4,647 matches
-
Moore de la universitatea Harvard. „Numai sărăcia”, notează Moore, „este caracterizată prin unitatea sa”5. Împrumutând din lucrări anterioare ale lui Arnold Gehlen și Helmut Plessner, Turner observa că „ființele umane sunt fragile ontologic și... aranjamentele sociale sau instituțiile sociale sunt precare”6. Oamenii sunt expuși dezastrelor naturale, foametei și bolilor, urii semenilor, Îmbătrânirii naturale și morții. Acum, aceste slăbiciuni sunt amplificate de imprecizia cauzată de densitatea crescută a schimburilor umane și de introducerea unor noi tehnologii ale căror efecte negative pot
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
publică - este mult mai dezvoltată În Europa. Aceasta se datorează, În parte, faptului că europenii nu au acceptat complet niciodată noțiunea iluministă a individului autonom, cu totul responsabil pentru soarta sa. Europenii au continuat să mențină un echilibru - uneori puțin precar - Între autonomia individuală și responsabilitatea colectivă pentru asumarea riscurilor. Este moștenirea doctrinei catolice, aranjamentelor feudale și a orașelor fortificate. Chiar Reforma Protestantă, cu centrarea ei aproape obsesivă pe individ, nu i-a putut separa pe europeni de o afiliație comunală
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
accentuat indică, privite din alt unghi, revitalizarea poeziei, ca o a doua treaptă după aceea a demitizării și relativizării. Însăși „linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul precar, fragil, cu atât mai de preț: „Printre drepturi și îndatoriri linia de plutire gâfâie / în straie de sărbătoare”, „Depășind romantismele trebuia să adaugi / ceva la povestea aceasta. Între o exactitate și alta / memoria trece cu biciul”, „o, acest banal instinct
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Grid Modorcea oferă o imagine neconvențională a Americii. El este conștient de faptul că n-a avut acces și la alte Americi, că descrie doar ceea ce a văzut de jos, de la nivelul său de turist-reporter român fără mijloace materiale, îndrumat precar de slujitorii ortodoxiei din Statele Unite. Impresiile sale sunt ale unei furnici care a trecut printr-o pădure de cedri. Unilaterală, reprezentarea lui este totuși verosimilă, ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
care a transformat nu numai poezia dar și limba română - și care a fost numit de "regim" "Poetul Național". În deosebi ultimii săi ani de viață au fost penibili pentru el, din cauza unor "iubiri imposibile", a bolilor, a situației materiale precare (deși, mult apreciat, a fost ajutat de persoane importante să studieze și apoi să călătorească în străinătate, să capete modeste slujbe etc.). A lucrat și ca ziarist, scriind virulente texte politice, mai ales împotriva Liberalilor (numiți "Roșii"), ca suporter și
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
de intervenție. Caracterizarea subiectului Date despre mediul familial: născută la 12.02.1997, În mun. Iași, tatăl necunoscut, mama căsătorită; locuiește În prezent Împreună cu părinții, doi frați vitregi și o soră, mai mari decât ea; starea materială a familiei este precară, părinții fiind muncitori necalificați și neavând Întotdeauna de lucru; copiii au cameră separată, dar mediul este impropriu, cu igrasie; alimentația este suficientă, dar nediversificată, săracă În vitamine; părinții, absolvenți de școală profesională manifestă indiferență față de nivelul de pregătire al copilului
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
trei întrebări, părțile sale componente fiind greu de diferențiat. Este de datoria exegetului să separe unele de altele răspunsurile pentru fiecare întrebare și să le repartizeze în grupe diferite. Desigur, posibilitatea ca ele să fie identificate cu exactitate rămâne destul de precară. Sprijinindu‑se pe anumite indicii, Augustin încearcă să propună o serie de identificări mai mult sau mai puțin exacte. Dacă este adevărat că la nivelul actului hermeneutic propriu‑zis (identificările de care tocmai am vorbit) este greu de observat o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca maică-sa) a mai avut două fete (pe Maria și pe Anghelina, moartă de tânără) și un fiu, pe Pătrașco, urednic de Botoșani 237. Teodosia n-a avut noroc: Vasile Lozonschi, un dușman al cărții, avea un echilibru psihic precar (Maria Magdalena Székely: „un ușuratic, dacă nu cumva va fi fost de-a dreptul nebun”), era un spirit turbulent, generator de conflicte interne, reușind să-i irite, prin lipsa sa totală de respect (nu manifesta nici un fel de considerație nici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mită de la Antiohie Jora), aruncând însă responsabilitatea asupra Domnului. Și-a lăsat urmașii (a fost însurat de două ori; întâi cu Catrina, fiica marelui vornic Toma Cantacuzino, și apoi cu fata marelui vistier Toader Palade, Anița) să trăiască în condiții precare. Confiscărilor produse de „hiclenie” (Ștefan Tomșa al II-lea a poruncit ca vechiul său inamic Sturza, hatman, - însurat cu Agaftona - recuperat în obezi de la turci, unde se refugiase, să fie omorât, iar trupul să-i fie aruncat în râul Siret
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi încărdoșit cu dânsa cu vorbă că o va lua-o de nevastă cu cununie și, făcând și păcatu curvii amândoi...” Văduva Zamfira acceptase avansurile lui Dumitru bogasieru, nădăjduind o nouă căsătorie care să o salveze dintr-o previzibilă situație precară. Complicațiile, însă, abia acum încep, fiindcă virtualul soț era - se vede treaba - un frecventator al femeilor de moravuri ușoare, de la care luase o boală venerică (prostituatele erau transmițătoarele incriminate ale sifilisului), pe care i-a dat-o văduvei: „Și osebit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de toate vârstele și de toate condițiile (de la reprezentante ale nobilimii maghiare ardelene și boieroaice - Șarolta Solcan le pomenește pe „doamnele Anușca Zora și Voica” din Făgăraș, acuzate de vrăjitorie prin 1508426 - până la slujnice sau persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să zică nicio vorbă”. * Poezia populară, evocând evenimente din viața omului (de regulă pe cele tragice), menționează instalarea văduviei cu toate consecințele acestei schimbări a statutului femeii. Rămasă singură, femeia își jelește soțul mort și enumeră datele unei situații previzibil precare (mai ales dacă repetarea tragicei experiențe: „Cin’nu bea aiest pahar/ Nu știe-n lume ce-i amar;/ L-am băut de două ori/ Și nu uit până ce mor” - îi furnizează informații cutremurătoare): Vădana unde-i rămasă. Plânge dranița pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ciuma 3 ani, a treia foamete mare în 2 ani, a patra multe boale și nevoi gréle și cu tot chipul de bube” - Letopisețul Cantacuzinesc) epidemiilor (de durată, uneori), „pedeapsă” de care oamenii nu se puteau apăra decât în chip precar, nu scăpau nici casele domnitoare. Chiar dacă se fereau de reședințele obișnuite (la 7 septembrie 1588, Giovanni de Marini Poli îl afla pe Petru Șchiopul așteptând „în tabăra unde locuiește acum sub cort [fugind] de primejdia ciumei”; „Șăzându domniia la Târgoviște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel care prezintă Eul individual ca pe o victimă a destinului. În acest de-al doilea caz, persoana va pune accentul pe nenorocirile propriei sale vieți, considerându-se și prezentându-se celorlalți ca o victimă a unor situații de viață precare, Închise, cărora nu li se putea opune. Două tipuri de biografii, cu două personaje: romanul apoteotic, având În centrul său eroul, și romanul victimizant, având În centrul său victima. Ambele persoane se consideră legate de destin. Prima de un destin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
parteneri refuzau să vadă, iese acum la iveală. Orice eșec se datorează unei false experiențe de viață, o experiență artificială, În care nesinceritatea a fost acceptată, fără a să i se dea o importanță reală, și care, În anumite condiții precare de criză, a izbucnit, nemai putând fi oprită. Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind castrator pentru persoanele cuplului prin actul de separare, resimțit ca o ruptură a unității, el va lăsa o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane. Cel care dă se Îndreaptă către cel care primește. Ajutorul devine, În felul acesta, mai mult decât o simplă Întâlnire. El este o intimitate reciprocă bazată pe sentimente morale prin care este compensată o suferință, o lipsă, o stare precară a unei persoane de către alta. Ajutorul este trăit ca o atitudine spontană care vine dinspre conștiința morală a celui care oferă, dar, În același timp, este și o voce a rațiunii, care Îmi spune că cel aflat În suferință, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dificultate intră următoarele: aă Situațiile de handicap, infirmități congenitale sau dobândite, ce invalidează persoana, făcând-o să fie dependentă de ceilalți care trebuie să o asiste. bă Situațiile de dependență socială sunt În primul rând datorate unor condiții de viață precare, frustrărilor, lipsei familiei de origine sau existența unei familii dezorganizate, lipsa de educație, deficiențe afective sau intelectuale etc. În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de persoane: cerșetorii, prostituatele, copiii străzii, alcoolicii, toxicomanii etc. că Situațiile antisociale sunt cazurile extreme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tulburare a dezvoltării și a existenței normale a eului, și anume: frustrări, complexe, În special de inferioritate și de culpabilitate, carențe emoționale, o situație oedipiană nerezolvată, situații castratoare etc. 6Ă Un rol important În formarea tulburărilor psihomorale revine și condițiilor precare de viață (sărăcie, mizerie, deportări, exil, războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații și a unei instruiri ordonate și complete, schimbările sociale, transplantarea Într-un alt mediu sociocultural, deprecierea valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am considerat-o a fi Întru totul potrivită, din moment ce orașul se afla la o distanță relativ mică de țara mea natală și mai ales pentru că eram familiarizat cu limbile, obiceiurile și manierele orientale. Pe lângă aceasta, situația mea financiară era destul de precară - după cum Însuși cititorul și-a dat, fără Îndoială, seama -, din cauza pierderilor pe care le-am suferit În diferite țări, mai ales În Buhara (din partea armenilor) și În Rusia (din cauza tranzacțiilor cu blănuri de samur). Pentru a-mi putea duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării oficiale a autorului ca medic al curțiitc "Uciderea lui Agnew și Anderson, la Multan. Bătălii decisive la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării oficiale a autorului ca medic al curții" Starea precară a sănătății l-a determinat pe rezidentul oficial să-l Însoțească pe guvernatorul general, Lordul Hardinge, În Anglia, iar Sir F. Currie i-a ținut locul. Însă i-a tratat pe sikhși cu mai multă indulgență, el nefiind suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Astfel a rămas, fără să mănânce sau să bea, spre uluirea tuturor, timp de aproape zece săptămâni, adică până la 29 iunie, fiind deopotrivă ziua de Sfântul Petru și zi de târg. Fiind adusă În acest răstimp Într-o stare foarte precară, stăpânul ei a căutat și a aflat pe cineva care i-a dat o amuletă Împotriva răului (căci se presupunea a fi fost vrăjită). După aplicarea acestei amulete, timp de două sau trei zile (chiar dacă aș Îndrăzni să presupun că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
puțin improvizați) Mohan Lal și Alexander Burnes, și Îl numește pe Honigberger „ce zélé voyageur”5. Ceea ce caută Jacquet, format la cursurile lui Burnouf, Îl va Îndemna, În 1837, să plece el Însuși În Afganistan, dar Îl va Împiedica sănătatea precară 1. Mulți ani abia după ce colecțiile lui Honigberger vor alimenta câteva dintre cele mai prestigioase muzee europene, cercetarea arheologică asupra zonei, cu interesul major pentru placa turnantă care fuseseră mai bine de două milenii platourile afgane, va căpăta o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
SĂRMANUL KLOPȘTOCK, (pseudonim al lui Paul Mihăescu; 1879, București - 1954, București), prozator și publicist. Probabil fiu al unui funcționar, și-a petrecut copilăria într-o periferie bucureșteană. Condițiile familiale precare, influența mediului, dar și o anume dezorientare l-au împiedicat să își continue studiile. Ajunge în cele din urmă grefier. Semnând cu numele adevărat, debutează în 1898 la „Foaia populară”, iar editorial în 1900, cu opusculul Flori de nufăr, apoi
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
mereu lucruri noi. Și-a consacrat viața jurnalisticii culturale și literare, neinteresându-l probabil alte funcții. Cu simpatie pentru liberali, îndeplinește o vreme funcția de comisar al Guvernului în Consiliul local al orașului. Ultimii săi ani avea să îi trăiască precar, asediat și de suferințe fizice. Publicist de vocație, cu o putere de muncă ieșită din comun, conștiincios până la sacrificiu, S. își manifestă încă din tinerețe destoinicia, scriind neobosit - cum va face toată viața - la sumedenie de ziare și reviste: „Lumea
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]