27,702 matches
-
Capitolul final este axat pe ideea că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
depășește treapta materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria sa substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Alexandra Olivotto Alexandra Olivotto: Ce preferi să joci, teatru sau film? De ce? Andi Vasluianu: Vezi, și mie mi s-a dat un răspuns la întrebarea asta, când i-am pus-o lui Florin Zamfirescu. Mi-a plăcut mult răspunsul lui, și mi-l asum. E ca și cum
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
ce obsesii mai poți avea? Puțini scriitori sunt dispuși să pătrundă în universul bătrâneții poate din teamă sau din dorința de-a alunga necunoscutul. Bătrânul Alfred, odată persoană autoritară în sânul familiei, intră într-un soi de vegetație. Începe să prefere un anume fotoliu și caută un spațiu cât mai ascuns de ochii celorlalți. Bătrânețea nu e imaginea cosmetizată din reclamele pe care le vedem zilnic la televizor. Bătrânețea nu înseamnă (numai) indivizi veseli, plini de vitalitate, alergând pe biciclete alături de
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
toată lumea folosește prepoziția pe : pe Internet, pe forum, pe chat, pe site. Cred că preferința pentru pe este în parte determinată de presiunea englezescului on, dar este consolidată și extinsă din rațiuni interne ale limbii române. În ce mă privește, prefer - din rațiuni de "logică a imaginii" -, prepoziția în ("a fi în rețea", "a se afla într-un spațiu") și o folosesc, deși am din ce în ce mai mult conștiința faptului că acest mod de a vorbi poate să le apară altor vorbitori ca
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
putere - pentru că nu trebuie ignorată categoria greilor care nu vor neapărat funcții, ci doar garanții că afacerile necurate în care au fost implicați vor rămâne neatinse. Între un PSD mare și slab și unul mic și puternic, Iliescu l-ar prefera oricând pe primul. Acela ar consona cu moliciunea caracterului său, dar și cu tradiționala formulă a statelor comuniste, dominate de ineficiență și birocratism autodevorator. Sunt sigur că în clipa de față, pe lângă un război al declarațiilor publice, în PSD are
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
arta nu doar că e departe de a se identifica cu realitatea, dar nu are nici o legătură cu ea, fiind simulacrul însăși al Artei. Citându-l pe Habermas, Babias lasă să se înțeleagă că esteticul care drapează politicul e de preferat esteticului lifestyle care vinde produsul artistic. O altă chestiune discutabilă fiind aceea că tocmai privatizarea culturii are efecte depolitizante și conformiste. După ce s-a constatat că nici măcar cele mai extremiste forme de antiartă nu au reușit să submineze consumul de
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
niște staruri de pe Broadway. Reprezentările evenimentelor majore din viața lui Joe sunt contaminate de kitschul tipic show-biz-ului; regizorul se confruntă cu moartea lui în forma unei emisiuni televizate. Experiența dramatizată nu-și pierde tragicul: deși terorizat de perspectiva extincției, regizorul preferă să traducă "nenorocirile" în coregrafie, cântec, histrionism, pentru a fi capabil să le asimileze. Moartea îi pare mai ușor de îndurat când are o înfățișare familiară. Poate din această cauză filmul nu derapează în clișee de genul "suferința geniului neînțeles
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
acord cu Cehov. Dar una e să fii de acord și alta să observi și să scrii tu însuți. îți lipsește stilul și, pur și simplu, talentul. Alți scriitori își drămuiesc timpul. Ei sunt ocupați cu exprimarea unor idei paradoxale, preferă să susțină că e mai comod să te culci cu o femeie pe canapea decât pe pat, iar ăsta e un postmodernism pe care nu-l mai înțelege nimeni sau ceva încă și mai misterios. Ei sunt ocupați, iar Cehov
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
des" (usr.rhp.ro) sînt enumerate mai ales abrevieri; "te deranjează vorbitul în jargoane și prescurtări? " (computer-games.ro). Unii par a atribui eticheta jargoane (păstrîndu-se mai aproape de definițiile mai vechi ale termenului) în special împrumuturilor la modă, ostentate din snobism: "prefer să folosesc întotdeauna un țigănism ca mișto, gagică etc. decât să bag jargoane ridicole precum cool, trendy, job" (clubliterar.com). Oricum, jargoanele și argourile sînt cel mai adesea calificări echivalente: "având în vedere că ești locat(ă) departe e foarte
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
a descoperi în operele analizate conexiuni, configurații, structuri dintre cele mai surprinzătoare, complexități nu o dată fabuloase, precum un fascicol de lumină smulgînd din întuneric priveliștile feerice ale unei peșteri (eventual a lui Aladin!), Constantin Călin ca "monograf" al lui Bacovia preferă a merge pe o cale așa-zicînd tradițională. în prefața celui de-al doilea tom, voluminos și acesta, al Dosarului Bacovia, subintitulat O descriere a operei, e mărturisită o atitudine antipedantă, dar totodată mult deosebită de furoarea căutării ineditului șocant (indus
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile pe care poetul le dă ici-colo Ťpoezieiť și ceea ce scrie
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
se citesc reciproc, pentru că, nu e așa? poezia este în primul rand spiritul liber, nesubordonat școlilor, teoriilor, standardelor- stilul poetic este corespondența umană, inteligentă și unică în expresie. Contrar previziunilor de moarte a poeziei, tinerii deștepți scriu încă. Tinerii poeți preferă stilul minimalist, cel de concentrare ale celebralității și esteticului. Tudor A. Ursente scrie în stilul minimalist sub auspiciile principiului lui Mies van der Rohe care a spus: "Less is more": “mai puțin înseamnă mai mult”, pentru a defini strategiile estetice
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
chemarea bărbatului și să-și continue drumul trecând la o oarecare distanță prin dreptul lui. Poate va crede că doar i s-a părut să fie ea, cea care acum fuge pur și simplu din calea lui. - "Da, este de preferat să-mi caut de drum", își spuse tânăra și păși mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă inima stătea să-i sară din piept. Simțea cum îi zvâcnesc tâmplele, semn că tensiunea i-a crescut la cote
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
sufocantă, greu de respirat, iar o transpirație rece îi invadă corpul. Palmele se umeziră, tălpile și le simțea reci în pantofii sport din picioare, respirația greoaie de parcă tocmai ce ajunsese în vârful unei pante după un urcuș obositor. Ar fi preferat acum să fi rămas cu celelalte două femei în casă, la bucătărie, decât să trăiască acest coșmar. Poate că dacă nu-l auzea strigând-o mai putea să se amăgească cu gândul că doar i s-a părut a fi
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
Camelia și-a făcut un obicei, de a bea ceaiul astfel. Cafeaua devenise un lux, în acea perioadă și nu se mai găsea decât cu relații, așa că ceaiul de măceșe o înlocuia cu succes, în catedră. Și oricum era de preferat “nechezolului”. Tânăra luă loc la unul din computere și începu să lucreze. Veni curând și pauza. Nu o pauză stabilită de cineva anume, dar după ora zece, fiecare om care își termina activitatea propusă, ieșea pe renumita stradă Republicii, să
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
de mâncare din fermă, în general carne, câte o pasăre tăiată, zarzavat, așa se descurca mai ușor cu banii primiți de la C.A.P., mai puțini ca ai lui Mircea din învățământ. Apă curentă avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
pe niște copii. Mereu îi prind că nu spală ugerele la vaci și le mulg direct în găleată fără sidilă din tifon. Cred că am să-i pedepsesc, dar dacă pleacă de la fermă, unde găsesc imediat alții? Cine crezi că preferă să stea în mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de bine poate lucra la tine la câmp? - Da, dar la tine sunt mai bine plătiți ca la sectorul agricol. - Bine, ne vedem acasă. Te pup. - Și eu! Și se
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
sărbătorit pe V. Alecsandri, considerînd că s-au împlinit în iunie 180 de ani de la nașterea lui. Cu alte cuvinte, 14 iunie 1821. Dar atît anul, cît și luna și ziua sînt nesigure. Dicționarul Zaciu merge pe 14 iunie, dar preferă anul 1818, ca și Al. Piru în micromonografia lui. G. Călinescu acceptă 1821, dar 21 iulie, cum a pretins o dată poetul însuși. în alte locuri, găsim 1819. De exemplu la G.C. Nicolescu, biograful poetului: iulie 1819. în ce mă privește
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
Cum destule dintre ele se ocupă de "sud-estul" european, abhorat azi cu vigoare de către dl. Iliescu, nu le văd un viitor prea strălucit! Cunosc foarte bine activitatea zecilor de tineri cercetători îndrumați de colegii mei, Babeți și Ungureanu, care au preferat să-și vadă de treabă, abținându-se de la polemici sterpe cu oameni ce fac crize de personalitate la absolut orice inițiativă pe care n-o pot controla. Până în clipa de față, cu mijloace financiare precare (dacă nu chiar inexistente!), "A
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
în dezbaterile de idei din lumea politică de azi - de la Tony Judt și Adam Michnik, la György Konrád și Timothy Garton Ash - rostesc, în ultima vreme, constant lucruri favorabile României, aceasta se datorează în mare măsură grupului "A Treia Europă". Preferând vorbăriei sterpe și autoglorifiante munca modestă și continuă, evident că am devenit suspecți și chiar primejdioși! Tonul denunțurilor publice l-a dat, din nefericire, însuși dl. Eugen Simion, în cadrul unui simpozion ținut la Brașov. Pe tonul vechilor ideologi comuniști, europeanul
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
Cristian Teodorescu Vizita la Versoix a președintelui Iliescu n-a stîrnit mari comentarii în mass media autohtone. Pentru a nu se declara surprinse pe picior greșit, presa, radioul și televiziunea au preferat să prezinte această vizită drept rezultatul unei invitații ad-hoc a Regelui către președintele Iliescu, la aflarea veștii că acesta din urmă ia parte la Forumul de la Crans Montana. Iar președintele Iliescu n-a zis nu, fiindcă tot avea cîteva ore
O invitație la ceai, la Versoix by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16043_a_17368]
-
și urechile presei această vizită nu e mai puțin importantă și, după părerea mea, ea a fost stabilită în prealabil, nu într-un schimb de telefoane în Elveția. Faptul că și de această dată Regele Mihai și președintele Iliescu au preferat ca presa să nu fie implicată nu cred că înseamnă că întîlnirea lor, în care prefer să văd o primire a dlui Iliescu la Versoix, a fost una în care s-au discutat mari secrete și unde s-au pus
O invitație la ceai, la Versoix by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16043_a_17368]
-
fost stabilită în prealabil, nu într-un schimb de telefoane în Elveția. Faptul că și de această dată Regele Mihai și președintele Iliescu au preferat ca presa să nu fie implicată nu cred că înseamnă că întîlnirea lor, în care prefer să văd o primire a dlui Iliescu la Versoix, a fost una în care s-au discutat mari secrete și unde s-au pus la cale strategii despre care n-ar fi fost bine ca ziariștii să aibă informații. Importanța
O invitație la ceai, la Versoix by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16043_a_17368]
-
față de Modernism și Existențialism. Cred că marii scriitori Moderniști vor supraviețui mai mult decît cei Postmoderni. L.G.: În conferința dumneavoastră i-ați menționat de multe ori ca teoreticieni importanți pe John Barth și Umberto Eco. Sînt ei printre scriitorii postmoderni preferați de dumneavoastră? D.F.: Cred că răspunsul cel mai cinstit ar fi nu, fiindcă îl apreciez pe John Barth mai mult pentru calitatea eseurilor decît a romanelor sale. Donald Bartheleme însă îmi place mai mult decît John Barth. Îmi place Snow
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]