2,251 matches
-
Ea nu viza numai eliminarea dușmanilor politici, ci și exterminarea unor grupuri sociale - încă din 1918, acesta a fost cazul „chiaburilor”, al țăranilor care refuzau să predea întreaga cantitate de cereale recoltate, iar în 1919, cazul cazacilor de pe Don. Ea prefigura diversele campanii de exterminare (genocid de clasă) ca cele organizate de Stalin (foametea din Ucraina din anii 1932-1933 sau Marea Teroare*) ori ca genocidul organizat de khmerii roșii* contra populației propriei lor țări. în fazele de totalitarism de mare intensitate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
natural și de nedepășit al „democrației burgheze”. în afară de aceasta, a apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic, aflat la originea sciziunii din mișcarea comunistă internațională*. Astfel, anul 1956 înseamnă prima blocare a expansiunii neîntrerupte a comunismului cu începere din 1917, atât pe plan teritorial, cât și pe cel al ideologiei și al opiniei publice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bandiera Rossa”, „Bellaciao”, „Cântecul partizanilor”. în astfel de ocazii poate fi văzută ceea ce Annie Kriegel a numit contrasocietatea comunistă, o microsocietate care începe să traducă în practică proiectul comunist în teritoriile pe care le controlează - municipalități, sindicate etc. - și care prefigurează societatea comunistă viitoare. Recompensele nu mai sunt doar simbolice din clipa când aderentului îi este încredințată și câte o responsabilitate, când devine membru permanent și, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducător: satisfacția unei munci de răspundere, prestigiul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anumită familie spirituală. Numeroși intelectuali au ajuns ca și el la crezul comunist după traversarea unei crize de scepticism din cele mai dureroase. Albert Camus a arătat prin ce anume dandy-ul - care, prin disperarea lui, amintește de Satan - îl prefigurează pe revoluționar: aceeași aspirație spre o „trăire fremetică”, același „gust al apocalipsei” (Omul revoltat). La originea acestei convertiri se află în mod indiscutabil, nevoia oamenilor de a se pune în slujba unei autorități capabile să reducă la tăcere îndoielile intime
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în mai multe orașe europene, sunt organizate, cu concursul unor intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru libertatea de expresie. Această efervescență culturală și politică, urmată cu pasiune de către intelighenția sovietică, o prefigurează pe aceea a perestroikăi. Literatura și arta concentraționare Experiența concentraționară traversează întreaga istorie sovietică. Există mai mult de 1300 de mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniști adunați acum în sânul aceluiași partid. în Franța, CGTU comunistă se alătură Confederației Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiștii fiind majoritari în conducere, dar PCF și SFIO își păstrează totala independență. Totuși, calea unității inaugurată în 1936 prefigurează procesele de unificare forțată a socialiștilor cu comuniștii, înfăptuite după 1945 în democrațiile populare*. Victoriile electorale ale Frontului Popular din Franța și din Spania, în prima jumătate a anului 1936, sunt bancul de probă permițând măsurarea priorității date de IC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi proclamată sus și tare: cel de-al VII-lea Congres al PCC, din aprilie-iunie 1945, exaltă „gândirea mao tzedun” și-i dă autorului întâietatea absolută. El marchează astfel apogeul sistemului bazelor roșii care, cu deosebire în China de Nord, prefigurează China comunistă: un sistem foarte eficace în ceprivește controlul politic și mobilizarea luptătorilor și posedând un embrion de diplomație - dar încă total neexperimentat în materie de industrializare*. Asigurat de puterea supremă în acest embrion de partid-stat*, Mao se străduie acum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a partidelor comuniste. Acolo unde vor izbuti să iasă din starea de sectă și să obțină o audiență de masă - PCF* în 1934-1938 și după 1944, PCI* după 1944 -, PC de opoziție vor deveni, potrivit expresiei lui AnnieKriegel, niște contra-societăți, prefigurând în cadrul societății capitaliste partidul-stat comunist. PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE MATRICE șI MOTOR AL COMUNISMULUI SECOLULUI XX Născută în octombrie 1952, denumirea de Partid Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) este ultima dintr-o întreagă succesiune: Partidul Muncitoresc Social-Democrat al Rusiei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politică „descoperă” „centre teroriste” - „zinovieviste”, „troțkiste”. Mii de comuniști sunt arestați și condamnați. Stalin profită de situație pentru a grăbi epurările* în cadrul PCUS, excluzând sute de mii de membri, și se folosește de poliția politică împotriva partidului. Toate aceste operațiuni prefigurează Marea Teroare* din 1937-1938, al cărei start simbolic este dat de Marile Procese de la Moscova. De la cele trei Mari Procese de la Moscova la nenumăratele mici procese La 26 iulie 1936, Comitetul Central îndeamnă la o și mai mare „vigilență revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceste metode toată viața, așa cum o arată afacerea „complotului bluzelor albe” de la începutul anului 1953: arestați și torturați, medicii evrei de la Kremlin își mărturisesc intenția de a-l asasina pe Stalin. Numai moartea dictatorului pune capăt acestei sinistre comedii care prefigura, fără îndoială, o vastă epurare împotriva evreilor*. Mecanismul intern al proceselor Comuniștii, dar și tovarășii de drum și numeroși intelectuali europeni și americani, aprobă Marile Procese, uneori într-un mod zgomotos în cursul meeting-urilor organizate în acest scop. Unii dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parțial sub regimurile comuniste. Este fondat, în URSS, în 1978, Sindicatul Lucrătorilor Liberi (SMOT), care rămâne marginal. Din contră, în Polonia apare, în august 1980, un puternic sindicat autonom, Solidarność*, care se opune autorității partidului-stat și zdruncină profund lumea comunistă, prefigurându-i prăbușirea finală din 1989-1991. După ce numărase până la 214 milioane de „sindicaliști obligatorii”, FSM se prăbușește după dispariția URSS, păstrând în rândurile sale sindicatele cubaneze. Cât privește confederațiile conduse de comuniști, ca CGM, ele se alătură Confederației Europene a Sindicatelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
află la originea unei mobilizări fără precedent a studențimii occidentale. Mai întâi în SUA, apoi în Europa*, mișcări de opoziție față de războiul din Vietnam izbucnesc, controlate de PC prosovietice sau de mișcările stângiste*. Preludiu al mișcărilor din Mai 1968*, ele prefigurează mobilizările transnaționale și globale ale anilor 1990-2000, împotriva globalizării și războiului din Irak. YZ IALTA între 4 și 11 februarie 1945, Stalin*, Roosevelt și Churchill se reunesc la Ialta, stațiune balneară pe malul Mării Negre, în Crimeea. Nedorind să se deplaseze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin frății și asociații profesionale, organizații politice locale, până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri instituite în fața tentativei de a impune una nouă. Așa se prefigurează rivalitatea internațională dintre politicile statu-quo și cele imperialiste. Cluburile mondene, frățiile, facultățile și organizațiile profesionale sunt scenele unor continue lupte pentru putere între grupuri care fie vor să păstreze ceea ce au deja, fie vor să obțină o putere mai mare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
există dovezi indiscutabile care arată că au contribuit la scurtarea a cinci războaie: în Indonezia și Palestina în 1949, în Egipt în 1956 și 1973 și în Kashmir în 1965. Au fost capabile să facă acest lucru deoarece, așa cum era prefigurat în Cartă, marile puteri aveau un interes comun să scurteze aceste războaie sau cel puțin nici una dintre ele nu avea un interes în prelungirea lor. În circumstanțe similare, Națiunile Unite s-ar putea dovedi capabile să scurteze din nou durata
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și delimitarea unor noi zone de interes comun...Diplomația de conferință poate fi cu succes suplimentată de o diplomație mai discretă în cadrul Națiunilor Unite, fie direct, între reprezentanții guvernelor membre, fie prin contacte între secretarul general și guvernele membre... Carta prefigurează posibilități multiple, majoritatea încă neexplorate, privind o diversitate de practici... Nutresc speranța că în anii următori va putea fi făcut un real progres privind dezvoltarea a noi forme de contact, noi metode de deliberare și noi instrumente de reconciliere. Cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
frății și asociații profesionale, organizații politice locale, și până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri instituite în fața tentativei de a impune una nouă. Astfel se prefigurează rivalitatea internațională dintre politicile statu-quo și cele imperialiste. Cluburile mondene sociale, frățiile, facultățile și organizațiile profesionale sunt scenele unor continue lupte pentru putere între grupuri care fie vor să păstreze ceea ce au deja, fie vor să obțină o putere mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu cele de la nivelul membranei celulare vii [Botez-Donțu, 2005]. În așa fel, în cele ce urmează, ne propunem ca pornind de la principiile atitudinii terapeutice din medicina ecologică și legile întâmplării [Botez, 2002] și/sau alte teorii științifice asociate acestora, să prefigurăm contribuțiile explicative, pe care pulstonica și ILBE le îngăduie. În contextul actual oferit (ILBE), pulstonica reprezintă discursul decisiv, paradigma necesară medicinii în general și a celei naturiste (ecologice) în special, când poate deveni cu adevărat o știință întemeiată atât pe
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
practică: necesitatea cunoașterii și evaluării trăsăturilor unui lider eficient. În al doilea rând, teoria trăsăturilor deschide problematica a ceea ce am putea numi un „bun lider” și justifică interesul actual pentru dezvoltarea calităților liderului. În al treilea rând, teoria trăsăturilor a prefigurat schimbarea metodologiei de cercetare a trăsăturilor de personalitate. De exemplu, cercetătorii s‑au întrebat: dacă sublinierea rolului unei/unor trăsături este insuficientă, nu cumva corelarea lor ar fi mai nimerită? În felul acesta se pun bazele analizei factoriale a trăsăturilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vedere rolul diferențelor individuale, deci exact ceea ce ar susține și explica un comportament sau altul. Or, diferențele individuale sunt, după cum consideră cei mai mulți autori, un factor critic atât în ceea ce privește emergența conducerii, cât și eficacitatea ei (vezi Smither, 1994, p. 287). Se prefigurează, în germene, nevoia de a „ieși”, de a „evada” din cadrul îngust al persoanei (al trăsăturilor sau al comportamentelor ei). Trecerea de la persoană la situație, mai întâi, și apoi la relația dintre persoană și situație s‑a dovedit a fi soluția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manager, de subordonați, de situația în care aceștia se găsesc la un moment dat, `ntr‑un cuvânt, de modul în care ei percep intensitatea celor trei forțe. De aceea afirmam ceva mai sus că tipologia lui Tannenbaum și Schmidt a prefigurat încă din anul 1958 lărgirea opticii de conceptualizare și interpretare a conducerii. Clasificarea stilurilor de conducere propusă de Tannenbaum și Schmidt a avut un larg ecou în epocă, stând la baza altor numeroase clasificări. Înșiși creatorii ei au reluat‑o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de muncă; conducătorii unor firme sunt ademeniți de alte firme. În aceste condiții, nu este greu de anticipat că organizațiile japoneze vor renunța la unele practici manageriale, mai ales la cele legate de angajarea pe viață, de carierele nespecializate. Se prefigurează astfel stabilirea unui nou tip de leadership care să fie bazat într‑o mai mare măsură pe criterii de eficiență, și mai puțin pe criterii de specific național și cultural. 5.3.3. Leadership‑ul charismatictc "3.4. Leadership‑ul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modalități de abordare a acestei probleme. Astfel, unii autori prezintă o procesualitate lungă a deciziei, alții, în schimb, preferă formula simplificată a procesualității scurte, ambele individualizându-se după numărul etapelor parcurse de procesul decizional. Procesualitatea lungă a deciziei a fost prefigurată de P.F. Drucker încă din 1954, el vorbind de cinci etape ale deciziei: definirea problemei; analiza problemei; căutarea diferitelor soluții posibile; alegerea celei mai bune soluții; transformarea deciziei în acțiuni eficiente (vezi Drucker, 1956, p. 347). Cei mai mulți autori (vezi Vlăsceanu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceea, # ca decizia să fie mediată nu numai de logica situației și de alternativele disponibile sau de costul lor, ci și de descărcările de forțe umane, precum și de câteva idei despre echitate (Leavitt, 1964, p. 345). # Această caracteristică a deciziei prefigurată de Leavitt a căpătat o asemenea importanță încât în momentul de față se vorbește nu doar de caracterul etic al deciziei, ci de un tip aparte de decizii, și anume deciziile etice. Problemele etice din cadrul organizațiilor sunt mult mai complexe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
respective. Etapa preparatorie sau predecizională După cum arată și numele ei, această etapă este premergătoare întregului proces decizional, rolul ei fiind acela de a pregăti, de a prepara buna desfășurare a celorlalte etape. Cel puțin două caracteristici ale acestei etape se prefigurează și trec în prim-plan. Prima dintre ele constă în aceea că ea nu are o semnificație în sine, ci din perspectiva etapelor care vor urma, în sensul că de felul cum va fi pregătită decizia, va depinde luarea și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ca furnizori de informații esențiale? Răspunsul formulat de literatura de specialitate este următorul: ordinea normativă tinde a-i trata, în anumite privințe, ca participanți și le acordă o oarecare influență asupra deciziilor organizației (Pusic, 1998, p. 69). Începe să se prefigureze tot mai insistent diferențierea care trebuie operată între participantul intern - ca membru al organizației care influențează deciziile organizaționale - și participantul extern - care, deși nu este membru al organizației, deține poziția și puterea de a o influența. Clienții, utilizatorii, furnizorii permanenți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]