1,618 matches
-
cuget în liniște; altceva tot n-aveam ce face. Până la haine am văzut însă că mama, la curățenia de ieri probabil, mi-a răzuit de pe ușa dulapului abțibildurile cu Monchichi! Asta chiar că m-a doborât. După ce că n-am nici un prăpădit de afiș, nu zic cu vreo trupă mai șmecheră, dar măcar cum are Dana de la unchiu-său din RFG, cu Vader din Războiul stelelor, acuma nici un abțibild mic cu maimuțici nu am voie să-mi pun! M-am înfuriat și am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost singurul care am decartat la el acasă, în toată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
apoi și perdeaua și apoi ia casa cu totul foc... Sau părinții voștri pleacă cu mașina la munte, merg ce merg și ajung acolo sus, pe serpentine la Transfăgărășan, și numai ce o dată, la o curbă, au un accident și prăpădesc mașina cu totul...“. și tot așa, povestea tot felul de întîmplări și le spunea să le zică și acasă la părinți ce vorbise el cu ei, ca să se asigure, că așa nu se mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a făcut un șoc. A trebuit să fie internată la psihiatrie, să stea câteva zile în perfuzie. Nu putea accepta ceea ce i se întâmplase, deși avea numai 22 de ani. Se destrămaseră două familii. Mai târziu aflase că Veta se prăpădise la numai treizeci de ani, de cancer pulmonar, iar el de un blocaj renal și ceva complicații la ficat. Dumnezeu nu doarme niciodată. După o pauză, Carlina reluase discuția:Niciodată nu poți ști ce surprize îți pregătește viața, ori te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi vrut o excepție, Moartea... inhibă mai curând prin durată și anvergura subiectului. Are puțin peste 2 ore și jumătate și vorbește, după cum spune și titlul, despre moarte. Moartea unui pensionar (Ion Fiscuteanu, tulburător), care trăiește singur într-un apartament prăpădit de bloc, într-un cartier prăpădit al Bucureștiului și care, când i ajunge cuțitul la os, cheamă Salvarea. Numai că el e deja condamnat (are un cancer de care n-are habar), iar Salvarea nu îl salvează : doar îl poartă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
scumpa mea. Gluma aceea a mea vanitoasă nu era decât dorința de-a cârcoti nițel. Fii frumoasă și, dacă ți se spune asta, să crezi, dar să nu te lași prinsă în capcană. Cu atâta duioșie alături de tine, că mă prăpădesc. Mamina II 1947, marți, 21 octombrie Nu-i pe lume om care ar avea dreptul să fie mai mândru de copilul lui ca mine, și dacă nu ar fi imensa distanță care ne desparte, aș fi atât de fericită. Astăzi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o citește de la un cap la altul. „— Grozavă fata ta, Titerl!“ Am stat cu Cella mai mult de un ceas vorbind despre tine; mi-a citit o scrisoare de la o prietenă a ei, care îi spunea că tineretul francez se prăpădește după scrierile unui anume Prévert. Te roagă să-i spui cum stau lucrurile cu acest Prévert. [...] M. 95/1949 I 22 ianuarie [1949], sâmbătă Măicuța ta, scumpo, profită de această oră ideală pentru emoționanta dragoste maternă, de acest ceas de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vreme ce felul nostru de a înțelege și de a „lua“ viața este același. Există drame mai cumplite decât a noastră. [...] 31/1950 25 februarie [1950], duminică dimineața [...] Doamne, ți-am spus de atâtea ori, ca Muma, că m-aș putea prăpădi în lipsa ta. [...] Mi-aduc aminte că, întâlnind-o pe Miss Al. V. la șase luni după moartea soțului ei, mi-a spus că își jelea bărbatul cu o disperare inumană și că, într-o noapte, el i-a apărut în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tipa lui. Cât despre discursuri, sunt din 5 în 5 minute. A avut vizite, pare-se fosta nevastă și o fiică de cam 15-17 ani. Noroc că cealaltă plecase! Vai, nu glumesc, mai degrabă îmi vine să țip: „Îndurare, mă prăpădesc!“ Măcar dacă aș fi fost sănătoasă aș fi ieșit, și „după mine, potopul“. Dar mai bine că am fost silită să stau în pat, altfel m-aș fi aruncat cu siguranță de pe vreun pod, sau chiar de aici de sus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu e de milioane, Kirsten? — Robyn, vorbesc cât se poate de serios. Vreau să contramandez totul. Vreau să mă mărit în Anglia. Mama mea îmi organizează nunta. Totul e aranjat... — Cum ar fi să faci una ca asta? zice Robyn, prăpădindu-se de râs. Evident, însă, nu poți, din cauza contractului prenunțial. Și, dacă o anulezi acum, te las în sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc norii sau Îi Împrăștie, porun cesc vremii rele să se oprească deasupra unui ținut și să zdrobească cu grindina bucatele de pe câmp ale oamenilor, prăpădindu-le câteodată și vitele” <endnote id="(161, pp. 104-105 ; 35, pp. 141-148 ; 14, pp. 166-259 ; 578, p. 33)"/>. Faptul că În „Cartea solomonarului” apăreau descântece și formule magice scrise cu diverse caractere exotice, inclusiv cu „slove jidovești”, i-a făcut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
topos apare În cele mai vechi colecții de basme și legende culese În spațiul românesc (Arthur Schott În 1845, Fr. Müller În 1857), dar el are o răspândire europeană mult mai largă (vezi motivul AT 701). e) Pentru a-i prăpădi pe jidovi, Dumnezeu a trimis potopul. Toți s-au Înecat, În afară de unul, care „a pus un picior pe un munte, celălalt pe altul” și s-a „agățat de toartele cerului”. „Dumnezeu a trimis atunci muște, care s-au pus pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Sfânta Vineri aflate În Rai se plâng lui Dumnezeu că necredincioșii le chinuie : Cu apă ne opărește Cu ace ne-mboldește Inimioara ne-o topește. Dumnezeu Îi cere Sfântului Ilie să se Înarmeze cu săgeți (fulgere) și să-i prăpădească pe jidovi. Sfânt aprig și excesiv În imaginarul popular românesc, care a preluat o parte dintre atributele unui arhaic zeu al furtunii, Sfântul Ilie trece la executarea unui fel de „soluție finală” : Jidovii că-i prăpădea, Numai unu că-mi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fulgere) și să-i prăpădească pe jidovi. Sfânt aprig și excesiv În imaginarul popular românesc, care a preluat o parte dintre atributele unui arhaic zeu al furtunii, Sfântul Ilie trece la executarea unui fel de „soluție finală” : Jidovii că-i prăpădea, Numai unu că-mi scăpa. Singurul evreu care supraviețuiește etnocidului se ascunde „subt aripa Domnului”. Dumnezeu Îl roagă pe Sfântul Ilie să-l ierte, ca să nu dispară tot neamul evreiesc : Mă Ilie, dumneata, Doar pe ăsta l-o-ai ierta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale anului 1846, În timpul și după jocul ritual cu măști „Turca”. Iată un fragment din descrierea acestor „ecscesuri urâte”, preluat din publicația brașoveană Gazeta Transilvaniei (nr. 5, 1847) : „Moldovenii Întărâtați se aruncară asupra caselor evreești, le sfărâ mară prăvăliile, le prăpădiră mărfile, călcându-le cu picioa rele. Persoanele evreești Începură a fi rău tratate, fără osebire de secsu și de vârstă. Către seară numărul turburătorilor sui la mai multe sute, din carii o parte se mesteca Între cei ce se bătea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi în costum oficial într-un spital din Marea Britanie, aș putea fi undeva pe o plajă sud-americană cu un cocktail în mână și aș putea fi într-o colibă din lemn ascunsă în jungla amazoniană. Sunt într-un hotel destul de prăpădit în Iquitos, pregătindu-mă să consum un suc proaspăt de papaya, o cafea aromată și o omletă pufoasă cu pâine aproape caldă. Grazyna mi-a lăsat un mesaj că a plecat spre sediul conferinței, să ne întâlnim acolo. Privesc pisicile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se iau de la om, ca brânca sau oftica. Niște neisprăvite, ce să mai vorbim. și acum să vă spunem la ce ne-am gândit noi: știm că veți avea grijă de noi ca și până acum și atunci când ne-om prăpădi, e nevoie de oameni curați și cinstiți, așa ca voi, ca să știm că ne veți înmormânta creștinește și veți face toate prăznuirile și pomenirile așa cum cere datina noastră strămoșească. Ei, și de aceea ne-am gândit și eu și mamă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus treizeci și patru, fac șapte zeci și patru de ani. De-ar da Dumnezeu să trăiască și mama tot atâta, sau chiar și eu. Am avut atâția frați și surori care s-au prăpădit de copii, n-au avut noroc să cunoască și ei cât de cât lumea. Am să mă rog de mama și de tata să mă lase să merg la Galați, la mătușa Zoița ca să învăț mai bine croitoria, că la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
petrecute unui erou mai deosebit și acesta ar fi Săndel, cel de al doisprezecelea născut (și ultimul!) al Mariei. în gospodăria lor ar fi trebuit să viețuiască patrusprezece suflete de copii, numai că din cei doisprezece născuți patru s-au prăpădit până a împlini cel mult trei ani, datorită unor boli ale copilăriei, care bântuiau pe vremea aceea în satele țării noastre, unde nu existau dispensare și asistență medicală. Cele ce le știm despre acest mezin, Săndel, le-am aflat din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-l interneze în micul spital din Pungești. A fost îngrijit de doctorul Babeș și de asistentul medical dar, fără medicamente, care nu prea existau pe timpul acela, bietul Ticu a ajuns în faza finală a bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-mea Maria de la Pungești. Este tare necăjită și nu știu cum am face ca să-i dăm o mână de ajutor; Costache este bolnav, copchii lor cei mari, buni de treabă la câmp, Mihai are slujbă, Gheorghe, Dumnezeu să-l ierte, s-a prăpădit, nu mai este cine să muncească la treburile mai grele. Maricica și Lențâca sunt harnice dar nu pot să cosească, asta-i muncă mai grea, care cere bărbați. Dumitru este prea mic ca să se încumete la coasă iar de cei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când avea 62 de ani, feciorul mijlociu, Costache, un om cu putere de muncă și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în grădina școlii, după ce frontul se depărtase de Pungești. Iar Ileana, fiica cea mică s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Eu diseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce o însoțea pe Regină. Am prins o secundă privirea stareței care mi-a zâmbit, asigurându-mă că slujba de Înviere s-a desfășurat cum se cuvine. Vizita reginei Juliana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Prorocește! Un tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de schimnic pierdut în pustietăți să știe voia Celui de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]