo. 3. Și au zis unul către altul: "Haidem! Să facem cărămizi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pămîntului. 10. Iată spița neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacșad, la doi ani după potop. 11. După nașterea lui Arpacșad, Sem a trăit cinci sute de ani; și a născut fii și fiice. 12. La vîrsta de treizeci și cinci de ani, Arpacșad a născut pe Șelah. 13. După nașterea lui Șelah, Arpacșad a mai trăit patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fapt, alcătuită din mult mai multe fire întrețesute, care duc spre lumile învecinate sau aflate "peste mări și țări". Scrierea noastră e feniciană, calendarul nostru e asirian, "invențiile" noastre sânt chinezești, în coșmarurile noastre apare monstrul Humbaba, sîntem toți copiii potopului universal. Europa e un concept pâslos și relațional, o construcție mentală complexă, un sentiment contradictoriu, în care dragostea și ura de sine converg. Dar în același timp a cădea în relativism total, a susține că toate culturile au produs echivalenții
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai întrebe ceva. Totuși, mai mult de douăzeci de mii de soldați și mai ales meșteșugarii care nu putuseră fi prinși n-au venit la corăbii, dorind mai degrabă să moară lângă neveste și copii, decât lângă Puarem. Târziu, când potopul se liniști, rămaseră întregi, în chip de ostroave mărunte, munții din lanțul de miazănoapte, unde fusese odată Piscul Sfânt, și cele trei lanțuri de munți de pe fostul țărm răsăritean, prefăcute în trei grămezi de insule mai mari și mai mici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
odinioară în lanțuri dintr-un ținut aflat între miazănoapte și răsărit, apoi cine știe cum dobândind libertate de la stăpânul său, lucru care nu se mai întîmplase în Atlantida. El izbuti să curme certurile celor care căutau să-și scape viața din cumplitul potop, îi potoli, îi învăță ce să-și ia cu ei din sărăcăciosul avut pe care-l pierdeau și-i împărți pe corăbii. Erau vreo douăzeci de corăbii, cele mai multe pescărești, alte câteva mai mari, militare. Întinseră pânzele și plecară, mai apucând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu astfel de fum, atlanții se înecară, dar le trecu; iar gazdele ziceau că fumul înghițit era semnul sfânt al prieteniei. Localnicii îi întrebară pe străini de unde veneau. Privind istorisirea făcută prin semne, le arătară că și ei auziseră de potopul apelor. Când Mahukutah izbuti să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște zei care când începea potopul s-au ridicat în cer și că din toată urgia a scăpat cu viață numai o fecioară, agățîndu-se de piciorul unei păsări care a zburat sus de tot, pe o stâncă. Păstorii rămaseră printre băștinași și începură să poarte și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lată de pământ despărțitor al mărilor se afla țara lui. Mahukutah merse cu femeia sa până în orașul unde trăise până a nu fi fost rob. Înconjurat de oamenii de odinioară, care-l recunoscură cu greu, Mahukutah le povesti despre marele potop. Oamenii îl întrebau cum se numea țara scufundată și el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în peșteri, dar peșterile își închiseră gura... Și toți care erau de față îl ascultau pe Mahukutah îngroziți. Vestea cotropirii Atlantidei de către potopul apelor se împrăștie, încet, pretutindeni. Oameni pe plute, pe sfărâmături de corăbii sau călare pe trunchiuri de copaci și pe bârne căutaseră să scape în cea din urmă clipă de urgie, și cei mai mulți dintre ei au pierit. Unii însă au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu păr cârlionțat și des care locuiau încă de pe atunci pe o insulă uriașă și aproape rotundă, auzind de la un astfel de călător rătăcit despre plecarea perechii pământene în luntrea minunată a străinilor socotiți zei, povestiră urmașilor că după potop oamenii scăpați de la înec au fost strămutați în cer și prefăcuți în stele. Popoarele povesteau întîmplările ascultate, fiecare în felul lor. Unele, moștenind știrea fugii lui Tefnaht în luntrea străină, ziseră că un zeu Phaeton a încercat să ducă prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Câteva dosuri de case, fără ferestre, și câțiva copaci înconjurau maidanul retras. Numai în capătul lui se jucau niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură robul. Nici două mii de corăbii. Ceilalți sunt în pântecele peștilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntrea zbura mai lin decât fulgul în văzduhul nemișcat de vânt. Apoi capul i se lasă într-o parte; și femeia neagră care trecuse prin multe împrejurări cumplite, și muncă, și bici, și robie, și foame, și groază, și chiar potop de flăcări și de ape, și care cunoștea pe Auta ca pe un zeu în care avea încredere nemărginită, de la o vreme nu se mai putu ține tare și își pierdu cunoștința. Mehituasehet privi mirată copacii cât florile, marele râu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arde și distruge răul sub toate chipurile sale. În această situație "focul se asociază cu principiul său antagonic, apa. Astfel, purificarea prin foc este complementara purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternante ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al miturilor, atât la nivel macrocosmic, cât și la cel microcosmic. Într-un fel, acțiunea contrariilor (foc și apă) vine să sugereze dezordinea instalată
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ei stilizată, confirmă soarta ființei umane așezată pe hotarul dintre cer și pămînt: truditor al ogorului ridicîndu-și ochii rugători și plini de speranță spre cerul de unde poate veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]