2,533 matches
-
în aparență, insignifiante. După precizarea locului („lângă piața Maubert”), care trimite la un spațiu citadin, familiar, recognoscibil, și a timpului (un timp, desigur, cotidian, rutinier, repetitiv, al așteptării autobuzului), este schițat, în câteva tușe sigure, „decorul” compus din cele trei prăvălii, așezate una lângă alta, parcă pentru a înlesni contemplarea „comportărilor diferite” ale diverselor forme sub care se înfățișează materia. Elementele invocate (metalul, pietrele prețioase, lemnul, cărbunele etc.) se organizează într-o ierarhie sui-generis, motivată doar în aparență de capriciile subiectivității
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe lemn a Sfântului Nicolae se rezema între coloane pe postamentul de sus. O curiozitate pentru neinițiat reprezenta într-un colț un vraf de chilimuri și covoare împăturite și întoarse pe dos, ca într-o prăvălie de anticărie. Mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus. - Și zi, nu vine Ioanide, regretă Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un morman de covoare întoarse pe dos și împăturite, puse unele peste altele pe dușumea. Trebuie lămurit că "biroul" lui Saferian nu era decât o mare odaie cu aer de depozit. Pe un perete, rafturi adânci ca acele din prăvălii erau pline cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi turcești și alte asemenea lucruri de aspect textil. În două vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
treizecide ani! - Nu trebuie ținut nimic angajat pe loc, rezumă dupătoate aparențele doctorul Rapig colocviul în armenește. - Așa am să fac. Când Demirgian, terminîndu-și supravegherea transporturilor, veni cu o notă de sacii depozitați, Saferian îi făcu recomandația: - Să spui la prăvălii să vândă... mai culant. - Mai ales să nu mai cumpere, să ia în comision, sfătuidoctorul Rapig. - Așa! aprobă Saferian. Numai când e ceva rar, artistic, să mă consulte. G. Călinescu - Domnul pe care îl știți, de la bancă, spuse după o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
beneficiu îi asigura veniturile normale: un magazin de anticărie și obiecte de artă pe Calea Victoriei, un altul de covoare orientale pe aceeași stradă și unul mai modest, de reparații de covoare și obiecte de Orient, într-un pasaj. Prin trei prăvălii de grade felurite, Saferian lua contact cu toate zonele publicului. Uneori la reparații pica o piesă așa de interesantă, încît clientul era convins s-o vândă prin demoralizarea asupra trăiniciei ei. Covorul trecea apoi în magazinul de artă. Manigomian mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special hibridului. "Nu fac barăci, domnule! declara el, făcând aluzie la prăvăliile și la expozițiile în paiantă foarte frecvente în acești ani. O casă cu pretenții de palat, care se scutură când dau cu pumnul în ea, mă întristează, mai adăugă el, risipesc forțele în zadar. Parc-aș construi piramidele în cherestea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru Ioanide, când trăgea în gazdă la el pe strada Tritonilor, un obiect de observații. Medicina, care ar fi trebuit să fie preocuparea de căpetenie a lui Hergot, cădea pe planul al doilea, astfel cum unii negustori de la sate țin prăvălia închisă, robotind la câmp, încît trebuie să fie aduși de la brazdă de întîmplătorul client. Hergot se scula vara foarte matinal, își punea un șorț mare de grădinar cu buzunar înainte și ieșea în curte, unde tăia trandafirii, îi stropea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
degrabă nedelicat, incompatibil cu fineța infinită a lui Saferian. Avea aerul unui ajutor familial. Saferian, om eminamente cinstit, l-ar fi prevenit, i-ar fi explicat de ce nu este inconvenient ca fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de cafea și smochine. Față de absurditatea hârtiei, Ioanide simți capul huruindu-l în ciuda iritației, nu-i scăpă și alt amănunt. Scrisoarea era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un local restrâns, avea doar un vânzător și o casieriță, amândoi îmbrăcați în halaturi, după tipic. Răspunsul fu negativ. - Cu toate astea, Tudor Ioanide ia salariu la dumneavoastră, insistă arhitectul. Vânzătorul, care n-avea figura obișnuit comună a băieților de prăvălie, părând mai curând un mărunt intelectual, trădă o mică ezitare. Într-o ușă din fund se ivi un om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o jumătate de ceas, pe urmă s-a ridicat repede și a cerut plata, dîndu-mi o sută de lei. Eu n-aveam mărunțiș pentru rest și am intrat înăuntru să caut la nevastă-mea. Când am intrat din nou în prăvălie, clientul plecase. Crezând c-a uitat să ia restul, am ieșit repede în stradă. Atunci am văzut că clientul mergea pe Ilarie Diaconul, îndărătul unei mașini luxoase, din care îi făcea cineva semn cu mâna. - Mașina a luat-o pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiind armean, avea sentimentul că nu se poate promova decât pe un spațiu limitat, cu toate astea, de l-ar fi chemat în Armenia ca șef de stat, ar fi refuzat, căutând tot un loc de funcționar comercial într-o prăvălie de covoare și obiecte orientale. În igiena sufletească și fizică a lui Demirgian, a sta șase zile pe săptămână în magazin, iar de la o vreme a supraveghea tot comerțul lui Saferian era o necesitate. Dacă n-ar fi existat, Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era o necesitate. Dacă n-ar fi existat, Saferian trebuia inventat. Demirgian nu lucra în silă, ci din conștiinciozitate, aflîndu-se mereu în treabă din proprie inițiativă. De se întîmpla să se găsească neocupat într-o după-amiază, scrutând cu ochii prin prăvălie, descoperea o molie. . - Sahag, striga el, ia întoarce repede covoarele alea, săștii că s-au umplut de molii. Să faci bine să te duci la drogherie. . Cu mâinile în buzunar, Demirgian se plimba altă dată prin fața magazinului, încercînd să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate ca la un bazar, nu se vede marfa, nu atrage ochiul. Lumină, claritate! Și cu creionul pe o bucată de hârtie schița decorul vitrinei. Asta în zi de lucru. Când sosea duminica, Demirgian nu mai voia să știe de prăvălie. După ce o închidea bine cu uși de fier și examina înainte de a ieși contorul electric, întrerupînd siguranțele, pleca pe alt continent moral. Ca milioane de G. Călinescu indivizi anonimi, Demirgian avea recreația duminicală. Încă din zorii zilei, pe anotimp frumos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se simțea rău fizicește. De aceea punea să se curețe riguros prin localuri. Nu mânca gras, preferând carnea de berbec. Bere nu punea în gură, nici alcooluri, numai vin de Malaga sau Madera veritabil, când găsea, sau siropuri. În prăvălia de covoare expunea în postul Paștilor cutii de halva fină adusă din Turcia, dar, ciudățenie, nu suferea personal nici halvaua, nici tahânul. În schimb, murea după salamul de Sibiu, bine uscat, brumat, și după ghiuden. Dacă dăm aceste amănunte prozaice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răsărit o enormă icoană bătută în argint din colecția lui Saferian, cu o candelă dedesubt, în permanență alimentată cu untdelemn și aprinsă. Pâlpâiala nocturnă a candelei stânjenea somnul lui Demirgian. Mai mult, Sultana pusese icoane cu candele aprinse în toate prăvăliile, chiar și la acelea de cafea comanditate (cauză, în treacăt fie zis, de sporire a clientelei feminine). Clientul rămânea surprins când deasupra râșniței automate de cafea zărea candela aprinsă în fața icoanei. Mai ales din momentul evidenței gravidității, Sultana începu să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă, exclamă: - De unde aveți asta? Extrem de interesantă! Cap de bătrînîn manieră Renaștere. Să chemați pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mii, Demirgian avea ocazia să observe fizionomia clientului. Acela care bănuise un preț foarte mic fugea îngrozit, nereținut de nici o scădere. "Aceștia, își zicea Demirgian, s-ar fi speriat și dacă aș fi zis cinci mii." Când clientul rămânea în prăvălie și după proferarea sumei, era semn că cifra nu-l înspăimînta în sine și nici n-o găsea cu totul disproporționată. "Te pomenești, gândea Demirgian, că se pricepe, și covorul meu costă mai mult." Îi lăsa deci treptat, se arăta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tocmirea în sudori, având sentimentul că rezistența negustorului vine din imposibilitatea de a da articolul mai ieftin. Alții, care-l cunoșteau, informîndu-se dinainte asupra prețului curent, veneau dinadinsul pentru plăcerea tocmelii, fiindcă cumpărătura pentru oamenii simpli e un eveniment. În prăvălia plăpumarului original se strângeau la tocmeală și alții, petrecând ca la teatru, doritori a afla cine învinge. De altfel, plăpumarul avea marfa cea mai bună. De nu știa prețul obișnuit, mușteriul se păcălea neapărat, plătind câțiva lei mai mult. . - De unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și uzează de o severă poliție față de indivizi. Când ies însă, plăcerea lui de a vedea lume e nesecată. E de neînchipuit câtă ardoare arată Ștolț de a vedea orașul în toate unghiurile lui împreună cu mine, ar intra în toate prăvăliile și în toate casele. Câinilor nu le dă nici o atenție, sau numai una efemeră. A lua parte la o reuniune în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totuși nu în centrul propriu-zis, unde putea fi recunoscut. În loc să contemple arborii ca un întristat romantic, se oprea în fața unui magazin oarecare - drogherie, tapițerie - și privea serios toate obiectele din vitrină. Urmărea astfel un client care intra și ieșea din prăvălie, se distra participând la actele altora. De vreo două ori se întîlni cu Smărăndache, care îl salută cuviincios ca totdeauna și se opri fără prudență. Era singurul care, nerăsplătit cu nimic, nu arăta ingratitudine. G. Călinescu Smărăndache îi rezumă, firește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți dea. Ioanide nu zise nimic, întrebarea ce-i mocnea în gând fiind: "Ce-ai făcut cu tușul meu?" - Nici cafea nu mai este, și-n tot cazul cu prețuri exorbitante.Conștiința lui Ioanide nu conținea decât o idee: "Tușul". - Prăvăliile Manigomian, continuă madam Ioanide, fac o speculă îngrozitoare, probabil acaparează totul. Nu-nțeleg cum Saferian, un om așa de treabă, s-a vârât în afacerea asta. Dar asta e o chestiune secundară. Ceea ce mă indispune este că în fiece magazin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
situația de mazil, adică fără funcție la stat, cum este menționat înainte de anul 1754, căci abia acum îi va reda voievodul Matei Ghica dregătoria de mare vornic al Țării de Jos. Avea case și alte acareturi, precum pivnițe, dughene, adică prăvălii, în orașele Iași, Galați, Botoșani, vii la Socola și în alte podgorii moldovenești, mori și moșii în mai multe ținuturi, pod pe dubasuri (umblător) pe apa Siretului. Dintre moșiile care au făcut obiectul împărțelii din 1679 între bunicul său, Gavriliță
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
privat, individual, pe cont propriu, reglementat, în unele cazuri și prin instituția comunală, Primăria, care are latitudinea de a autoriza practicarea comerțului local. În 1867, Prefectura județului Tecuci formulează instrucțiuni asupra modului de eliberare a autorizațiilor pentru deschiderea și funcționarea prăvăliilor sătești. Deși produsul de bază la sate era vinul și rachiul, negustorii sătești comercializau concomitent și mărfuri strict trebuitoare: lumânări, sare, covrigi etc., ponderea cărora era mică. În 1921 se înregistrează cu prăvălii pe teritoriul comunei Umbrărești locuitorii Constantin Țugurlan
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
eliberare a autorizațiilor pentru deschiderea și funcționarea prăvăliilor sătești. Deși produsul de bază la sate era vinul și rachiul, negustorii sătești comercializau concomitent și mărfuri strict trebuitoare: lumânări, sare, covrigi etc., ponderea cărora era mică. În 1921 se înregistrează cu prăvălii pe teritoriul comunei Umbrărești locuitorii Constantin Țugurlan și Lascăr Rusu în satul Torcești, Manoil Cucoaneș la Salcia, Ghiță Stratulat la Umbrărești. Într-un Contract de arendare, datat august 1916, primarul comunei, Costache Hâncu, și Ion Ioniță, ca arendaș, convin a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în toată comuna era în funcțiune o singură cârciumă. Sistemul acesta de reglementare, ce rezultă din contractul din urmă, a fost aplicat în toată perioada interbelică, schimbându-se doar protagoniștii, adică crâșmarii. Noi știm că în acest timp au avut prăvălii sătești locuitori obișnuiți precum: Vasile Strătulat (Caștaliu) și Sava Dănăilă la Umbrărești; Dumitru Pricop, Vasile Roșu și Năstase Brat în Slobozia, fostul Boziești; familia Damian la Torcești; Toader Nechifor la Siliștea. La Tămășeni nu a fost nici o prăvălie după primul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]