3,904 matches
-
traversăm este cea morală. E vremea, ca la hochei, a schimbării liniilor, inclusiv în politică, dar mai întâi, e clipa schimbării de sine. Altfel, prostia și imbecilitatea agresivă, ne va gâtui și nimeni nu va observa că suntem pe marginea prăpastiei, iar viitorul bobârnac e așteptat cu măști care nu sunt ale noastre. În România doar șobolănimea are viață ușoară. Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: BAREM TACI DIN SONERIE, NU O FACE PE-A PROSTUL / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BAREM TACI DIN SONERIE, NU O FACE PE-A PROSTUL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342741_a_344070]
-
Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt suflet călător Și timpul imi măsoară pașii Spre destinație în clipe supuse legii Efemerului, Mă dizolvă-n gânduri ce incă dor. Cum voi elibera viitorul de trecut? Prăpastie fără limite e iluzia minții, De ce creez conștient propria-mi dramă? Fiindcă n-am curajul, de a-mi pune aripi Să zbor dincolo de ea, Sunt prizoniera fricii! Dacă aș putea evada, trecutul n-ar supraviețui În absența mea. Nevoie am
UN SINGUR PAS... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342754_a_344083]
-
printre stele, În suflet e război, ce lanțuri rup, Și nu vroiesc privirile să-l spele. Tăcute basme, pe la porți străine, Ne-au vânturat Eol în duhul nopții Și șoaptele prin slove strigă taine Pe poduri, ce ne leagă prin prăpăstii. Nu știu și nici nu vreau un epilog, Sfârșitul e o poartă spre alt loc ! Referință Bibliografică: Sonet L / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș
SONET L de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342796_a_344125]
-
neagă întunericul din ei, tocmai aceia sunt întunecații. Sufletul este proiecția fiecărei ființe. Ceea ce omul sadeste-n sine și-n jurul lui, cultiva în viață. Timpul este mașina ce merge pe o autostradă infinită și nu mai poate da înapoi. Prăpastia dintre cauza și efect se numește decizie. Dacă nu ar exista uitarea, atunci pământul s-ar scufundă zi de zi în bombe atomice. Bucuria cea mai mare a oriarui individ care se indeleteniceste cu ceva, e atunci când își vede roadele
AFORISME de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342949_a_344278]
-
2015 Toate Articolele Autorului Motto: ,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte Ne-aruncă pe toți în morminte!’’ Ca un Iudă pios, scăldat în lumină, veni Lucifer și-n loc de sărut pe obraji, întinse zăbale pe frunte. Cioturi, cioturi, prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși în penumbre, în rugi tremurânde
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
Autorului Motto: ,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte Ne-aruncă pe toți în morminte!’’ Ca un Iudă pios, scăldat în lumină, veni Lucifer și-n loc de sărut pe obraji, întinse zăbale pe frunte. Cioturi, cioturi, prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși în penumbre, în rugi tremurânde se-închină cerșind
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
ta cale; Doamne, nu-ți lua fața de la noi, Și nu spune că nu ne cunoști. Doamne, vino, Doamne! Și uită-te la slaba noastră credință. Doamne, nu-l lăsa pe satan să câștige lumea cu amăgiri - Suflete căzute în prăpastia pierzării, Ce caută scăpare bogată. Pe cei ce se zbat, liniște dă-le; Punând toiagul peste noi, ne ajută-n neputințele noastre Și ne luminează cugetul păcătos - Neuroni îngropați în deșert nocturn Ce vor să se ridice din nou la
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
fost supus unui regim cumplit de distrugere morală și fizică prin umilințe și înfometări inumane trecând prin experiențe-limită din care s-a salvat interior doar prin credință și poezie (în închisoare va alcătui și memora volumul de poezii Șoim deasupra prăpastiei apărut postum, în anul 1991). Eliberarea lui din temniță s-a făcut cu prețul umilitor al „reeducării” și al compromiterii prin anexarea la propaganda regimului comunist român al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și apoi, din anul 1965, al lui Nicolae Ceaușescu
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, Navală de freamăt ce nu ni l-am spus, Doruri vrăjmașe-n frunzare de zeghe, Iubiri amânate de-o toamnă în plus. Referință Bibliografica: CHIPURI DE
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
nimeni și el era acum numai al ei. Ștefan devenise pentru ea o obsesie. I se întipărise în minte că ea îi aparține din clipa când i-a salvat viața. Dacă atunci când a zburat cu mașina peste parapet direct în prăpastie nu era el, acum ea nu mai exista, deci este a lui. Este a lui așa cum și el este în această seară, numai al ei. Cum erau îmbrățișați, nu știa nici ea cum nu știa nici Ștefan, că în discotecă
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
antologiei: “Scriitorul, acest Sisif îndrăgostit de „urcușuri” pe cele mai înalte culmi ale spiritului, își ia „revanșa”, cioplind din stânca dură a gândului cuvinte pregătite a stârni și invidia zeilor. În condițiile în care criza intelectuală adâncește tot mai mult prăpastia unde se vor „rostogoli” toate trăirile minunate exprimate prin Cuvânt - este imperios necesar - ca cineva să strângă în „mănunchi” aceste spirite înalte, rafinate, sensibile și, astfel s-ar putea salva de la „moarte” atâta „concentrare de simțire”... O altă antologie unde
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez și am de crescut copiii-ăia!” Fiecare om se ratează odată-și-odată, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci când se cască prăpastia dintre intenții și realizări, dintre ceea ce voim să ajungem și ceea ce suntem și cu orice eforturi, nu mai reușim să reparăm nimic, începe ratarea...Mie mi-a plăcut zborul...Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din acel
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
și ne pierdem. Tu ce pasiuni ai? Ai așa ceva măcar? Când ai încercat ultima oară să vezi dincolo de aparențe, dincolo de carne și oase, să nu mai asculți vorbe, ci ochi. Ai observat privirea celor care te-au împins în această prăpastie? Nu. Erai orb și nici nu e vina ta, pentru că nu ai fost învățat să privești viața mai mult decât o călătorie în care să te distrezi... cât mai mult. Nu să evoluezi, să crești, să renaști. Daca ai avea
FII PUTERNIC, OMULE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343678_a_345007]
-
mustra în gând că ea nu a putut , sau nu a știut să pună altfel problema și i-ar fi plăcut ca măcar altcineva să nu mai facă greșelile pe care ea le făcuse, ajungând la un pas de marginea prăpastiei! Dar asta .....nu se putea ...acum ...și aici. Rolul așa era conceput iar ea era obligată să-l joace . Să-l joace, dar cum? Nu se mai putea transpune, nu se mai putea concentra, toate gândurile ei fugeau spre Victor
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
după ce am adunat și ultimele rămășițe ale amintirilor noastre, cum ai aduna firimiturile la masă. Scăpată pentru totdeauna, iubirea noastră zboară bezmetică ca o pasăre fără ochi. Uite-o cum zboară flămândă și noi sătui, așezați pe-o buză de prăpastie care ne rupe pământul. Referință Bibliografică: Despărțire / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESPĂRŢIRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378837_a_380166]
-
dacă ea era cu ei. Dar nu ar mai fi putut duce acea viață de coșmar, pentru nimic în lume. În plus, în afară de compătimire, nu avea nici un fel de alt sentimente pentru Nicolae. - Tu ai lăsat să se creeze această prăpastie între noi! Ți-au lipsit tandrețea, căldura, înțelegerea, mă voiai pur si simplu lângă tine, să te însoțesc, să te slugăresc. Dacă nu te schimbi, vei ajunge un om singur și ar fi păcat să-ți trăiește viața așa. S-
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg pe marginea prăpastiei de lumină, un cer lichid cade printre pietrele arse, sunete plăcute urcă în soare, ghețarii muntelui schimbă pietrele în nestemate, deșertul se-nalță foc și culoare, iar apa înflorește singurătatea. Inima mea, o lume de vise străvezii cu lumini de
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
de făcut în această viață. Mulți vor să atingă perfecțiunea, în profesie, în viață, alții vorbesc de desăvârșire. Maică ce este desăvârșirea? Pustnica: Greu de spus, dar m-aș opri la definiția Sfântului Isaac Sirul, care spune că este o prăpastie de smerenie. Așa cum am mai spus, omul care se consideră sub toată zidirea, acela și numai acela poate fi bănuit că a ajuns la desăvârșire. Părintele Arsenie Boca spunea la un moment dat că cine îl are pe Domnul Iisus
EU SUNT MIREASA LUI HRISTOS! (INTERVIU CU SCHIMONAHIA ELISABETA, FOSTA MAICĂ TEODORA, PUSTNICA GIUMALĂULUI) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379076_a_380405]
-
sociale și anturaje formale. Și tot ea se întreabă, puțin mai încolo: „De ce să aspir la fericire?” Răspunsul pare dur, dacă nu ar fi de o sinceritate tulburătoare : „Aici, pe pământ, vreau să trăiesc pe muchie de cuțit, pe marginea prăpastiei, periculos, intens, incitant, complet, să ard pe dinăuntru cu o flacără vie și contagioasă, să pot fi, după caz, tristă, veselă, melancolică, plină de energie, supărată, exuberantă, entuziastă, amărâtă,...Ei, bine, da, asta vreau să fiu, să am dreptul de
DREPTUL LA NEFERICIRE DE LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379843_a_381172]
-
Acasa > Poeme > Antologie > UN PRIETEN Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Un prieten Un prieten mă întreabă, despre Ce vrei să discutăm? E o întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât, Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte, Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul, Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin, Pasărea- arc lovește
UN PRIETEN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379892_a_381221]
-
bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent? Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat Până la diamant. UN PRIETEN Un prieten mă întreabă, despre Ce vrei să discutăm? E o întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât, Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte, Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul, Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin, Pasărea- arc lovește
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
și anume acela că nu trecutul unui biruitor contrazice prezentul, ci prezentul contrazice trecutul acestuia. Pentru mulți dintre eroii emisiunilor Iulianei Marciuc, viața ajunsă în clipele celei mai mari disperări, când părea că se rupe iremediabil puntea de sub picioare deasupra prăpastiei, și-a scos în ajutor unelte enigmatice de supraviețuire, care au reparat incredibil puntea. Pe firul acestei emisiuni, viețile tumultoase, recâștigate, salvate, sunt evocate de cei ce le-au trăit și le retrăiesc desfășurate în trecut și cotidian. Iese astfel
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
în urmă reazem. Abisul o striga vesel. Cu ultima fărâmă de energie încerca să pătrundă fața pietrificată a veșniciei, dar de această dată, nu pentru a-i cuceri infinitul, ci pentru a scăpa de moartea ce o pândea din adâncul prăpastiei. Stânca visurilor ce se oglindea în noapte părea să n-o mai înțeleagă, să n-o mai ajute atunci când încerca să-i cunoască nectarul. O lăsa să alunece. Golul adânc îi aștepta căderea cu brațele deschise. Nu mai avea putere
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Eu mă ostenesc, se ostenesc și ei; eu mă ostenesc și prin aceasta câștig, pe când ei se ostenesc fără nici un câștig. Eu alerg și aleargă și ei; eu alerg spre viața veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii”. Din păcate, o astfel de rugăciune nu te apropie de Dumnezeu, ci te înstrăinează; te izolează de Dumnezeu; este o rugăciune care te închide în propriul egoism. Este rugăciunea omului trufaș, semeț, mândru, care nu caută cu prioritate ceea ce
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Adevăr și Viață veșnică. Iar omul care îl primește și îl găzduiește pe Dumnezeu în sufletul lui, prin acceptarea credinței: „Crede și nu cerceta", „Bate și ți se va deschide", niciodată nu e singur. Aflat în sihăstrie sau pe marginea prăpastiei cauzată de neputință, boală, necaz sau câte alte nenorociri ale vieții pământești, Dumnezeu îi întinde mâna salvatoare cu speranță și credință, și îl ajută pe calea vieții, până unde i-a fost hărăzit. Dumnezeu dăruiește iubire necondiționată și puterea acceptării
EXEMPLUL SACRIFICIULUI SUPREM de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380491_a_381820]